Daţi bunele maniere mai tare

Statul acasă e bun în doze limitate şi intermitente. După o anumită vârstă şi experienţă de cămin, studenţie şi prânz din conservă, omul ajunge să-şi încarce bateriile pe sistem repede-nainte. Adică, nu mai ai nevoie de 3 luni de vacanţă acasă ca să te refaci după un semestru cu lecţii pe ciornă, ci eventual de-un weekend, numai bun cât să-ţi alimenteze imaginaţia despre idealurile din satul tău natal. Pe care nu le-apreciai când erai acasă, ca atunci când faci poză de prea aproape la ceva şi iese tot o ceaţă.

Sibiul e capitala bunelor maniere, scrie asta peste tot, cred că şi pe strada mea parcă. E oraşul unde se dă Bună ziua şi se spune Mulţumesc. Doar că atât de încet se dă şi se spune, că zău dac-am auzit astăzi ceva. M-am întâlnit în Sibiu cu nişte cunoştinţe vechi şi îndepărtate, genul de feţe auxiliare pe la mesele din club sau ajutoare de prieteni ai prietenilor. Genul cu care precis am stat măcar o dată la masă, poate am făcut şi un Revelion împreună. El băiat, eu blondă. Că, de asta, după ce s-a holbat silenţios o vreme, l-am salutat politicos. Silenţios e greşit, că asta tot presupune un sunet. Măcar ceva… Sau na, poate n-am auzit eu. De asta ziceam: să dea mai tare. Cică există un buton pe undeva.

Nu înţeleg de ce oamenilor le e atât de greu să deschidă gura şi să salute. Apăi să răspundă la salut! Ştiţi că îmi iubesc Sibiul, dar locuitorii lui sunt uneori mai înţepaţi decât mă duce mintea mea, cea stricată vreo 3 ani în Bucureşti…

Apoi am înţeles: în 2007, am fost o adevărată capitală europeană. Într-o zi, vom fi cu adevărat capitala bunelor maniere. Ne pregătim intens pentru asta! Să vedeţi, scrie şi pe strada mea…

Articolul anterior

Aşa creştem. Plângând.

Articolul următor

Cea mai veche amintire

  1. Poate pentru ca unii o fac doar artificial si atunci nu se strofoaca prea tare.

    0
  2. Eh, Brasovul are maniere faine. Nu am ajuns sa ma plimb in Sibiu inca, dar cred ca e valabil pentru multe locuri din tara. Multumesc de aducere aminte 😛

    0
  3. theo

    Din pacate ai dreptate, dar eu mai am inca o farama de speranta …

    http://www.youtube.com/watch?v=c4aE7E8bzd0

    0
  4. Postul tau se potriveste fix cu ce mi s-a intamplat azi. Acum o luna m-am revazut cu un amic din liceu la sala de fitness. Ne-am uitat unu la altul, el nu a zis nimic. Apoi pe facebook il intreb eu daca nu cumva merge si el la sala respctiva. A zis ca da si ca m-a recunoscut si ca data viitoare sa ne salutam ca oamenii mari. Buun. Azi ma intorceam de la cumparaturi si dau nas in nas cu el pe strada. Eu ii zic un “Buna” raspicat si el balangane din cap. Apoi tot el pe facebook: “In sfarsit ne-am salutat ca oamenii mari”. precizez ca intre noi n-a fost niciodata vorba de altceva decat amicitie. M-a amuzat asa faza cu balanganitul din cap, ca nah, e greu pesemne uneori sa articulezi doua cuvinte.

    0
  5. Cristian

    @Ana.: poate că omul avea gâtul uscat. Și mie mi se întâmplă să de-abia scot câteva cuvinte.

    0
  6. Vai, mie mi se intampla sa NU vad oamenii. Fiindca niciodata nu merg pe strada holbandu-ma la fetele trecatorilor 🙁

    0
  7. @Cristian: probabil. Sau poate asculta muzica si balanganea pe ritmul piesei. :))

    0
  8. morbo

    mie imi pare ca stam destul de bine cu bunele maniere, fata de altii. cu cat de intepati mai sunt unii, aia e o chestie separata, zic io…da’ o ajuns oamenii sa zica buna ziua si multumesc si la bucuresti? in magazine, de exemplu. ca n-am mai fost pe acolo, decat in trecere, din 2009. la mare am fost anu asta si doar la costinesti erau localnicii mai ardeleni asa (sau poate si combinat cu faptul ca nu-i oras si s-or saluta pe sistemul pe care se saluta oamenii la tara…)

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 154 queries in 0.247 s