Cum NU se face PR-ul

PR-ul nu e o limbă străină. Din punctul meu de vedere, cel mai reuşit PR e ăla natural, dacă tu eşti drăguţ/ă de la natură. Dacă nu, ideal e să fii un bun actor. Dacă nu, cel mai bine te apuci de grădinărit. Sau ceva, altceva, nu ştiu ce, că am avut în ultima vreme o discuţie despre riscurile la care te supune practicarea medicinii şi am ajuns la concluzia c-o să mă apuc de cultivat plante, cu toate că şi cu ele trebuie “să ai grijă” cum vorbeşti…

Cum NU se face PR-ul: săptămâna trecută, primesc o invitaţie de la cineva să testez nişte produse cosmetice. Să zicem că produsele cosmetice ar fi ultimul lucru care m-ar tenta pe lumea asta (job-ul de beauty editor e un motiv cât pentru o viaţă), însă cele despre care vorbesc erau ceva nou, ce chiar nu încercasem. Am bătut palma, am semnat contract, am primit pachetul. Produsele -varză. Nu mi-au plăcut, nu le-aş da nici de pomană. Nici vorbă să scriu despre ele pe blog (atenţie, acest post este despre PR, nu despre creme!). Aşa că, trimit mail înapoi, spun că nu mi se “potrivesc” respectivele (deci, că eu aş fi totuşi de vină şi nicidecum plasticele din compoziţia lor) şi că, în cazul ăsta, nu aş mai scrie totuşi nimic. Asta fiind un fel de favoare, fiindcă atunci când primeşti un produs la testat, îţi cam dai părerea personală şi întreagă, să zic aşa. Aşa-i pe bloguri. Dar, de obicei, există şi aspecte pozitive legate de produsul respectiv. Adică, găseşti ceva de scris şi în coloana cu “avantaje”. Că, cel puţin, îţi place ambalajul! Ceea ce nu era cazul aici, deci mergem mai departe cu mailul: Le mai scriu că, eventual, le pot trimite produsele înapoi, poate le folosesc ei în vreun fel, cu toate că eu le-am desigilat. Şi cer adresa de livrare. Răspuns la mail: fix adresa de livrare.

Astăzi le pun la poştă. Şi le voi expedia împreună cu multe speranţe privind o îmbunătăţire a felului în care ne ştim gestiona relaţiile publice de genul ăsta. Nu, nu mi-ar fi trebuit să păstrez produsele, creme am destule. Dar mi-ar fi făcut bine să nu mă mai zdrobesc să expediez nişte ceva-uri, care oricum mai mult m-au încurcat decât m-au ajutat.

Ce se dă nu se mai cere. Cu atât mai mult în PR.

p.s. Iar asta îmi aminteşte de un episod de mai demult, când am fotografiat nişte farduri pentru paginile de shopping, pe care voiam să le spargem artistic. Doar că, unele companii, nu spun care că mi-e ruşine de ruşinea lor, ne-au cerut spărturile înapoi!!! Iar din momentul în care am văzut cum mari companii apreciază nişte gunoaie (fiindcă şedinţa foto le-a distrus efectiv), aprecierea mea faţă de măreţia lor s-a dus fix acolo, unde trebuia să ajungă spărturile: la gunoi.

Şi, revenind la bloguri, nu susţine că-mi citeşti blogul şi îţi place foarte mult de el, nu de poziţia lui în Zelist şi de cum ar da asta în rapoartele pentru client, când tu nici măcar n-ai habar că “io–s de la Sibiu”. Sau că lucrez pe plantaţie. – Nu am pretenţia să ştii detalii, precum cât port la picior şi care mi-e culoarea preferată (cu toate că am cunoscut PR-iţe care până şi asta ţineau minte), că nu te seminarizez. Dar măcar să nu semnalizezi că, atunci când mi-ai vizitat blogul, te-ai uitat numai la poze… Apropo, să ştii că-s blondă. Şi gândesc. Dar tu poate ai de promovat vopsea pentru brunete. Care şi ele gândesc, doar nu se potrivesc. Cu lipsa ta de strategie, desigur.

Atunci când vrei să-ţi scriu despre/testez un produs anume, NU MĂ ÎNTREBI DACĂ VREAU să mi-l trimiţi. Mi-l trimiţi. Ăsta e PR-ul. Altfel e ca atunci când inviţi pe cineva să-ţi mănânce ultima prăjitură de pe platou, să-ţi fumeze ultima ţigară sau să îl duci cu maşina până acasă, când toată lumea ştie că, de fapt, dacă într-adevăr vrei, îl urci pe ăla în maşină şi-l păcăleşti că-l laşi la prima staţie de metrou. Dar, de fapt, îl transporţi direct până acasă. Înţelegi ce zic? Un exemplu e Cristiana de la Rogalski, care după ce-am terminat cu examenele, m-a sunat să mă felicite şi să-mi ceară adresa. Fără să-mi spună de ce. Două zile mai târziu, m-am trezit cu un bax de Carlsberg. Dacă am scris pe blog, te întrebi? Am scanat scrisoarea de la ea, am pus-o şi pe profilul personal de facebook. Cred că a strâns mai multe like-uri decât aş fi putut eu blondă şi-n costum de baie. Dacă beau bere, te întrebi? Nu, nicidecum. Dar, de la evenimentul ăsta încoace, s-ar putea să mă apuc. (Şefii copiilor de la Rogalski, dacă citţi asta, să ştiţi că echipa care se ocupă de Carlsberg merită mult mai mult decât un bax de Carlsberg fiecare! Am zis.)

Şi da, acest post este un test. Să vedem cine reacţionează pozitiv.

sursa imaginii 23, 4, pe prima o aveam deja

Articolul anterior

Orice început e greu

Articolul următor

Aşa creştem. Plângând.

38 Comentarii

  1. Pozitiv 😛 Stiu ca nu de mine este vorba sa reactionez pozitiv aici. Simpatic ca ti-au tirmis adresa de livrare. Trebuiau sa iti trimita produsele bune si sa nu ti le ceara pe alea! Da e prea greu pentru unii.

    E mai bine sa refuzi sa scrii despre lucruri care nu ti se par ok. Am refuzat si eu advertoriale pe motiv de… nas. Nu imi mirosea a bine 😀 Las ca vin si pe la tine si altii mai de Doamne ajuta !

  2. A, Manuel, nu îţi imagina că toată lumea e aşa! Nici vorbă! Am avut noroc să lucrez cu oameni de la care eu am învăţat o grămadă. Deci nu, nu generalizăm.

  3. Cristian

    Fițe! Na că eu reacționez puțin negativ 🙂 Ce are dacă te întreabă dacă vrei să testezi produsele? Ai vrea să-ți trimită inutil niște produse cu care să nu faci mare brânză din varii motive ce pornesc de la competență și se termină cu lipsa de timp?

    Răspunsul ălora la emailul tău mi se pare cât se poate de pragmatic în anumite situații. Or fi fost conștienți că produsele lor nu sunt cele mai grozave așa că nu mai aveau ce să adauge. Totuși un mulțumesc pentru efort/bunăvoința n-ar fi stricat.

  4. Eu dedic de aici că îți place berea. Și îți mai plac oamenii care știu ce vor.

  5. Eu deduc de aici că îți place berea. Și îți mai plac oamenii care știu ce vor.

  6. Cristian, poate or fi fite, dar a dat tare prost, sa stii.

    Zoologika, :))) oricum voiam sa ma apuc de fumat :p

  7. dar daca produsele sunt rele, ca să nu paţă şi altele, pe banii lor, eventual, nu mai bine spui si cum le cheama?!

  8. Buna,
    Interesant…de invatat pentru unii, cu substanta …

  9. Uite, pentru ca si io-s “de la Sibiu” pot sa spun foarte sincer c-ai puncat foarte bine cateva lucruri esentiale, de bun gust si…necesare pana la urma. Dar eh, nu toate lumea stie ce-i bunul simt.

    Mie ideea cu testatul si scrisul despre produsele testate (indiferent care e natura lor)imi pare intr-un fel, nenaturala (pe de alta parte e clar ca inainte sa cumperi ceva mai bine testezi), daaaar, ceea ce cred eu ca e cel mai ok e sa scrii despre produsele pe care le folosesti pentru ca doar pe ele le poti recomanda (sincer) mai departe 🙂 Sau nu?!

  10. Mi se pare ca e o diferenta destul de mare intre a trimite niste produse pentru a fi testate (asta implica asteptari din partea PR-ului si de aceea iti cere permisiunea) si un cadou (cu doua variante in mintea PR-ului: “in cel mai bun caz scrie, in cel mai rau, imi consolidez relatia cu bloggerul respectiv”). E normal sa nu iti ceara permisiunea in cel de-al doilea caz. In asta consta si surpriza: iti trimite un cadou.
    Cu alte cuvinte, exemplul tau pozitiv nu mi se pare cel mai relevant in contextul asta. In rest, de acord 🙂

  11. ruxa, nu. Fiindcă am promis că nu scriu despre ele. Şi fiindcă nu cred că sunt eu chiar atât de grozavă încât să abuzez de blogul ăsta ca să stric afacerea cuiva. Ceea ce oricum, probabil, nu s-ar întâmpla. Doar cineva ar fi chemat la şef să dea socoteală. Iar ideea nu e să îi punem la zid, ci să îi învăţăm ceva.

    Bogdan, e doar părerea mea. După cum vezi, nu toată lumea e de acord. Ceea ce ar fi şi periculos altfel.

    Andra, să ştii că prin campanii pe care le-am desfăşurat pe blog, am descoperit produse sau servicii foarte faine, de care m-am îndrăgostit şi pe care le consum în continuare. Niciodată nu am recomandat ceva care nu mi-a plăcut, în care nu am crezut. Testările sunt bune, eu mă bucur de fiecare dată când citesc despre ceva la vreun careva pe blog, fiindcă îl ştiu pe omul ăla şi mai ştiu că nu ar vorbi prostii. E singura formă de reclamă în care am încredere cât de cât: Recomandarea

  12. tunaru, exemplul pozitiv! Mă bucur că am avut ocazia să îl dau. Tocmai fiindcă aceste cazuri despre care am scris sunt doar câteva, puţine, dintre multe alte situaţii fericite de practică de PR.

  13. Valeriu

    Whehehe și-au dat foc la valiză și au facut pișu pe ea să o stingă, tradițional românesc. :))

  14. :)) Iar eu parcă tocmai te-am văzut râzând

  15. Valeriu

    Ești drăguță ca de obicei. 🙂
    Eu le transmiteam doar că bocănceii mei au fost super încântați de cremă și că se simt mai hidratați ca niciodată. 😀

  16. serios, parcă te-am auzit. Chiar aşa de rău, bocănceii? :))
    nu , nu e cazul, dar mai râdem şi ne distrăm 😛

  17. Valeriu

    Eu sper să tragă concluzii și să învestească în niște cărți pe care să le și citească dacă tot nu au bani să angajeze personal profi. 🙂

    Să știi că pantofii din piele fină și subțire se îngrijesc mult mai bine dacă folosești cremă de față în loc de cremă obișnuită. Se lustruiesc mult mai fain iar pielea rămâne moale și flexibilă. 🙂

  18. Excelent scris !

  19. Ada

    Te inteleg perfect, dar partea cu trimisul direct nu mi se pare tocmai ok. Mi se pare normal si de bun simt sa te intrebe. Oamenii care fac asta vor sa fie politicosi si sa nu dea impresia ca profita de tine prin intermediul unui asa zis cadou. Eu consider ca este mai cinstit asa.

  20. o doamne…..no comment

    ah, si apropo de intrebat daca vrei sa testezi produse, ma termina PR-istele care iti spun amabil ca daca te intereseaza sa testezi produse atunci sa le trimiti o lista cu ce vrei si ele iti trimit…pe bune??? e o gluma proasta…intr-o zi, o sa fac o lista lunga cat o zi de post, sa se sature sa mai zica asa…si cand e vorba si de produse ieftine pe care ti le poti cumpara si singura fara probleme e si mai amuzant….:( daca n-ar fi de plans ar fi de ras…cam asa e PR-ul la noi..noroc cu cateva exceptii

  21. Mi se parea normal sa primesti un mesaj inapoi prin care sa ti se multumeasca pentru intentia initiala si sa te intrebe ce nu a functionat si de ce consideri ca nu ti se potrivesc. Este normal sa nu ai mereu o parere buna, dar puteau INVATA ceva din chestia asta. Deh, e greu 😀

  22. Valeriu, merge şi cu lapte demachiant! 😉

    Feri, şi tocmai am sărbătorit primul tău comentariu la mine pe blog!

    Ada, înţeleg şi eu că şi în PR există buget limită şi nişte obiective de atins. Dar tocmai în asta stă strategia unui PR: să prospecteze singur, pentru a nu irosi bugetul şi renumele său. Adică, să-şi dea seama unde trimite şi se aşteaptă la ceva şi unde nu. Eu aşa cred. Exemplul cu vopseaua de brunete e excelent. Şi inspirat din realitate :-??

    Simona, listă???? :))) uaaaaau, unde, că eu nu am dat niciodată peste aşa cineva! 😛 în cazul ăsta cred că depinde ce se află în stoc. Fiindcă mă gândesc că acolo unde e ieftin, e loc de mult. Pardon, de listă.
    Sau poate sunt eu nebună, ca atunci când prietenul meu mi-a zis să-mi aleg cadou de ziua mea, că el îmi ia, eu l-am luat cu teoria cadoului pe băţ şi uite-aşa, am rămas cu buza umflată, iar el cu conştiinţa împăcată. Da, am această certitudine. :))

    dojo, da, şi eu tot la asta mă aşteptam. Cu toate că, acum dacă stau să mă gândesc, mi-a fost mult mai comod aşa. Fără alte poveşti cu dacă şi cu parcă. hm.

  23. Valeriu

    Bine de știut, dar mai greu de găsit. Băieții nu prea folosesc pentru că machiajul apare rar și trece de la sine. :))

  24. Andreea P.

    Miruna, poate pentru unii PR inseamna “Produse de Returnat” :))
    Unora n-ai ce sa le ceri. Asa sunt ei… prost!

    Na ca m-am enervat, stiu pe pielea mea despre ce vorbesti si cat de prost da!

  25. Valeriu, spune “Doamne fereşte” şi stai cuminte! 🙂

    Andreeo, dar ce ai păţit, că mă faci curioasă-foc? De zici de piele şi , mai ales, de a ta… 😛

  26. Andreea P.

    “Pielea mea” cu sens figurat 🙂
    Adica am primit si eu un telefon gen “daca vreti, daca va face placere sa testati produsele noastre si sa le faceti reclama apoi”. Normal, pozitiva se asteptau ei. Cum nu am dorit sa mint si le-am expus parerea mea, am fost rugata politicos sa returnez produsele respective 🙂 asa jumatate folosite 😛

  27. Vai, nu creeeed!!! EI te-au rugat pe tine să le returnezi??? :))) Asta e şi mai şi! Măcar la mine, eu m-am oferit.
    Sau ba nu, cu spărturile nu m-am oferit. Ba chiar nici nu mi-ar fi trecut prin cap aşa ceva.

  28. Valeriu

    Oh da, abia aștept să testez ceva hârtie igienică… și să mă sune că o vor înapoi. :))

  29. Nu stiu ce agentie a trimis ce produse, dar zau daca imi suna a profesionisti. Din pacate insa exemplul oferit de tine l-am auzit si eu chiar de la cineva dintr-o agentie mare. Care chiar se mira ca dupa ce primeste gratis blogerul ala ceva mai si critica. De parca blogerul n-avea ce manca (nu erau produse de mancare dar zic si eu).

    E vorba in final de profesionalism si nu musai de reguli de PR. E de bun simt – Elementar, draga Watson cum ar zice Holmes – sa nu ceri inapoi produsele. Ce ai trimis in teste, in teste ramane. Ba in cazul de fata un mare multumim trebuia sa soseasca pe email. Multumim ca nu ne terfelesti produsele si nu ne faci rau. Apreciem sinceritatea – d-astea. De bun simt. Nu de PR. Dar da, utilizate in PR. Si da, ma enervez stiind ca exista astfel de persoane care lucreaza in domeniu (si nu ma mir ca e vazut cum e vazut). Azi de pilda am scris despre cum reusesti sa iti enervezi clientul (da, ca agentie de PR). Si culmea a fost ca desi nu e nicio reactie pe blog (sunt cateva pe facebook) am primit multe telefoane si cu o droaie de exemple de lucruri mai putin profi facute de agentii (mici, dar mai ales mari).

    Pacat. Sper doar ca aceia care ti-au trimis produsele sa fi citit si postul de aici si, mai ales, sa fi priceput ceva.

  30. Loredana, mă îndoiesc. Ei cred că sunt ocupaţi să aştepte poştaşul.

  31. Mda, tot ce e posibil. Se intampla ca de obicei: aude tot cine stie…

  32. Ada

    @Miruna: Am inteles. Da, ai dreptate. Daca imi aduc aminte am primit si eu o oferta sa testez si sa scriu pe desenelecopilariei.com despre tigarile electronice. :)) Ma rog, acolo nici daca trimiteau direct nu era ok. :))

  33. Ada, De ce, s-au lăsat copiii de fumat?! :)) glumesc desigur.

  34. Andreea P

    Daaaaa m-au rugat (politicos ce-i drept). Daca asta este PR, eu sunt veverita (orice asemanare e pur intamplatoare :P)

  35. Ah, cat imi place articolul asta, Miruna! Eu sunt destul de noua in domeniu, cochetez cu PR-ul, dar asa ma amuza si ma enerveaza in aceleasi timp oamenii care se cred mari specialisti in PR 🙂

  36. natty

    ce nu mi se pare mie ok, din punctul de vedere al “publicului”, este sa nu scrii decat atunci cand e de bine iar produsele proaste sa ramana invaluite in tacere…
    de asta nu mai cumpar reviste glossy, pentru ca sunt de fapt advertoriale, o data nu ar scrie o parere obiectiva (crema cutare e proasta,rujul cutare e bun). in schimb pe blogurile de beauty chiar ai ocazia sa citesti review-uri reale care iti salveaza banii aruncati pe produse proaste, which is kind of the point.
    my 2 cents (de la cluj 🙂

  37. De acord cu mai tot ce ai scris tu aici. Mai putin cu cererea permisiunii de a trimite ceva. Mie mi se pare ca e obligatoriu aceast pas, si o sa explic de ce: eu, PR indragostit de ce promovez , pot crede ca produsele mele sunt fix ce ii trebuie unui om. Dar poate el nu are timp si chef sau pleaca in concediu si trebuie sa ii dau dreptul sa refuze sau sa amane. In plus, cand vine vorba de produse precum cosmeticele ai nevoie de detalii – tip de ten, alergii si altele asemenea.

    Cu returnatul…aici e cu dus si intors. Din punctul meu de vedere, tot ce e de uz personal – haine, cosmetice, dulciuri si bauturi – nu se returneaza niciodata! Accept ideea atunci cand e vorba de unele produse scumpe si ce pot fi refolosite (vorbim evident de valori mari si de corelarea lor cu marimea bugetului firmei in cauza). Exista de altfel reviste care precizeaza in ce conditii returneaza respectivele produse dupa testare. Dar, daca ceva trebuie returnat, acelasi PR care a trimis are grija sa se ocupe de asta: fie trimite si bani pentru returnare, fie suna frumos la curier sa se duca sa ridice pachetul, urmand ca ei sa il plateasca la livrare.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 198 queries in 0.227 s