Trebuie că există şi o psihologie a muncii. Google ştie de mult, probabil că şi dumneavoastră. Eu abia astăzi m-am gândit.
Care ar fi parametri care asigură continuitatea muncii la un nivel optim? Privită ca ceva în sine, şi munca are nevoie de noi pentru a exista. La fel cum maşina are nevoie de un şofer pentru a se deplasa. Munca fără noi e mai rea decât o maşină fără şofer. Fiindcă nici măcar n-are pe ce se pune praful. Însă munca făcută de un om isteţ, harnic şi odihnit e ca un Ferrari condus de Schumacher în vremurile lui de aur. Doar că isteţimea, hărnicia şi odihneala nu sunt atribute pe care le treci în CV ca pe mărimea la pantof: cu garanţia că şi de te-ngraşi ori slăbeşti, de întinereşti ori îmbătrâneşti, asta nu se schimbă niciodată. Isteţimea se întreţine prin creativitate, hărnicia prin libertate şi odihneala prin îndeplinirea celor de mai sus. Sau?
De ce avem nevoie ca să muncim bine? (- în afară de faptul că trebuie să ne placă munca, lucru stabilit deja aici.) De laudă, de satisfacţii, de recompensă. Şi nu, nu întotdeauna unele le implică pe altele.
Este motivul pentru care tot mai mulţi oameni isteţi, harnici şi odihniţi merg să-şi adune laude, satisfacţii şi recompense din tot mai occidentale colţuri ale lumii. Nu e o chestie personală faţă de ţară. Ea, ţara, ar fi flatată să fie aşa. E o chestie personală faţă de isteţimea, hărnicia şi odihna pe care nu le mai poţi suporta de unul singur. Şi vrei să le împarţi şi cu alţii. Unii care înţeleg ce înseamnă ele.
Astăzi m-am întâlnit cu un bun prieten, care se pregăteşte să plece din ţară. Da, pentru o vreme. O vreme îndelungată.
Valeriu
Munca este un instrument, cu ajutorul căruia îți îndeplinești obiectivele.
Munca în sine nu are nici o valoare dacă nu ajungi la rezultatele dorite. Cu cât realizezi mai multe, cu atât munca devine mai plăcută. 🙂
P.S. Dacă respectivul prieten reușea aici, să își atingă obiectivele cu resursele la îndemână, nici nu îndrăznea să se gândească la plecare.
copila blondă
Valeriu, munca e un instrument, un mijloc. Exact asta vorbeam şi noi astăzi.
Nu e vorba de a reuşi sau a nu reuşi, e vorba că îţi poţi alege unde vrei să reuşeşti.
Şi ştiu oameni realizaţi de mult aici, care au luat hotărârea de a pleca. Oameni care nu mai au nimic de dovedit, dar care îşi doresc respect şi decenţă, pe care nu îl mai găsesc în România.
Valeriu
Nu prea înțeleg eu cum vine treaba asta cu respectul și decența, mai exact ce înseamnă pentru ei respect și decență. Dacă vrei un lucru stai locului lupți și îl obții, nu există alternative “ușoare” 🙂
copila blondă
Mama unei prietene tocmai a ieşit la pensie după 32 de ani în care a fost medic într-un oraş al acestei ţări. Cât crezi că are pensie? 920 lei.
Asta înţelege România de 2011 prin decenţă şi respect.
Valeriu
Este puțin dar nici femeia nu și-a luat viața în serios. Fără supărare, nu sună frumos dar orice om conștient ce vrea “respect și decență” trebuie să și-le creeze singur. Iar asta e valabil în orice țară din lume. Dacă te bazezi pe alții la bătrînețe sau pentru orice fel de ajutor oricât de mic ori esti naiv, ori nu realizezi ceea ce este posibil în viață.
Nu vreau să par cinic sau știu eu ce, dar orice lucru trebuie să îl iei sau să îl faci, în nici un caz să aștepți ceva de la stat sau de la alții.
După 32 de ani de muncă are o experiență vastă, să o folosească, să o pună la muncă fără să se gândească la cei 920 lei de la stat.
Tu mă cunoști binișor, oare cum ar fi să mă plâng la bătânețe că nu am pensie, oare ași avea dreptul?
copila blondă
Da, Valeriu, dar în cei 32 de ani ea a cotizat la pensii. Apoi, legea îi mai permite să lucreze maxim 3 ani peste pensionare. Şi după aia? Ce să mai facă un medic care doar medicină a făcut toată viaţa lui? Să aştepte să moară de foame…
Suntem penibili, zău aşa.
Iar în exemplul pe care l-am dat nu e vorba despre cum se descurcă ea, că se descurcă. E vorba că sistemul te face să vomiţi. Fiindcă îţi arată fundul, când ar fi momentul să-ţi ofere sprijin, aşa cum i-ai oferit tu atâţia ani.
Iar comparaţia cu tine e irelevantă, fiindcă tu ai pornit de tânăr cu certitudinea că va trebui să te îngrijeşti singur de bătrâneţea ta. Acum 20-30 de ani, când femeia asta şi-a început cariera, lucrurile stăteau CU TOTUL altfel.
copila blondă
şi apropo, săptămâna trecută, la mama a intrat un pacient cu biciul în cabinet. Că statul n-are respect e una, dar şi oamenii au început să şi-l piardă. Tocmai fiindcă statul îi încurajează. Aici intră şi media manipulate de stat. Vezi proaspătul conflict cu medicii de familie care s-a desfăşurat în planuri absolut paralele la TV şi în realitate.
nina
@Miruna- spune-mi ca omul venise cu caruta si nu a avut unde sa-si lase biciul si din cauza asta l-a luat cu el in cabinet. Te rog!
neonu
Nu o mai intoarceti pe toate partile ca treaba e simpla. In tara asta nu este de stat. Chiar daca ajungi sa castigi decent te lovesti de alte gunoaie si tot ajungi sa realizezi ca nu-i locul potrivit. Un viitor medic care face facultate 6 ani si rezidentiat 3 ani ajunge sa castige undeva pe la 10-12 milioane vechi (cu tot cu sporuri de risc). Am prieten care a terminat medicina generala, acum este rezident in psihiatrie si castiga mai putin decat un vanzator vodafone. Daca nu furi in stil mare sau familia ta nu a furat in trecut ca sa-ti fie tie bine acum, sanse prea mari nu ai. Eu sunt constient ca nu voi ramane in tara insa momentan nu am gasit cea mai ok varianta sa-mi iau zborul.
iulianmindrila
Nu am mai comentat pe blogul asta pentru ca am fost plecat din tara…la munca.
Da, munca este un mijloc, dar nu neaparat pentru a aduce profituri financiare. Uneori mai muncim si de placere…
Valeriu
Miruna și acum 20-30 de ani lucrurile stăteau exact la fel. A fost decizia ei și doar a ei, să foloseasca sau nu resursele la îndemână. Să facă mai mult, să învețe mai mult, să muncească mai mult. Cât despre scandalul din media… nu am televizor, radio, ziar, nimic. :)) Pentru mine nu a existat nici un scandal. Îmi pare rău pentru mama ta, sper că totul este în regulă.
Statul = oameni, nu exita el așa ca un bidon și atâta timp cât oameni înteligenți și cu scoală pleacă, cu atât problemele se agravează, că rămân doar proștii cu biciul manipulați de televiziuni. Dar să nu uităm că e mult mai ușor să dai vina pe stat și să pleci decât să rămâi pentru a rezolva problemele.
Dar sunt 100% sigur că cei mai mulți dintre cei ce pleacă acum se vor întoarce peste 20-30 de ani, dupa ce problemele vor fi rezolvate de alții cu mai mult curaj și hotărâre. Sincer nu ar trebui primiți, că nu au contribuit cu nimic. Au ales să plece, plecați să rămînă.
România așa șchioapă cum e a facut progrese și va mai face, Brucan a spus 20 de ani minim, eu zic 40 că progresul și civilizația unei țări cer timp, iar timpul e perfect îndiferent cu destinele individuale.
Sfatul meu, studiați puțin istoria și vedeți ce a fost la ații, cum au rezolvat și ce oportunități au avut. 🙂
somnulescu
De lauda duc si eu lipsa, cam de ceva vreme 🙂
Rappa_ru
Si eu zic ca e vorba de un pic de viziune si multe experienta din care iti dai seama ce e cel mai bine de facut in situatii-limita si nu numai. O seara faina ! Mi-a placut postul !
boby
intr-o tara in care educatia, sanatatea si cercetarea sunt la coada listei de prioritati , intr-o tara in care, la inceputul anilor 90, indemnizatia de somaj era mai mare pentru un fost salariat la stat, decit al uni salariat la privat si care aveau aceiasi virsta , vechime in munca si studii, intr-o tara in care cultul muncii bine facute, nu a existat si nu exista, intr-o tara in care persista mentalitatea “merge si asa”, intr-o tara…care a pornit pe un drum gresit , dupa evenimentele din 89,( si orce gresala este scump platita si greu, foarte greu de reparat), intr-o tara cu oameni obositi de atita asteptare si fara speranta de mai bine, intr-o tara somera, MUNCA
adevarata, care sa fie facuta cu bucurie, cu pasiune, cu multumirea suroind pe frunte prin broboadele de transpiratie si remunerata adecvat, este foarte greu de gasit.
Munca este o necesitate din multe puncte de vedere, iar aceasta necesitate nesatisfacuta face pe multi tineri sa -si ia zborul , si nu numai tineri.Dupa orice munca bine facuta, fiecare asteapta rezultatele si recompensele.Lipsa lor duce la frustrari, la neimpliniri, la nemultumiri si la cautari, aici sau aiurea.
mo
@valeriu nu imi dau seama daca e trollaj ce scrii aici sau daca e vreo alta problema la mijloc, dar nu inteleg cum ai obraznicia si lipsa de bun simt sa acuzi un medic pensionat ca nu ar fi facut tot ce i-a stat in putinta? dincolo de lucru cinstit? vreau sa cred ca doar nu inteleg ce spui. Ce ar fi putut face? pentru ca mie imi pare ca in Romanica nu ai sanse ca intelectual. Om de afaceri sa sa fi facut doamna doctor? Sau sa fi luat spaga si bomboane ca altii?
Nu in fiecare domeniu se ofera oportunitatea de a face bani cu caruta si nu toti isi doresc asta, oricum. Dar sa supravietuiesti dupa o viata de munca, si nu a fost contabila, a fost medic! adica a stat sanatatea cuiva in mainile ei – da, sa supravietuiesti si sa ai o pensie decenta nu mi se pare nici deplasat, nici ca ar fi vina ei. Asa e de vina societatea noastra neo-liberala, avem toate usile si posibilitatile deschise si e meritul nostru si numai al nostru daca ajungem departe. Iar daca nu, tot vina noastra e. Daca e chiar asa, indaznesc sa ma indoiesc. Dar sa vorbesti asa despre un medic mi se pare cutremurator de jignitor.
mo
si inca una apropo de progres: uite cat le-a luat nemtilor si japonezilor dupa ww2. noua ne ia o amarata de revolutie 40 de ani… dar nu revolutia e de vina. ci catastrofele care au precedat-o timp de 40 de ani care au stricat tara asta in profunzime. eu am plecat, si daca vad oportunitatea ma intorc, desi ma indoiesc ca am sa vad schimbari in timpul vietii mele. si da, uneori ma gandesc, oare n-ar trebui sa ma intorc cu skillurile si aptitudinile mele si sa ajut tara sa se ridice? pai… nu.
Valeriu
Mo, nici tu, nici eu, nu o cunoaștem pe femeia respectivă. Dar îți spun că 90% din familia mea a lucrat sau lucrează în domeniul medical. Problema este în primul rând al mentalității oamenilor, o facultate fie ea și de medicină nu te face intelectual, după cum nici un milion de euro nu te face un om bogat. Poți fi om bogat fără un leu în buzunar și intelectual fără nici o diplomă, însă majoritatea oamenilor nu sunt nici intelectuali nici oameni bogați pentru că nu își doresc să fie nici una, nici alta, în schimb vor să își asume alții răspunderea pentru ei. Oamenii cred în aparențe, pentru ei prima impresie contează. Ei nu înțeleg ce se întâmplă dincolo de prima impresie și e păcat, că asa ar descoperi secretul teatrului. :))
Dar ca intelectual trebuie să realizezi că esti sigurul om responsabil pentru viața ta și că nimeni nu va veni să te salveze pentru că societatea este formată majoritar din oameni ce nu se pot salva pe ei înșiși, cu atât mai puțin pe alții.
În momentul în care faci pe altcineva responsabil pentru viața ta ai făcut o mare greșeală și îți meriți soarta, pe deplin.
Apoi, nu am țint-o eu pe femeia respectivă să fie medic acolo 32 de ani, nu am împiedicat-o eu să devină cea mai bună în domeniul ei, nu am împiedicat-o eu să citească o carte de economie, istorie, filozofie, nu am impiedicat-o eu să muncească mai mult și cel mai important să își analizeze propriile opțiuni în viață și să devina conștientă de ceea ce se întâmplă în jurul ei. (Repet, nu o cunoaștem pe femeie și ce am spus e valabil pentru orice profesie, de la inginer la pompier)
Să nu uităm că toți oamenii mediocri sunt mulțumiți de soarta lor, în aparență, mai mult nu insistă că cine știe ce Bau-Bau le scapă din suflet. :))
Nu cred în șpagă și bomboane, astea nu sunt surse de venit pentru oameni serioși și tocmai pentru că a luat spagă că “așa e obiceiul pământului” sistemul medical a ajuns în stadiul în care este acum.
Dacă trăiești în lumea civilizată ai venituri și cheltuieli, prin urmare ești om de afaceri fie că vrei sau nu vrei. Totul e să devii conștient și să iei atitudine pentru că în orice domeniu poți face bani căcălau, singura limită e imaginația, iar dacă nu vrei să faci bani, nu te plânge că nu îi ai! Știu, într-o lume perfectă nu contează ce faci și cum faci, ai o plasă de siguranță numită pensie, pe care nu toți o merită. Nu uita că perfecțiunea este imposibilă și perfect pentru mine, e perfect eronat pentru tine. Perfecțiunea e doar o perfectă aparență.
Orice profesie este perfect decentă atâta timp cât tu crezi că este decentă. Tu ești unica persoana în măsură să cântărească decența și consecințele propriilor alegeri, “we are the choices we make”.
Nu există medic mai presus de om, nici om mai presus de medic. Înainte de a fi medic ești om și cel mai bun medic este om, dar sănatatea nu stă în mâinile niciunui medic, ci doar în mâinile și acțiunile omului în sine. Viața, îți poate sta în mainile unui medic, atât timp cât nu ești conștient și doar atât. Pentru restul tu și doar tu ești responsabil. Cu cât îți asumi mai multe responsabilități cu atât ai mai mult control.
Avem, trăim, în cea mai abundentă eră a omenirii, avem mai presus de toate, acces. Acces la informații despre informații și este meritul nostru și doar al nostru dacă ajungem departe, cât mai departe, dar dacă nu ajungem să nu dăm vina pe cei ce au ajuns departe. Asta îmi pare mie ce-a mai mare jignire, să dai vina pe alții că tu nu ti-ai știut organiza viața și că nu ai stiut lua deciziile corecte la momentul oportun.
Despre progres, Mo, dacă tu ai plecat, să știi că nu îți simțim așa tare lipsa, puțin si bun îi suficient, abia așa se mai curață țara de oameni ce cred că la acasă “nu se poate”.
Și de întors, doar pe partea cealaltă să te mai întorci, somn usor în continuare Mo! :))
P.S. Meci că m-ai făcut troll… ești primul, dacă ai drum prin București ai o bere rece de la mine. 🙂
mo
Valeriu, iti inteleg, din nou, furia neo-liberala si iti recomand o carte: Alain de Botton “Status anxiety” (e si ca documentar pe youtube). E vorba de o filosofie a succesului mai intelegatoare si mai blanda. Si asta ti-as recomanda, ceva intelegere si putina decenta. Poate alt ton, dar asta e treaba ta.
Si m-am ambalat in numele doamnei doctor, pentru ca sunt si eu copil de doctor si maica-mea a terminat a doua pe tara facultatea, n-a intrat in cercetare pentru ca nici atunci nu ieseau bani, si garzi a incetat sa faca din acelasi motiv pentru care nu si-a deschis un cabinet privat: pentru ca oamenii sunt rai si prosti si nu a vrut sa-si strice viata pentru cei din teapa tipului care a intrat cu biciul la mama Mirunei in cabinet. Dar eu am mare respect pentru medici. Nu pentru astia care termina acum (aia carora le-au platit tatii facultatile) si pentru cel care mi-a facut dintii drepti, cea care m-a scapat de pietre la rinichi si multi altii. Doctorul la care ma duc aici (in strainatate, lol) e profesor la Harward, si s-a uitat in carti o ora (ceea ce nu e rusine, dar na) ca sa faca un diagnostic facut de maica-mea prin telefon. In fine, poate e un punct sensibil.
Cat despre plecat, sa stii ca intr-adevar ma gandeam daca sa ma intorc. Poate ma intorc dupa facultate, cine stie. Dar dupa cum se vede lumea de pe partea cealalta a gardului, nu prea imi vine. Pentru ca unu la mana sunt intr-o bransa care cere mai multa pasiune si nopti nedormite decat altele, si este chiar si in occident cam cea mai prost platita dintre meseriile care iau mai mult de 3-4 anisori de facultate petrecuta in barurile din regie. Si doi la mana, pentru ca daca esti un om mai sensibil, parca ti se ia de atata neamprostie si atatia agitati care tipa in gura mare ca ei sunt ai mai tari, te imping in metrou sau isi sting tigarile pe capota masinii tale pentru ca le-ai luat locul de parcare. Ti se mai ia si de oameni ca tine, care stii, poate e ceva de capul lor, poate ca sunt cititi si buni la ce fac, poate ca au succes, dar sunt furiosi si agresivi si prost crescuti. Pentru ca eu tocmai de-asta am plecat, pentru ca am devenit alt om, pentru ca ma infuriam repede si ma temeam de oricine ar fi putut sa aibe pretentii la locusorul meu catre care am muncit mult, la bursa mea, la masina mea, la locul de munca, la tot. Si am ramas pentru ca aici dupa mai putin de 6 luni am primit de la profii mei oferte de joburi si laude si batai pe umar. Aici daca iti dai silinta cineva te observa si te sustine, nu trebuie sa dai din coate, sa te zbati si sa te lupti cu mori de vant. Nu e lene, sau lipsa de ambitie, din contra – mai ales pentru ca fiind roman, lumea se asteapta la altceva si ai mai multe de dovedit.
In fine, berea aia o iau cu drag de ma va aduce vreun vant prin Bucuresti, si o mica mentiune.. sunt primA care te-a facut troll. Incantata de cunostinta 😉
mo
p.s. mi-a scapat, n-am vrut sa te fac prost crescut. Dar ma rog, stii la ce ma refer, sau gen 😛
Valeriu
Încântat de cunoștință de asemenea. 🙂
Consider că am abordat un ton cât se poate de decent.
Nu fac politică, nu e nici o furie, astea sunt pentru cine are timp, televizor și e suficient de prost. 😛
Părerile ce le-am expimat provin din propria mea experiență de viață în țara asta, unde am pornit de jos de tot și unde muncesc de la vârsta de 16 ani, nu sunt furios nici agresiv, nici materialist.
Probabil că în altă țară ași fi realizat mai multe sau poate chiar mai puține, important este că am realizat tot ce mi-am propus, mi-a ieștit cum am vrut eu și am dovedit că se poate.
Toată lumea este de acord că în România orice ai vrea să faci este greu sau imposibil, în timp ce țipă că “la noi orice este posibil”. :))
Am fost și eu tentat să plec de fiecare dată când m-am lovit de prostie, ignoranță si spirit românesc. Dar e și aici un truc, dacă te bagi în troacă te mânjește porcul.
Nu lăsatul și plecatul rezolvă problemele, că de probleme nu scapi toată viața, ci cu pus mâna și făcut, dat exemplu, rugat și insistat.
Pentru existențe călduțe, țările calde sunt singura soluție pentru oamenii ce și-au pierdut speranța în țara asta.
Dacă vezi numai piedici, numai piedici și probleme te așteaptă. E garantat. Eu aici văd oportunități nelimitate de a face bani, de a fi respectat și apreciat. Toate perfect legal, cu bun simț, implicare socială și respect pentru alții și mai ales pentru a face tot ce pot pentru ajuta pe oricine imi cere ajutorul.
Eu gândesc așa, dacă cineva mi-a luat locul de parcare singura mea grijă este să găsesc o soluție pentru a-mi cumpăra vilă cu garaj. Dacă ai Porsche nu stai la bloc și nu îți stinge nimeni țigara pe capotă. Dacă stau la bloc sigur am o mașină ieftină care oricum nu contează, eu mă gândesc la Porsche-ul ala, că nu o să stau toată viața cu țăranii la bloc. :))
Dacă nuș ce ministru mărește taxele cu 200% eu nu trebuie decât să mă gândesc cum să fac profit +400%, refuz să consum timp și energie pentru lucruri ce nu contează. Și dacă găsesc soluția să fac +400% am să pot face si +800%.
Oferta pentru berică rămâne deschisă, poate chiar și o cafea. 🙂
P.S. Oricum, cât timp avem blondele online ne tot întâlnim.
Valeriu
Mo, am urmărit documentarul recomandat de tine, mulțumesc frumos. Unele aspecte sunt ok, altele nu le putem aplica, iar unele pică din start. Din păcate nu putem discuta aici în detaliu aspectele pro și contra. Însă mi-ar face mare plăcere, discutiile cu oameni intelgenți, fie ele și în contradictoriu sunt o mare plăcere pentru mine.
Nu pot decât cita pe Lenin, “Învățați! Învățați! Învățați!” :))
mo
aaa mai am o intrebare dupa care n-o mai spamez pe miruna: apropo de expatzi, oare ii spuneai si lui coanda, lui brancusi, lui ionesco, lui eliade etc. sa ramana plecati? AHEM.
si apropo de invatat: bac2011 anyone? n-au auzit pustii de lenin in viata lor 😀
si apropo de documentar: bine, il ador pe domnul de Botton, DAR ma gandeam eu asa dupa ce am vazut documentarul si am mai citit niste chestii de-ale lui, ce fain ar fi sa fie toata lumea asa, sa discutam despre sensul vietii, sa fim mai buni, sa nu ne pese de bani..
dar conform wikipedia, el a mostenit 200 mil de lire sterline de la tatal sau, ceea ce a explicat subit de ce e filozof.
am tacuuuut. si mi-am facut un senvish.
Valeriu
Uuu o dăm în extreme, că primul la care m-am gândit a fost Pătrășcanu, “Înainte de a fi comunist, sunt român!” :)) Eliade, Brâncuși and &co. sunt întâi oameni și apoi români și nici măcar români 100%. Dacă erau congolezi chiar nu sesizam vre-o diferență. Ce am spus rămâne valabil și pentru ei, ba încă mai mult. Nu te uita la operă, ci la om și la caracter. Nu poți face o comparație realistă între situația ta de acum și situația lor de atunci, situația politică și motivele personale.
Cum să fie fără bani… cu ei e rau, dar fără ei e rău de tot. :))
Mie nenea Botton nu mi-a făcut așa o mare impresie, e filozof de birou.
mo
de Botton si-a facut temele si isi permite sa vorbeasca ca un om de rand. trebuie sa fii intai un maestru ca sa poti apoi desena ca un copil.
copila blondă
Eu cred că tre’ să fii un fel de retardat să nu faci de-un 5 la BAC. Dar poate ei vor 10 şi atunci s-au gândit să acţioneze pe sistemul “totul sau nimic” şi să mai facă rost de răgaz pentru învăţat. Că doar n-au intrat bacalaureatele în sac :p
Iar problema nu e la BAC. E mult mai devreme de atât.
În rest, vă rog să nu vă mai certaţi astăzi, că nu ţin pasul. De mâine încolo, îmi revin. 😛
Augustin
E greu să iei BAC-ul când îți permiți să scrii numele unor personalități cu minuscule și să spui ,,vre-o” în loc de vreo, așa cum e corect,de altfel! Vă rog să acceptați scuzele mele pentru această intervenție în discuția voastră; dacă sunteți oameni deschiși, atunci s-ar putea să vă folosească, cât de puțin,la ceva!? Discuții plăcute în continuare!👍
Valeriu
Mo, după ce ai devenit maestru nu mai poți desena ca un copil. Și nu e valabil doar pentru desen.
Uneori nu mai poți reveni la gândirea ce o aveai înainte de a citi o carte, cu atât mai puțin poți reveni la percepțiile din copilărie.
Mi-se pare mai greu să gândești cu un nivel mai jos decât cu unul mai sus.
Totuși, se spune că pe măsura trecerii timpului peste 70% din afirmațiile noastre se vor dovedi a fi greșite. :))
Adică doar 30% din ce ne-au învățat părinții e valabil și aplicabil. Iar exemplele pot continua. :))
Copila, nici măcar nu poate fi vorba de ceartă aici, discutam liniștit aci în colțișorul ăsta de blog. 😛
mo
ce bine ar fi daca acele 30% ar fi sinonime cu cei 7 ani de acasa.
iar apropo de mestru si copil, il parafrazam faimos pe picasso, dar lasa-ma sa ghicesc, nu cred ca percutezi la cubisme 😛
cat despre BAC, mor de jena, ce sa zic, dar tot nu imi explic.. adica au tampit o generatie intreaga!? subit? sau s-a schimbat sistemul? si eu cred ca trebuie sa iti bagi picioarele rau rau de tot si in permanenta timp de 12 ani ca sa nu iei un 5 la bac.. trebuie cercetata in profunzime problema :PP
Valeriu
Eu abia am descoperit pătratul, când strâng șase te anunț. :))
Apoi nu trebuie să fim toți genii, ar fi o harababură totală. Chiar nu se poate și nu vrem să existe egalitate. 😛
Oricum se exagerează importanța BAC-ului, eu văd în el doar o probă de dresaj. Hai dară cuțu, să vedem dacă poți sări peste linia asta, dar nimeni nu întreabă pe cuțu dacă linia aia are vre-o relevanță pentru el. :)) Împortant este să înveți, nu să mergi la școală. Că de aici încep problemele. Oricine se poate deplasa până la școală, dar puțini obțin și un beneficiu din asta. După școală urmează job-ul, toată lumea muncește dar foarte puțini au și rezultate. Și e tot pe dos, ăia de nu au rezultate cred că au învățat tot, iar ce au rezultate sunt terifiați de cât de puține știu.