Mi-a spus că atât de aprig îmi apăram mie libertatea, încât nu-i mai lăsam şi lui loc de a sa.
Niciodată nu mă gândisem astfel. Că libertatea lui era aceea de a mă putea lua oricând de mână, chiar şi atunci când eu vorbeam cu altcineva. Că libertatea lui era aceea de a mă putea pupa oricând pe buze, chiar şi atunci când, din nou, eu vorbeam cu altcineva. Sau stăteam pe net. Sau învăţam. Sau mă enervam… Mi-a spus că era fericit când de departe se uita la mine ca la “acea fată frumoasă”, gândindu-se automat la băiatul care poate sta lângă ea. Şi se simţea fericit ştiind că el este acela. Aceasta era libertatea lui.
Pe care, dintr-un exces de libertate si egoism, i-am negat-o până la sânge. Niciodată nu mă gândisem aşa:
Libertatea e libertate, doar când amândoi suntem de acord cu ea. Altfel, e perversiune.
*despre libertate am mai scris aici şi aici şi-n multe alte locuri…
Valeriu
Libertatea implică minim doi oameni, un om absolut singur nu poate fi absolut liber.
Stefan
Un intelept spunea candva: “Esti liber doar daca nu atentezi la libertatea altuia.” In lumina acestor vorbe, oare exista cu adevarat libertate? 🙂
copila blondă
Valeriu, Libertatea când e absolută cred că se transformă în haos. Tocmai fiindcă nu suntem singuri. Ceea ce e foarte bine aşa.
Ştefan, Exact ce spuneam mai sus. Absolutul nu există. Însă lipsa lui nu omoară libertatea. Pentru a putea exista libertatea mea, e obligatoriu să ţi-o permit pe a ta.
Mira
nu cred in libertatea in doi.si mai ales in cea simultana.pentru ca mai mult sau mai tarziu unul din ei s-ar putea sa puna intrebari,sa caute si sa verifice de unul singur.iar celalat sa se simta pus la colt.si unde mai e libertatea?
copila blondă
Nu ştiu dacă înţeleg la ce te referi. Adică, dintr-o dată pe unul dintre cei doi îl apucă să verifice felul în care celălalt interpretează această libertate?
Asta nu se poate întâmpla aşa brusc, fără motiv. Ceva precis s-a întâmplat, de s-a schimbat şi încrederea lui are nevoie de confirmări. Fie e vorba de “hoţului tot de furat îi e frică”, fie e vorba de o profunzime următoare în relaţie. Cu toate că, atunci când simţi că totul e ok, nu ştiu dacă ai nevoie de confirmări pentru asta…
Valeriu
În practică absolutul nu există. După cum nici libertate nu există, tot în practică. Există doar un compromis, între ce poți face și ce la ce te poți aștepta. Cu cât impui mai puțin cu atat ești îndreptățit să primești mai mult, să fii happy și să iubești mai intens. 🙂
Ana.
De fapt, John Stuart Mill a zis-o cam asa: “libertatatea individului e justificabila pana innmomentul in care libertatea lui o incalca pe a altora” (recunosc, nu-mi mai aduc aminte citatul exact)
Sunt de acord ca e frumos si imbucurator sa stim ca,din cand in cand, ne pemitem sa fim liberi, dar intotdeauna sa ne gandim ca libertatea noastra nu e cu nimic mai presus ca a altora
yneedtrust
Libertate?
Incredere sau indiferenta..
Daca nu ai asteptari atunci nu ai sa te simti tradat.
Daca ai asteptari si esti tradat,atunci incerci sa te aperi cu indiferenta..
Fiecare om incearca sa reactioneze in felul lui,nu exista nici o formula prin care..’a mea e corecta’..sau ‘a ta e corecta’..
copila blondă
Valeriu, eu zic asa: cu cat oferi mai mult, cu atat esti indreptatit sa primesti mai mult. Si functioneaza. PR-ul iubirii e cea mai sigura strategie. Dar e important sa fie un PR de calitate, nu doar PR. Adica, sa oferi ceea ce are ala nevoie, nu doar ceea ce ai tu impresia ca are nevoie
Ana, exact asa e si cu drepturile noastre. Fiecare cu patratica lui de libertate 🙂
Yneedtrust, formule corecte oricum nu exista, decat la nivel strict individual. Ceea ce functioneaza la mine, s-ar putea sa faca dezastru la tine. Dar schimbul de idei si experiente e bun tocmai atunci cand esti in cautare de altceva. Poate mai bun. Pentru tine.
-scriu de pe telefon, dintr-o sala de asteptare, ca altfel ar mai fi multe de zis. A, si miroase a ceapa!
yneedtrust
blonda..
nici la nivel individual nu exista formule corecte.
ceea ce sigur am invatat pina acum,este ca,increderea o dobandesti foarte greu,dar o pierzi in mai putin de o clipa.
e suficient sa ai o urma de indoiala,ca de acolo se duce tot,in alta directie…
un_strain
Libertatea in doi tine de a respecta alegerile partenerului.
Libertatea de unul singur este o alegere curajoasa,mai ales cand o faci in societatea in care te misti!
Oricum, majoritatea avem doar mirajul libertatii..:))
Bowman David
Libertatea de care vorbiti voi e o iluzie. Poti fi liber atunci cand nu mai ai nimic. Sau cand ai pierdut tot si nu mai ai nimic de pierdut.
Aaa, si inca ceva. In realitate, cu adevarat, nimeni nu vrea sa fie “liber”. Are doar nevoie de iluzia de libertate. Libertatea adevarata e cel mai “scary” lucru. Organic ne e frica de ea. Dar negati…