How to Web la Sibiu

Unul dintre cele mai faine evenimente-conferinţă la care am fost în ultima vreme. Cu siguranţă, un succes. Am simţit foarte natural totul, până şi replicile tăioase, care fac savoarea unei astfel de întâlniri.

Detalii foarte bine culese de la faţa locului puteţi citi la Monica. Celor interesaţi, celor cu aspiraţii antreprenoriale le sugerez să aibă răbdare să parcurgă textul. Eu nu sunt multi-tasking, cu atenţia distributivă sunt la pământ, deci am funcţionat exclusiv pe twitter. Fluxul de ciripituri e aici. Eu scriu impresii random.

Vlad Stan are atitudinea şi discursul care dovedesc că omul ştie despre ce vorbeşte. (E prima dată când îl văd în direct.) La un moment dat, ba nu, la mai multe momente date, s-a  contrazis cu unul şi cu altul. Iar impresia pe care mie mi-a lăsat-o e că nici nu contează cine are dreptate, fiindcă adevărul absolut nu e oricum în custodia nimănui. Ce face diferenţa e convingerea cu care îţi susţii adevărul tău. Şi da, erai chiar fain îmbrăcat, e reclamă bună stilistului 🙂

De la Konstantin Hristov am ţinut minte următoarea chestie: dacă ai tehnologia, nu înseamnă că ai şi produsul şi, dacă ai produsul, nu înseamnă că ai şi afacerea.

Dragoş Mănac a avut o prezentare cu ceva despre cloud computing. Oricum, eu ţin minte că era cu sex. Iar morala am uitat-o. Oricum, avea legătură cu banii. Cică: pe cât mai mulţi, pe atât mai bine!

Peter Barta a povestit cum a lucrat 2 ani pentru Smurd şi cum a mers pe ambulanţă o vreme, pentru a înţelege exact ce înseamnă sistemul respectiv, cu probleme şi nevoi. E admirabilă determinarea de a vrea să observi ceva în mod activ, nu pasiv. Implicându-te. Cu i mare.

Matthew Harris povestea că în 10 ani a pierdut un singur client şi că acolo era o treabă personală, ceva diferenţă de caractere 😛

Alexandru Negrea a vorbit despre egocentrismul manifestat în social media şi e explicat importanţa de a comunica şi fără a te plasa pe tine, comunicatorul, în centrul universului. El este tipul care a promovat întotdeauna şi altceva decât pe sine. Pe alţii, adică. Şi nu cred că a avut decât de câştigat. A se nota.

Ștefan Szakal zicea că cică ăştia de la BMW ar avea o echipă de ingineri, care se ocupă strict de sunetul produs la închiderea uşii. Că ăla e specific mărcii şi că inclusiv acolo se află un mesaj. Spunea că nu bagă mâna în foc, iar exemplul era bun. În fine, aţi mai auzit aşa ceva?

Despre ce s-a discutat în sesiunile interactive de întrebări/răspunsuri citiţi în detaliu tot la Monica. Probabil vor mai scrie şi Brylu şi Tudor. Ce pot să vă spun e că mi-a plăcut foarte mult umorul lui Bogdan Iordache, elegant şi isteţ. Mi-a spus că e prima dată când moderează aşa ceva, dar nu ai fi zis. Nici că a fost geek vreodată. Iar împreună cu Lucian Todea face echipă bună. Au chimie, parcă. Şi sunt relaxaţi. Al doilea panel pe mine m-a plictisit crunt, fiindcă discuţia intrase într-o buclă, unde fiecare încerca să se audă la microfon. Diferenţa dintre artist şi designer, după părerea mea, e ca atunci când te duci la frizer sau la hair-stilist. Unu’ se descurcă şi cu maşina de tuns, tot ce trebuie să faci e să-i arăţi poza din revistă. La al doilea, te laşi pe mâna lui şi nu deschizi ochii până la final.

Mulţumesc organizatorilor pentru invitaţie. A fost o ocazie de a-mi revedea câţiva dintre prietenii vechi din Sibiu.