Publicitatea pe bloguri vs cea clasică

În ultima vreme, am mai ieşit din bârlog şi m-am găsit nevoită să-mi formulez păreri (adesea doar în capul meu, că de cerut, nu mi le cere nimeni) faţă de anumite subiecte. Cum e publicitatea pe bloguri şi datul articolelor la aprobat la client înainte de publicare. 

Cum văd eu treaba: Diferenţa majoră dintre publicitatea clasică şi cea de pe bloguri e că în primul caz plăteşti să se scrie de bine, iar în al doilea, plăteşti să se scrie. PUNCT. De ce nu funcţionează ridicatul în slăvi, care funcţionează de minune la TV şi în revistele de scandal? Fiindcă bloggerul nu îşi poate risca niciodată credibilitatea în faţa cititorilor pentru nici un brand şi reclamă din lumea asta. Cei care recepţionează mesajul pe bloguri sunt cu un IQ mai ridicat (mulţumesc şi cu plăcere!), se presupune că sunt cititori constanţi ai blogului respectiv şi că sesizează orice schimbare de ritm şi măsură.

  • De exemplu: a fost campania de Sf Valentin, în care se dădea o cameră web (parcă) celei mai frumoase declaraţii de dragoste şi avea ceva legătură cu cei care nu pot fi împreună în minunata zi. Mi s-a propus să intru în campanie, dar am zis în felul următor: în fiecare an am scris pe blog râzând de această zi. Acum nu pot veni cu nişte creşteri bruşte de glicemie, că dăm în boli ascunse. Nu se potrivea cu mine campania, nu am intrat în ea. Ar fi fost o incoerenţă şi dv m-aţi fi taxat. Cel mai probabil, cu o bilă neagră.

*E cu totul altceva, însă, atunci când eşti convins de o treabă, dar te răzgândeşti. Exact cum mi s-a întâmplat cu aşteptările. Iniţial am scris că-s o prostie, după care… m-am răzgândit. Între timp, cred că am ajuns la concluzia că, indiferent de aşteptări, important e să ai răbdare. Ceea ce nu mă face mai fericită, ci doar mai nehotărâtă. Dar şi asta ştiaţi deja despre mine. Repet: când e din propria ta convingere, orice e permis. Când e pe bani, e bine să te gândeşti. Bine.

Deci dăm sau nu dăm articolele la aprobat? Exact cum îi scriam Ralucăi: cred că nu cei care ne cer textele la verificat înainte de publicare ne enervează, ci aceia care le modifică. Şi mai ştiu un motiv pentru care ne enervează şi pentru care calitatea textului e compromisă în cazul ăsta: fiindcă atunci când scrii un articol cu gândul la doamna profesoară care-ţi va da o notă, deja nu mai eşti tu acolo. Tu, bloggerul ăla, cel de toate zilele. Deja eşti bloggerul ăla care scrie, nu ce vrea el mai întâi, ci cam ce se gândeşte că ar vrea clientul. Sau măcar nu scrii ce te gândeşti că nu ar vrea clientul. Fiindcă să edităm texte e mai greu decât să le scriem, credeţi-mă. Iar această ciopârţire a frazelor tale e dureroasă.

Datoria noastră de bloggeri e să educăm piaţa. Şi agenţiile, dacă nu ştiu singure. Încă o mai putem face. Exact ca pe o virgină, care încă nu ştie cu ce se mănâncă treaba, dar căreia i-ar plăcea s-o facă foarte bine. Să le explicăm oamenilor care e diferenţa dintre tanda şi manda, să le trimitem textele, eventual, la început, până capătă încredere în noi. Ideea Ralucăi cu portofoliu de advertoriale în about nu e rea deloc. Mulţi bloggeri au aşa ceva, dar sub forma unei categorii speciale.

  • De exemplu: În campania mea cu Tnuva, nu mi s-a cerut NICI MĂCAR UN SINGUR TEXT la aprobat înainte. Oamenii au zis aşa: te-am ales pe tine să lucrăm, avem încredere în alegerea noastră. Şi-au asumat. Amu, de le-o părea rău, doar ei ştiu… Dar atitudinea asta de încredere mi-a dat libertate şi, astfel, plăcerea cu care m-am implicat a fost mai mare. Dacă agenţia/clientul pricepe chestia asta, o poate transforma direct în avantajul său. Şi asta, în aceiaşi bani.

Dar e evident faptul că atunci când cineva te plăteşte să scrii despre un produs, e de bun simţ să nu-i înjuri marca. Dacă ştii deja că nu poţi găsi absolut nici o parte bună la care să faci referire, mai bine nu te băga. Să fim serioşi, om fi noi bloggeri, influenţări şi mari formatori de opinie a celor 2-3 unici care nimeresc din google pe la noi, dar cred că e important să ţinem cont că n-am inventat mersul pe jos şi nici coada la prună. Că în spatele fiecărui brand şi campanie stau nişte oameni şi că adesea tonul face muzica. Până şi în scris.

În media clasică, ziare şi reviste, publicitate se întâmplă pe sistemul închiriat de spaţiu. Fie că e machetă, vizual sau advertorial (standard sau nu). Pe bloguri, publicitatea se întâmplă prin filtrul bloggerului, dându-i-se acea amprentă personală, pe care cititorul, de fapt, o şi caută când face click pe .ro. Să le explicăm, să le dăm timp să înţeleagă, apoi să le câştigăm încrederea în bloguri. Acestea sunt bazele unei relaţii sănătoase cu publicitarii. Să-i înţelegem şi noi pe ei, fără pretenţii strict unidirecţionale.

Articolul anterior

Eu nu vreau să-mi crească blogul mare

Articolul următor

O leapşă de weekend cu filme

25 Comentarii

  1. Prezinti intr-o nota pozitiva. Acolo unde nu se poate prezinti produsul intr-o nota neutra 😀 Si, unde chiar nu poti, tai tai 😀 Well said.

    0
  2. Parerea mea e ca cel mai putin deranjante sunt bannerele, evident fara pop-up. Frustrant e cand un articol incepe bine, are ceva linkuri, iar aproape de final iti dai seama ca e publicitate (mascata sau nu).

    0
  3. Manuel, exact. Şi mai e acea categorie de produse cărora le faci o favoare nescriind despre ele. Am păţit. Am primit ca gest de PR ceva, n-am scris. Fiindcă nu suport brandul. Deci, le-am făcut sau nu o favoare?

    Gerhald, de ce e frustrant? Dacă articolul e bun, faptul că e plătit îi ştirbeşte din valoare în faţa ta? Cred că eşti puţin egoist acum. E ca şi când i-ai cere unui cântăreţ să meargă doar la concerte caritabile şi să-şi pună toate piesele pe torrente. E corect?
    p.s. bannerele nu cred că sunt foarte eficiente. Cu toate că depinde ce vrei. BCR-ul, de exemplu, a dovedit că bannerele încă funcţionează! (Ok, nu doar ele, dar a luat locul 2 în TOP? A luat! Congrats!)

    0
  4. nu iti place nu postezi. simplu.
    de ex, eu, nu cred am sa scriu ceva pozitiv vreodatadespre banci desi banca la care am cardul e super ok.
    sunt multumit de serviciile lor. mai ales pe partea de internet banking.

    insa, nu voi scrie ceva pozitiv din principiu 😛

    pe de alta parte, nu exista un brand care sa fie 100% nasol. 1% to gasesti ceva bun la un brand.

    ma gandeam la companiile de telefonie mobila… toate iti fac tot felul de mizerii insa vrem nu vrem fara ele nu se poate.

    0
  5. McGogoo, uite, eu mi-am schimbat compania de telefonie mobilă, dar cumva tot cu gândul la prima iubire am rămas. Chiar dacă ăştia noi mi-au dat iPhone cu 40 de euro. Repet, habar nu am de ce.
    În rest, eu nu spun că niciodată n-o să scriu despre ceva anume. Unele subiecte fac deliciul tocmai datorită faptului că sunt controversate: tu ai o părere, cititorii alta, poate ieşi ceva chiar savuros, nu crezi?
    asta apropo de băncile tale şi ţigările mele electrice.

    0
  6. probabil ca o varianta corecta ar fi ca bloggerul sa scrie despre ce crede, asa cum crede, fix cu cuvintele lui, in maniera lui.
    un om de mk / pr ar trebui sa stie ca tocmai acesta este elemnetul cheie, care diferentiaza si aduce acel plus valaore mesajului lor, fata de un banner clasic.
    ok, vreau sa fiu la tine pe blog fara prea multa bataie de cap, intreb cat costa si daca voi consdera ca e ok, ma postez cu bannerul.
    daca imi doresc parerea ta de blogger si consumator, si daca imi doresc sa ajung si la comunitatea cititorilor tai, atunci as vrea sa le spui tu cat de bun sau rau este brandul meu. si vreau sa o faci in felul tau, cu limbajul care te-a consacrat. ar fi o stupizenie sa iti cenzurez textul, sa iti stirbesc creativitatea si credibilitatea in fata cititorilor tai. pe termen scurt ar putea fi un castig (un review pozitiv) insa pe termen lung, ambii parteneri (eu si bloggerul) am avea de pierdut.

    0
  7. Da, tu spui asta fiindca probabil cunosti piata, dar cei care acum intra pe bloguri se tem. Si de asta, nu sunt ok sa predea controlul absolut. Au impresia ca, daca platesc, nu mai are nimeni loc in textul ala in afara de brandul lor. Pe bloguri, nu poti face asta! Iar multi nici macar nu citesc blogul unde vor reclama, il iau din ceva topuri sau clasamente…

    0
  8. majoritatea apeleaza la consultanti privati sau la PR pt a face acel short list cu blogurile unde vor sa intre.

    pentru ca este o piata foarte mica si destul de greu de cunatificat din punct de vedere al ROI-ului, advertiserii sunt sceptici, tematori si incearca sa controleze cat de mult pot, pentru ca la randul lor, vor “plati” daca cuiva de mai sus i se pare neeficienta calea aleasa de ei.

    trebuie gasita o cale de mijloc, o colaborare, pentru ca se pot crea parteneriate frumoase in adevaratul sens al cuvantului (parteneriat), dar foarte usor, din cauza ifoselorunor bloggeri, se pot pierde celinti (il pierzi pe cel pe care il ataci, dar si pe potentialii clienti care “vad” situatia)

    suntem incepatori si daca dorim sa colaborma unii cu ceilalti, treuie sa ne gandim impreuna la colaborari, nu fiecare in lumea lui 🙂

    0
  9. Exact cum ziceam eu cu unidirectionalul, sa-l facem bidirectional si sa avem mai multa intelegere unii fata de altii. Eu cred ca se poate;)

    0
  10. hai sa cautam niste tuburi de vopsea blonda, sa molipsim blogosfera romaneasca :d

    0
  11. Nunu, Doamne fereşte! Am şi eu ceva care mă diferenţiază şi acum vrei să mi-l iei?! 😛

    0
  12. [Tot incerc sa incropesc un comment, dar il sterg dupa prima fraza]
    Imi place modul obiectiv in care ai ilustrat problema. Si recunosc ca oricine pune anumite conditii, ingradeste cumva imaginatia si exprimarea noastra, ceea ce ne face sa iesim din zona de confort si sinceritate, ajungand astfel sa parem falsi.
    ps: foarte tare comparatia cu virgina 😀

    0
  13. Copila, ceea ce te diferentiaza pe tine nu e parul blond. Ci modul il care il porti si ti-l asumi te face ceea ce esti. Iar asta nu poate fi copiat! >:D<

    0
  14. Tot mai multa lume o sa ajunga sa isi dea seama ca nu are nimeni nici un avantaj daca suntem falsi..

    0
  15. Din tot blogroll-ul pe care il citesc eu de obicei, 3 articole de azi au fost despre nu stiu ce card de credit de la Millenium Bank. Prima oara am zis ok, a doua oara iar ok, sa trecem, a treia oara am inceput sa ma enervez. Pentru ca sunt un om destul de avizat si caut singura informatii si produse cand am nevoie de ele. Pentru ca uneori ce-i prea mult, e prea mult. Riscul celor care scriu prea multe articole publicitare? Sa fie stersi din Google reader, probabil. Repet, n-am nimic impotriva unor articole de acest tip, scrise bine si legate de preocuparile bloggerului respectiv, dar cu masura, totusi.

    0
  16. yneedtrust

    hello:-)
    blonda,poate ai schimbat reteaua de telefonie din cauza serviciile,sper de fapt:-),nu pentru iphone
    da..diferentierea de alte bloguri,o face,cum am mai spus,modul tau aparte de a relata o situatie,sau de a motiva oamenii sa se indrepte catre ceva..exemplu?dieta tnuva?:-)

    0
  17. yneedtrust

    gresit:-) corectez eu repede:-) ca vine iulia si ma apostrofeaza
    ‘ SERVICIILOR;:-)

    0
  18. yneedtrust, nu-mi spune ca te-am convins! Tocmai pe tine :))

    0
  19. yneedtrust

    blonda:-)comentariul tau e de bine sau de rau?:-)
    am o curiozitate:-) ce zodie esti?
    ce as avea eu impotriva dietei tnuva?
    probabil m-ai salva.mi-ai face un bine.doar ca nu stii detalii despre mine:-)
    daca vrei o parere..as minca iaurtul recomandat de tine,nu pentru dieta;-),ci pentru sanatate..si nu cu fructe..ci simplu..:-)

    0
  20. yneedtrust

    ps 1: recomanda-mi cum numai tu stii:-) o terapie antistres;-) si una motivationala:-)
    ps 2 : fara gluma:-)!

    0
  21. yneedtrust

    inseamna esti pe aproape cu ziua
    la multi de pe acum.

    0
  22. Cristian

    @copila blondă: Gerhald nu a spus că tot articolul e bun, ci că începe bine. Sigur că un articol, un sfat sau o recomandare pot fi utile și dacă sunt plătite, dar în clipa respectivă încep să apară dubii privind autenticitatea spuselor. Mai ales dacă motivele prezentate sunt subțiri și nu ai fost informat de la început asupra contextului. Te simți pur și simplu mințit. Am pățit-o și eu pe câteva minunate bloguri, cred că inclusiv pe al tău (păcat că nu-mi aduc aminte de un exemplu concret).

    Tot legat de argumentele slabe și Dojo recunoștea că o recenzie (a unui aparat foto) făcută de un blogger român nu se compară cu una făcută de un site profesionist din SUA. Una e să ai o groază de motivele obiective ce indică în favoarea sau defavoarea unui lucru și alta tot felul de păreri subiective.

    P.S. De BCR nici nu vreau să aud. Atât eu și cu alte persoane m-am pomenit cu conturi deschise aiurea la ei. Noroc că printr-un miracol au fost închise automat, probabil după ce și-or fi dat seama că n-au cu cine să facă planking. Poate că s-or fi schimbat după ce au fost cumpărați, dar de ce să risc când actuala bancă mă mulțumește?

    0
  23. Dau advertorialele la validat pentru ca de multe ori sunt chestii pe care eu poate nu le inteleg cum trebuie. de ex. la campania beck’sperience atat de incurcat mi se parea regulamentul concursului, incat a trebuit sa citesc mailul de vreo 3 ori. si am preferat sa se uite cineva peste el inainte sa-l public. Niciodata nu mi s-au cerut modificari in advertorialele pe care le-am scris si intotdeauna le-am dat la validat. Si n-am scris mereu de bine, dar nici n-am scris de rau, pentru ca nu aveam ce.

    Cat despre portofoliu, nu-l am la about ci intr-o pagina separata. Inca de anul trecut. 🙂

    0
  24. Cristian, cred că tu nu ai înţeles o chestie fundamentală pe bloguri, pe ăsta cel puţin: nimeni nu caută o recenzie obiectivă. Ci recenzia MEA. Că de aia se află pe blogul meu.
    Cine vrea o părere de specialist să consulte un medic :)))

    Tomata, corect. Eu aşteptam uneori să publice alţii înaintea mea, fiindcă de la bloggeri înţelegeam mai uşor decât din brief-ul întortocheat. Dar na, io mi-s blondă! 😛

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 182 queries in 0.236 s