Discuţia a pornit de la o postare a mea pe facebook, unde anunţam programul de internship de la The Practice. Foarte bună iniţiativa, până o prietenă s-a luat de mine, că de ce promovez această formă de abuz – internship-ul fără plată? (dezbaterea deviază deja de la agenţia respectivă, trecem de la particular la general, că oamenii nu au reacţionat pe facebook, cu toate că mă aşteptam să o facă). LATER EDIT: Am fost anunţată că acest internship este (răs)plătit. Citez: Pe lângă experiență, curaj și multe lecții bune, cel mai receptiv și îndrăzneț intern va fi răsplătit cu 1.000 de lei. Ceilalți doi interni vor fi și ei recompensați cu cărți esențiale de comunicare. Din nou, dacă vă interesează, deadline-ul e pe 29 mai, inclusiv. 😉
Bun, motivele mele sunt simple: dacă există măcar un om care să se bucure de acest program, eu n-am irosit tastele. Însă, gândind problema mai adânc, revolta ei are un substrat. Occidental mai ales. Îmi spunea ea că în Irlanda, de ex, sunt avocaţi arhitecti (şi mulţi) care lucrează în sistemul ăsta gratis. Şi primesc ajutor social. Care ajutor social e plătit din taxele celor 2-3 care muncesc pe bani. Ideea e că şi dacă stai cu miloaga, şeful îşi permite să îţi dea papucii unu-doi, fiindcă nu ai contract şi nici experienţă, dacă la 3 luni schimbi biroul. Cică identic se întâmplă în Danemarca. Însă Germania şi Elveţia au reguli diferite. Chiar eu am o altă prietenă (colegă de liceu, că de la mine, toţi ăştia mai răsăriţi au luat drumul vestului, să facă ceva cu viaţa lor.) care a făcut practică vreo 6 luni la o mare companie în Germania. Pe bani, bineînţeles. Îmi amintesc că informaţia asta am asimilitat-o din mers, că doar nu era să zic: “Şiiii, te plă-ăă-ăteau???” , ca românul de la Glâmboaca. Dar da, o plăteau. Nu ştiu pe ea cu cât, dar prima prietenă de mai sus îmi zice că în Germania internii sunt plătiţi cu cel puţin 600 de euro pe lună, iar în Elveţia suma poate ajunge până la 2500 de franci. Ceea ce nu e rău deloc, între noi fie vorba.
Iar acum ca s-o dau în ale mele şi-n ce ştiu eu, să vă spun cum e la stomatologie. În principiu e foarte simplu: dacă vrei să înveţi ceva, e obligatoriu să pui mâna, că din privit n-a făcut nimeni dinţi. E importantă şi faza asta, vreo săptămână aşa, după care te prinzi şi tu, învăţăcel tembel, că obturaţiile pe canal sau coafajele cam tot aşa se văd din exterior. Şi anume: floare la ureche. Să nu vă povestesc câte transpiraţii m-au trecut la prima obturaţie pusă, chiar dacă văzusem la alţii de zeci de ori cum se face. Dacă m-a ajutat? O fi… Ce vreau să spun e că mulţi medici îşi iau copii să facă practică, îi admenesc că o să-i lase la un moment incert dat să lucreze, nu îi plătesc decât cu preţioasa lor prezenţă în cabinetul stomatologic, dar au în schimb pretenţii: ca studentul să fie la program, să cureţe instrumentarul, să bage la sterilizat, să facă treabă de asistentă şi femeie de serviciu. Iar cei care plătesc, pe studenţi îi plătesc de obicei mai puţin decât pe asistente, fiindcă cică o parte din (răs)plată e echivalată de faptul că ăla micu’ are voie să se “uite”. E corect? Deloc. Fiindcă serviciile de care beneficiază medicul sunt aceleaşi, indiferent cum îi zice ăluia care le face: student sau asistentă. Ca să nu mai zic faptul că pregătirea celor doi nu se compară. Da, îmi permit această aroganţă.
Deci, care-i concluzia. Ce credeţi, ar trebui plătite internship-urile? Până la urmă sunt tot o formă de muncă, fie şi atunci când e vorba de făcut cafele. Sau cunoştinţele acumulate de interni sunt de nepreţuit şi atunci nu are rost să fie remunerate?
Personal, mă întreb oare cât de mare ar fi câştigul (atât pentru companie, cât şi pentru intern), dacă amărâtul ăla şi-ar putea cumpăra măcar o îngheţată din munca lui de pe o lună?
Later Edit:
Marius Matache
Ma pregateam sa te contrazic drastic, sa zic ca nu e musai sa fie platite, ca in multe cazuri studentilor li se ofera sansa sa invete meserie, chestie importanta, pentru ca multi termina facultatea si nu stiu sa faca nimic.
Dar gandind mai bine, imi dau seama ca si eu am facut un fel de stagiatura la centrul de cercetare unde lucram si desi nu eram remunerat lunar, la sfarsitul anului primeam “o prima de Craciun” destul de consistenta pentru veniturile mele din perioada aia. Important e ca, daca nu ii platesti, sa faci in asa fel incat internul sa castige ceva – poate nu bani efectiv, dar alte avantaje – de exemplu reactivi pentru cercetarea lui, acces la aparate performante. Sa nu se simta sclav.
camil
în principiu ar trebui remunerate, chiar dacă la un nivel mai scăzut decât pentru un angajat cu normă și experiență întreagă. unele firme au politica de a nu spune decât la final că respectivul internship e plătit, internul respectiv – care și-a făcut bine treaba, se înțelege – având astfel o surpriză (foarte) plăcută
Maria
Internshipul e categoric o forma de munca, iar daca nu e platit, se numeste SCLAVIE. Pentru ca ce faci tu acolo nu este sa inveti, ci sa faci diverse munci de cacat de prin firma/cabinet iar foarte rar sa apuci sa tragi cu ochiul la unele lucruri misto.
Mie in Berlin la un internship vroiau sa imi dea 1200 Euro pe luna.
Katty
Eu lucrez la o firma de marketing in Spania. Avem studenti practicanti din diferite tari europene ( unde studentilor li se cere sa faca minimum 6 luni de practica, recomandat 9 pentru obtinerea unei note bune, inainte de a termina studiile, care lucreaza cot la cot cu noi, ba sunt unii mult mai inteligenti decat multi care sunt angajati full time ai companiei, carora nu li se plateste nimic altceva de catre firma, decat cazarea. Cred, totusi, ca fiind vorba dde programe Erasmus, li se plateste si de catre facultate ceva. Oricum, oricat de putin oferi unui practicant, sau chiar daca nu oferi nimic, important e sa il inveti sa faca lucruri utile, nu numai cafea.
copila blondă
Marius, acum da, sunt internship-uri si internship-uri. Insa dincolo de cele practice, in care chiar faci ceva tu ca intern, in majoritatea cazurilor doar asisti. Fiindca nimeni nu are rabdare sa stea dupa fundul tau si fiindca adesea sa corectezi prostia altuia e mai greu decat s-o faci pe a ta. Si atunci preferi sa nu te incurci. Asta zic, tu ca alt angajat al companiei care aduce interni. Si-ti mai zic ceva: cand ala micu’ e platit isi si da silinta mai tare.
Multi fac internshipurile neplatite doar pentru CV.
p.s. Ce facultate ai facut, domne? Credeam ca esti artist. 🙂
p.p.s. Nu stiu de ce nu merg diacriticele.
Oana
Eu am trecut printr-un internship intr-o agentie si a fost, intr-adevar, mult de lucru. Dar lucrul ala mult era imbinat cu traininguri si exercitii practice si multe chestii care imi foloseau la taskurile de zi cu zi si chiar am invatat in lunile alea 2 mai mult decat in facultate. Dar ce-i drept, mi-am asumat un risc cand m-am inhamat la asta, pentru ca aveam exemple in jurul meu de colegi care trageau la xerox si chemau curierul in “internship”.
copila blondă
Camil, stii tu asemenea companie in Romania? Vreau nume! 🙂
Maria, wow! Felicitari! Si, n-ai acceptat? 🙂 p.s. Merci pentru comentariu
ioana
eu una as vrea sa particip la un internship si daca nu ar fi platit..desi ar fi bine macar decontul pe transport sa il suporte firma..in rest atata timp cat ceea ce inveti e exact ceea ce iti place asta conteaza mai mult decat daca primesti sau nu niste bani..in definitiv poate ai sanse sa ramai si angajat..
Alina
Sa-ti spun cum sta treaba din punctul meu de vedere: am cautat cu disperare un internship si nici nu mi-am pus problema ca o sa gasesc ceva platit in Romania. cred ca poti numara pe degetele de la o mana companiile care platesc. Problema e alta: goana asta dupa internshipuri se datoreaza faptului ca nimeni nu te angajeaza daca nu ai putina experienta. chiar nu ai nicio sansa. asa ca preferi sa muncesti 3 luni neplatit si sa speri ca o sa ai ceva de invatat + ceva de trecut in CV, decat sa aplici in nestire la joburi si sa pierzi timpul pe la interviuri.
Anca
Internship-ul este platit in companiile mari din Romania. La noi au adus vreo 20, copiii muncesc la nivelul unui junior, dar si capata experienta in acelasi timp, iar daca sunt buni vor fi angajati full-time, daca isi doresc si ei asta. Probabil lucrurile stau altfel in firmele mici care nu-si pot permite sa-si plateasca internii. Sau isi permit, dar li se pare ca oricum le fac o favoare luandu-i, stiut fiind ca la angajare ti se cere experienta.
Oricum, daca te pasioneaza un domeniu anume, lipsa remunerarii n-ar trebui sa fie un obstacol de netrecut…
copila blondă
Katty, da, in programele Erasmus e altfel. Uite, eu am de exemplu niste colegi&prieteni de la Cluj, care au fost in Franta cu Erasmus la scoala (stomatologie). Acolo faceau stagiu de practica: ei primeau un pacient, care trebuia echilibrat si rezolvat din toate punctele de vedere in gura. 4 ore pe zi aveau scaunul pentru ei. Iar la finalul unei luni primeau cate 100 euro toti studentii. Asta doar in cadrul facultatii, despre asta vorbim! 🙂
ioana, da, asa credeam si eu pana nu demult. Pana nu demult, cand am invatat ca sa astepti sa iti dea altul valoare e o mare greseala. Daca tu singur nu poti face asta, degeaba astepti de la altii. Si nu, nu cred ca e arogant sa ai pretentii chiar cu zero experienta. Sau na, trebuie sa-ti cunosti foarte bine marfa. Treaba e sa nu pici in propria ta cursa. Fiindca iti zic eu, banii nu aduc fericirea, dar lipsa lor omoara entuziasmul.
Alina, da, cunosc situatia. Insa asta nu o face sa fie deloc ok. Corect mi s-ar parea sa fie ca diferenta intre un job si un internship sa fie: suma platii si durata angajarii. Adica, daca esti angajat ai un contract pe un termen mai lung si pe niste bani mai multi. Daca esti intern, stii din start ca stai doar 1-2-3 luni si primesti jumatate din salariul mediu. Sau minim.
Nu stiu daca eu sunt un exemplu, dar cred ca se poate. Important e sa stii ce cauti. Daca tu cauti din start internshipuri neplatite, doar asta vei gasi. Doreste-ti orhidee si nu te multumi cu garoafe! Sunt sigura ca poti! Stii de ce? Fiindca am putut eu. 🙂
Anca, lipsa remunerarii nu ar trebui sa fie un obstacol?! Tu te auzi?! Exceptand cazul in care internul e inca student (care se mai accepta fara plata, cu toate ca nici aici nu mai sunt 100% de acord)si in care iti dau dreptate (daca baga tata banii pe card, de ce sa ne gasim un job platit, cand putem freca menta pe gratis 1 luna pe an sau cat se cere la scoala…), nu cred ca facturile se platesc cu experienta, perspective si potential. Bani. Cu asta se platesc facturile.
camil
știu, dar nu-i o companie românească, iar numele contează mai puțin 🙂
copila blondă
Camil, ma enervezi 😛
Anca
Nu ma aud, dar ma citesc si da, daca te pasioneaza un domeniu si n-ai gasit un internship platit, decat sa tai frunza la caini 3 luni de zile vaitandu-te ca nu te angajeaza nimeni fara experienta mai bine tragi tare 3 luni si capeti experienta aia,. Si plateste mami facturile 3 luni, ca oricum i le plateste daca odorul sta acasa. De regula internul este student, da, sau proaspat absolvent, sau vorbim de interni la 40 de ani cu rate la casa?
camil
mea culpa 🙂
copila blondă
Anca, e exact ce zicea si Alina. Inteleg situatia, crede-ma. La fiecare conferinta la care am participat vreodata, mereu se ridica si intrebarea asta: cum ne angajam, daca toata lumea cere experienta,dar nimeni nu ne-o ofera pe prima?
Poate e ok daca esti student si mergi 2 saptamani in practica. In 2 saptamani ai timp suficient cat doar sa-i enervezi pe cei de pe acolo si sa pleci fix inainte de a ajunge sa stii chiar face ceva.
Si nu, nu vorbim de varste, ci de studii. Doar ca deja dam in altele: ca studiile din Romania nu mai reflecta o valoare.
Stiu ca eu vorbesc idealuri si tu vorbesti realitati. Dar cred ca e pacat sa-i lasam pe altii sa abuzeze de pasiunile noastre. Chiar daca noi o facem cu placere, ei nu trebuie sa interpreteze chestia asta. Stii ce zic.
copila blondă
Camil, pacat. Era fain cu nume. Pentru cautatorii de internship-uri.
Ale
Eu am facut internship-uri/practica atat platite, cat si neplatite si din punctul meu de vedere depinde si pe ce perioada se desfasoara (bine, aici putem sa facem diferenta intre practica, internship, trainee, dar…). Daca e o luna, e ok si daca nu exista banii, nu e mult timp si avand in vedere ca poti invata destule lucruri, e un avantaj clar. Pentru perioade mai lungi mi s-ar parea normal sa fie remunerat cumva, oricat de putin, pentru ca aici intervin cheltuieli si din partea studentului, pe o perioada mai lunga – transport, pauze de masa, haine etc. – lucruri pe care de obicei firmele/oamenii in general nu le iau in considerare la prima vedere, insa ele exista!- pentru ca, na, trebuie sa fii la fel de profi ca si colegii tai si nu te poti prezenta oricum. De exemplu, daca faci un internship intr-o banca si esti in front-office; dar chiar si in birou, pentru ca sunt intalniri cu clientii/alte departamente/candidati la intreviu in HR, de ex., iar internii sunt si ei implicati, de obicei. Chiar daca pana atunci ai avut sustinerea parintilor, e posibil ca la un moment dat in perioada asta sa fie mai greu. In cazurile astea depinde totusi si de situatia studentului, de cat e dispus sa sacrifice o perioada pentru a aduna ceva experienta si a-si imbogati CV-ul, de cat isi permite sa accepte ceva neplatit…DEPINDE, fiecare alege in functie de situatia personala. Ultima mea experienta de genul asta (neplatita) s-a terminat inainte de perioada stabilita nu pentru ca am fost demotivata din cauza lipsei banilor, ci din cauza modului in care compania folosea studentii: 90% in avantajul lor. Internii se tot schimbau, nu exista posibilitatea unui job, atmosfera din birou tensionata, niciun raspuns concret la intrebarile pe care “invataceii” le puneau despre domeniu, carat dosare, sortat fise toata ziua, absolut niciun interes pentru interni ca persoane, ci numai ca oameni care primeau o parte dintre sarcinile lor si multe alte intamplari de care nu vreau sa-mi aduc aminte. Deci exista companii (aici era una maricica) care-si cauta interni doar pentru asta! Dar, repet, depinde MULT de situatia candidatilor, plus ca fiecare e motivat de lucruri diferite…Nu stiu daca in cazul The Practice e la fel, desi as spune ca nu – stiu ca oamenii-s foarte ok -, PR-ul e un pic diferit din punctul asta de vedere, chiar daca la prima vedere nu pare…Ramane la alegerea fiecaruia, dupa posibilitati…
copila blondă
Ale, eu am specificat ca in acest articol nu e vorba despre The Practice, stiu ca oamenii sunt ok. Doar ca de la ei a pornit discutia si mi s-a parut de bun simt sa ii mentionez. Mai ales, ca poate unora le pica bine informatia.
In legatura cu ceea ce spui, ai dreptate. Sunt insa curioasa: la ce companie ai fost? Si esti de admirat pentru faptul ca nu ai stat sa inghiti toate lucrurile alea. Bun asa! 🙂
Andreea P.
Eu una zic asa: la noi internship-ul este catalogat ca si sclavie si se actioneaza ca atare: luam omul, tragem de el cat putem, il exploatam la fel de mult si la revedere drum bun! Ca doar tu mic copil abia iesit de pe bancile scolii… zi merci ca noi firma mare te bagam in seama.
Afara nu e chiar asa. Internship-urile se platesc. Mult mai putin decat un salariu normal (800-1000-1500 euro/luna). Ceea ce pare mult pt noi(ca majoritatea nu castiga atat in Romania noastra draga)dar e putin pt traiul de acolo. Puneti chirie, puneti mancare, puneti transport si va mai raman destul de putini banuti.
copila blondă
AndreeaP, exact asta zicea prietena mea. Ca din cei 600 de euro pe care-i capeti pe un internship in Germania, iti ajunge sa-ti platesti macar o chirie si ceva de mancare. Adica, e foarte bine, macar nu faci tu investitii in perioada asta.
Andreea P.
Asa e Miruna. Si chestia asta motiveaza omul. Oricat de putin ii dai pana la urma vede putin interes din partea ta ca angajator. Se simte “bagat in seama”, cat de putin, si nu folosit si aruncat ca o masea stricata pe sistem: unul vine, altul pleaca, marfa de consum – ca nimeni nu e de neinlocuit.
La mine in corporatie (mda… nu e a mea si nici n-as vrea sa fie daca ma gandesc mai bine) internship-urile sunt platite. Si oamenii sunt tratati ca OAMENI, nu ca roboti.
PS: nu ma intreba care corporatie, iti spun in particular 🙂
mo
mic disclaimer: vorbeam de arhitecti, avocati nu stiu, dar nu cred ca e foarte altfel. si inca o treaba.. cu erasmus primesti de la institutie bani, minim 400euro, si din informatiile mele, ca stud. arh. daca in elvetia primesti sub 1333euro, iti mai dau ei pana la 350 euro. desigur depinde de tara.. dar asa, ca reper 🙂 mersi :-*
mo
@andreeaP: exact! asa trebuie sa fie.
copila blondă
Andreea, in particular nu e fun. 🙂 Dar e bine de stiut 🙂
mo, pe facebook, cineva tocmai imi spunea cum se intampla cu internii avocatei, care pleaca si la 11 seara de la birou, iar dupa 2 luni primesc 5 milioane vechi. Cool, wa? 😉
p.s. Cred ca ai fi un blogger de succes. Exprimandu-te si in cuvinte, nu numai in imagini.
Andreea P.
Miruna… politica corporatista. Niciodata nu dai cu subsemnatul in numele companiei 🙂
mo
aaa si inca o parabola..
eu, stud. arh. mo, total verde in spatele urechilor, am primit acum un an un job pentru o luna, sa fac un concurs pentru niste arhitecti. ma plateau. 9euroi/ora si stateam la birou cate 10-16 ore (sambata si duminica, lunea si uneori si in alte zile).. DAR, baietii ce s-au gandit, sa-mi ceara sa vin mai des, sa ma plateasca mai putin. ca eu mai faceam treaba si la universitate simultan. si eu am zis pai n-am timp, ca am si scoala si de-alea. si sefu mi-a zis “apai ce faci tu pe langa, ma doare-n fund”, si eu am zis “TU esti pe langa” (n-am trantit usa dupa mine, am stat si mi-am gatat treaba pe ziua respectiva). dupa care, peste noapte, s-au dezmeticit ca daca eu nu vin la lucru, ei n-au timp de proiectul la care lucram, deci se puteau spala pe cap cu concursul cutare. a doua zi m-au asteptat cu ceai si m-au dus cu masina inapoi la scoala (da, dupa 10 ore la birou, m-am dus la scoala lol) si m-au cautat in coarne cat am stat la ei. ca m-au platit cu 4 luni intarziere e alta treaba, pana la urma mi-am primit leafa, mai putin decat un om mare, dar meritata. ce vreau sa zic, in afara ca probabil n-am o atitudine normala fata de programul de munca, e ca e intr-adevar si in mainile noastre. ca employerii depind de noi, chit ca ne invata si ne antreneaza. pentru ca si un intern e mai ieftin decat un om intreg, si munca e munca si nu asteapta dupa nime.
insa o vorba romantica spune sa te dai pe gratis daca vrei, dar sa nu te vinzi ieftin. dar asta s-o inteleaga fiecare cum vrea.
mo
draga patty, sa stii ca eu de cand te vizitez aici, ma bate gandu sa-mi fac iara blog (am avut unul, dinala siropos de adolescent, si nu zic nimanui unde ii hihi) DAR cred ca cel putin deocamdata am sa fug cu complimentul si te las pe tine sa scrii. da iti designuiesc un garaj de toata frumusetea :PP si apropo, am ajuns acasa si m-am dus fix la tine, nu la mail. deci big kudos back at ya+
Ale
Miruna, nu am dat nume tocmai pentru ca nu vreau sa influentez pe nimeni si nici sa arunc cu noroi, chiar daca nu m-am simtit bine acolo. Raman la ideea ca depinde de cat e omul dispus sa suporte pt un pic de experienta – chiar daca uneori se intampla ca la un stagiu de practica intr-o companie nu tocmai friendly sa inveti doar cum sa NU faci pe viitor acolo unde vei lucra candva. E si asta ceva, dar eu una am renuntat pentru ca ma simteam umilita chiar, nebagata in seama ca om inca din prima zi – nici macar glumele si micile opinii nu erau ascultate, erai intrerupt la mijlocul frazei, stateau cu nasul in calculatoare, deci comunicare reala zero. Cand esti student si accepti sa lucrezi si pe gratis, trebuie macar sa simti ca te vor in jurul lor, ca apreciaza ajutorul – pentru ca asta era si scopul pentru care te-au chemat. Insa multi pun problema asa, chestie auzita pe bune (nu ca nu s-ar sti): am nevoie de niste studenti – ii pun sa faca diverse pe-aici, iar ei ar trebui sa fie fericiti ca or sa mai prinda ceva din meserie. Nu se mai ia in calcul si CUM facem sa fie ok si pentru copiii astia care MUNCESC totusi acolo, ce exemplu le dai, ce le raspunzi la intrebari si cum incerci sa te adaptezi un pic si la stilul/ritmul lor de lucru, la felul lor de a fi. Faptul ca stii doar teorie nu inseamna si ca esti prost de-a dreptul! Nu-i usor si, dar atata timp cat cei mai multi accepta lucrurile astea, ei vor continua…
copila blondă
mo, daca te-am cucerit pe tine, simt ca pot fac ORICE! :)) A, si pentru cand o sa-ti faci blog: sa ma tii minte, sa ma treci pe lista multumirilor cand iti iei Nobelul
In legatura cu acel concurs, e important si felul in care pui problema si cum te stii vinde. Personal, inca mai am de invatat la capitolul asta, dar ce stiu ca intotdeauna functioneaza e sa fii sincer cu omul si sa ii spui: uite, eu asta si asta sunt in stare sa fac. Si asta, asta si astalalta, nu. Pentru ceea ce-mi oferi. Nu exista sa nu primesti intelegere. Indiferent de urmari, cred ca e important ca toata lumea sa plece multumita din traba asta.
aia cu garajul nu am inteles-o. Sa stii ca eu nu am atatia bani, cat sa mi te permit! Dar am prins-o pe asta cu mailul. Oricum si eu te asteptam de mult.
copila blondă
Ale, era interesant cu nume. Oricum, bine spus si foarte optimist. Si experientele negative sunt experiente. La fel ca relatiile esuate: sunt folositoare, ca sa stii ce sa nu iti doresti :)) si ce/cine nu ti se potriveste.
Mada
Desi nu sunt 100% sigura la cine te-ai referit, imi permit sa completez info 🙂 Eu pentru 6 luni de internship in Germania am primit 1000 euro brut pe luna, respectiv 781 net. Si mi se pare extrem de corect sa platesti oamenii, mai ales cand ei isi dau silinta (se cern destul de usor aplicatiile dupa un proces de recrutare) si nu fac internshipul asa cum am facut eu altele … pe hartie doar. din pct meu de vedere win-win: mai putina cheltuiala pt companie, experienta si referinte in CV pt practicant.
copila blondă
Mada, esti in drepturi depline 🙂 Ma bucur ca esti aici.
Si, da, tin minte cum m-am mirat cand ai zis ceva de faptul ca te-au platit… atunci mi-am dat seama ca venim din 2 lumi diferite.
Liora
Eu vreau sa zic doar ca se exagereaza cu comparatiile astea, cum mai sa fie internul egal cu sclavul? Cel putin teoretic, internul (chiar daca neplatit) se alege cu fix ceea ce are nevoie pentru a face cariera: cunoasterea. Cunoasterea practica.Nu esti legat de calorifer sa stai acolo, deci nu mai vorbiti de sclavie.
In fine, eu as plati practicantii. Cu putin, dar i-as plati. Si pe cel care va promite profesional l-as angaja imediat, mie imi place sa cresc oamenii, ii vreau necizelati ca sa-i pot cizela eu.
Deci intelegeti cat sunt de ´´egoista´´?E un rationament simplu: -vad potentialul,ii dau cunoastere si bani dar il pastrez pentru mine.Poate pe acelasi principiu gandeste cel care nu vrea sa plateasca: te invat, iti arat, dar nu capeti bani, zi merci ca-ti deschid poarta profesionala.
In Germania, 600 de euro inseamna foarte putin daca nu mai ai alte venituri, daca ai chirie de platit si daca ai drum lung de parcurs zilnic.(vorbesc de orasele cu potential, mai ales din vest) Tinerii accepta pentru ca doar asa au sansa unui viitor profesional, strangi din dinti o perioada dar castigi ce-ti doresti!Cunoasterea costa, asta e adevarul.
Copila, medicul meu stomatolog, o doamna prof in medicina dentara, este asistata de o practicanta tot timpul cand merg la ea. Pe parcursul intregii vizite, doamna doctor turuie intruna explicand domnisoarei una-alta. Apoi o pune sa repete, ii cere sa-si verbalizeze dilemele sau neintelegerile, apoi ii da lucruri de facut..diverse.Ultima oara, la o plomba, domnisoara a fost cea care mi-a fixat metalul ala pe dinte,nu stiu cum se numeste.II cam tremurau mainile, era noua:)
Ma rog, ce vreau sa zic este ca se invata!Si trebuie sa inveti,chiar daca te chinui cu cateva sute de euro.
Acum sigur ca situatiile au multe particularitati…depinde de ce vrea angajatul, ce vrea angajatorul, ce perspective au..Eu am intervenit doar pentru a-mi manifesta dezacordul cu intern=sclav.
Am avut, din pozitia de angajator, ocazia sa cunosc tineri si tinere care aveau pretentii uriase, experienta zero si mai ales, interes zero. Astia chiar se pot bucura cand sunt primiti in vreo firma, fie doar si pentru a avea ce trece in CV.
copila blondă
Liora, e super ca avem si o parere de angajator. Asa ne largim orizonturile. Spuneam undeva mai sus, nu stiu daca ai citit, ca sunt multe comentarii, ca e important sa iti cunosti “marfa”. Ca sa stii ce pretentii poti avea fara a fi absurd. Oricum, eu cred ca trebuie sa ceri ca sa primesti. Ca oricat ai merita, rari sunt acei angajatori care vine ei la tine sa iti spuna cat esti de grozav si ca poate vrei o crestere de salar.
Sclavia ca intern e exagerata, fiindca sclavul e tinut in lanturi, internul vine de buna-voie, ba isi mai si plateste singur metroul, ceea ce mi se pare si mai super-tare, e o sclavie psihologica :)) glumesc.
Iar fata asta de la dentista ta e super-norocoasa ca o lasa sa puna mana. Serios. Exista si medici ca tine, care vor carne proaspata, s-o modeleze ei dupa cum considera. Insa foarte putini. Eu stiu un singur caz, de la o colega.
Liora
Da, acum am terminat de citit de mai sus 🙂
Asa-i, e musai sa cunosti marfa despre care vorbesti. Stii cati si-o cunosc sau mai bine zis,si-o recunosc? Cu indulgenta 20% dintre tinerii absolventi.Multi se supraestimeaza,devin absurzi si obraznici, foarte putini se subestimeaza.
Eu sunt angajatorul care da prime de merit fara sa fie cerute. Sau mariri, sau diferite alte beneficii:)Pe principiul:muncim impreuna, castigam impreuna. Cu cat muncim mai eficient, cu atat castigam mai bine.
te felicit ´´ca te cunosti´´, oricat de comic ar suna, e un lucru extraordinar! 🙂
PS- super gluma, geniala :))
copila blondă
Liora, imi cunosc limitele de disponibilitate. In rest, mai am cativa ani buni de trait cu mine, sper sa fi ramas si niste surprize placute 🙂
daniel rus
raspunsul depinde de care parte a … intrebarii te gasesti, pentru ca fiecare tabara va veni cu argumente in favoarea lor.
in primul rand ca si viitor angajat ar trebui sa te ingrijoreze putin ideea de a munci undeva fara o experienta in spate si sa fi pus in situatia de a nu avea un raspuns la o problema banala. daca practica din licee si facultati s-ar face pe bune si la un nivel ridicat, lucrurile ar sta altfel. bineinteles in momentul in care internshipul se apropie de final si vezi ca esti dus cu zaharelul pentru angajarea finala, multumesti frumos pentru tot ce ai invatat si pleci. din pacate cunosc cazuri in care dupa 2 ani tot internship fac pentru ca li s-a promis ca imediat ce se elibereaza un post pentru ca sunt in capul listei.
Pyuric
Cred ca depinde si de domeniu… Cand am intrat la facultate am facut practica jumatate de an si am mai avut perioade ‘de probe’ din plin si dupa aia. Mi s-a parut cat se poate de normal, ca imi doream enorm de mult sa invat si oricum e vorba de un domeniu din care de abia se castiga. Daca ma apucam sa cer bani din prima, fara pic de experienta, clar n-aveam nicio sansa si s-ar fi uitat toti stramb la mine…
La fel cum si mie acum mi s-ar parea normal ca daca iau pe cineva in practica, sa invete mai multe, sa nu aiba pretentia sa-i dau bani – e un sacrificiu enorm simplul fapt ca imi ocup din timp invatand pe altcineva meserie si oferindu-i relatii pe tava si etc. Si ca sa nu mai spun ca risc sa ‘strice’ ceva. Dar daca intr-adevar il duce capul si invata si e pasionat si are initiativa, cu siguranta voi dori sa-l ‘pastrez’ langa mine si pe termen lung iese bine pentru amandoi.
copila blondă
Daniel, doi ani?! Doamne fereste! Asta cred ca e culmea rabdarii, ar putea fi un banc sec
Pyuric, cu siguranta depinde de domeniu. Dar sunt sigura ca in perioada aia nu stateai degeaba si ca te-ai fi bucurat sa primesti ceva banuti 🙂
ady
mie mi s-ar parea normal ca si internshipul sa fie platit. in definitiv internul, chiar daca nu are o experienta practica, are niste cunostinte teoretice (permiteti-mi sa ma indoiesc ca accepta cineva ca intern pe unu’ care e total pe langa subiect sau la o discutie/un interviu/test cunostintele lui teoretice in care urmeaza sa “interneze” sunt de la proaste, minime sau nule). pe baza acelor cunostinte teoretice internul va lucra, va presta o munca pentru companie. compania profita de pe urma acelei munci. e normal s-o plateasca.
chiar daca internul plimba hartii, face cafele si scaneaza/copiaza sau mai stiu eu munci d-astea “necalificate” desi el a venit sa invete ceva, tot mi se pare ca ar trebui platit. in lipsa lui firma ar trebui sa plateasca pe cineva, cumva, intr-un fel sau altul, sa faca si chestiile astea. fie le vor prelua ceilalti angajati- li se va duce din timpul lor alocat activitatilor “importante” si va trebui angajat cineva in plus, sau platite niste ore suplimentare, fie este angajat cineva special pt muncile astea necalificate.
in definitiv, firmele care angajeaza oameni fara experienta, ii platesc.
nina
eu sunt unul dintre cei care-au votat cu
“Nici vorba. Ce-ai vrea, aia sa te ia, sa te invete si tot ei sa te plateasca?”
Am explicat aici http://www.toane.ro/2011/05/19/intrenship-platit/ de ce, pentru ca era prea mult de scris. 🙂
Andrada
Problema se pune si altfel. Si ca sa fii admis la internshipurile astea, trebuie sa stii ceva, sa fi acumulat putina experienta de ici, de colo. Si deja cand internshipul e de 8 ore pe zi, ca un job, mi se pare normal sa-i oferi si un beneficiu financiar internului, tocmai pentru a-l motiva. Ca pana la urma, trebuie sa-si plateasca si eu transportul si un pranz, nu?
Een glimlach
Copilo,
Nu am comentat niciodata aici insa acum mi-am amintit o veche experienta, “traumatizanta” din timpul liceului. Am primit cadou de buna purtare un internship la redactia unui ziar din orasul natal (care nu-i mic, de altfel). Dupa cele cateva saptamani de practica, am avut un articol publicat, articol care valora acum 7 ani cateva sute de lei, ca doar era platit la cuvant.
Daca am vazut vreodata banii respectivi? Nici in zi de azi, drept pentru care nu cumpar si nu mai citesc ziarul cu pricina. Sper ca le-a tihnit redactorilor berea cumparata din banii munciti de mine.
Daca internship-ul trebuie platit? Ar trebui, ar fi frumos, aplauzele si incurajarile la “scena deschisa” n-au platit inca nici o chirie sau loc in camin, n-au cumparat o pereche de pantofi si nici n-au tinut loc de felul II la masa de pranz.
Daca vrei sa discutam despre “seriozitatea” celor mai multi tineri care participa la internship-uri…atunci discutam despre altceva…si implicit,renuntam la orice pretentie de plata.
Un zambet! (Een Glimlach!)
Adina
Ideea de internship in Romania trebuia sa apare de mult, dar in principiu ar trebui sa avem si o legislatie pe tema asta. Din ce stiu eu, in vest (Franta, Germania) exista o legislatie foarte bine stabilita, si anume, in cazul Frantei daca faci un stagiu de intre 1 si 2 luni-stagiul este neplatit…daca acesta este de 3-6 luni sunt obligati sa te plateasca cu 25% din SMIC, adica undeva intre 417-450E, sau mai mult in functie de norocul fiecaruia. Din ce stiu in Germania orice stagiu sub 6 luni nu este platit, sau cel putin nu sunt obligati de lege sa te plateasca.
Firmele (cel putin corporatiile) au tot interesul sa primeasca stagiari, pe care sa ii invete, dar si mai mult…corporatiile astea au nevoie de oameni pe care sa ii tina pe termen limitat pentru diverse mici “proiecte”. Ar fi cazul sa vina “moda” asta si la noi, sa nu mai avem pretentia ca dupa 3 ani de scoala stim sa facem mare lucru, pentru ca nu prea e adevarat…si daca tot am adoptat sistemul asta european de stiudii BAC + 3+master macar sa o facem pana la capat, si cu “pachetul complet” adica si stagii pe perioada verii sau stagii in alternata in perioada studiilor.
copila blondă
ady, comentariul tău a intrat în spam iniţial. Habar nu am de ce.
nina, văzut, comentat, cugetat. Poate trebuia invers 😛
Andrada, evident. Nu înţeleg de ce beneficiul acestor internship-uri este perceput doar unilateral. Dacă aceste companii nu ar avea nevoie de interni, nu i-ar mai lua! Iar altele cu siguranţă nu i-ar mai şi plăti.
Een Glimlach, exact asta spuneam eu pe finalul articolului! Cred că şi interesul celui prezent la internship ar creşte, dacă ar fi plătit. Repet, banii nu aduc fericirea, dar omoară entuziasmul. După primul covrig pe care-l haleşti şi constaţi că încă ţi-e foame.
Adina, măcar, măcar, măcar… când crezi că se va întâmpla asta?…
Maria
Romanii nu au drept de munca in Germania 🙂 Era un internship extraordinar, tu stii cum m-am ofticat…
copila blondă
Maria, a, şi pentru internship ai nevoie de drept de muncă?! Ce tare! Primul dezavantaj major al faptului că nemţii vor să te plătească.
Dar prietena asta a mea, cea despre care spuneam şi care a şi intervenit…oare are? precis, că altfel…
Mada
Referitor la dreptul de munca: daca studiezi in Germania, ai dreptul sa lucrezi 90 zile pe an fara drept de munca. In rest, trebuie sa aplici pentru el, eu l-am primit fara probleme, probabil a contat ca nu era un job propriu-zis iar eu studiam acolo. In rest, info la mom de fata e ca la sfarsitul lui 2013 se va deschide piata de munca pt Romania si Bulgaria (asadar fara necesitatea “dreptului de munca”)
Cat despre alt comentariu, cum ca “in Germania orice stagiu sub 6 luni nu este platit”, anul acesta am mai facut un stagiu de 3 luni in care la fel, am fost platita.
mo
eu sunt stud in germania si nu am avut nevoie de drept de munca, nu m-au intrebat niciodata, si n-am lucrat la negru, dar nu stiu cum sta treaba exact. la fisc sunt freelancer si am carte de munca, pe care mi-au dat-o imediat, fara cost, de cum am intrebat la birou muncii. in elvetia am avut nevoie, a durat 10 saptamani pana au prelucrat actele, dar nu a fost vreo problema. de acte si chestii s-a ocupat emplyeru si tot ei au si platit aia 350 de franci pt prelucrare 🙂
copila blondă
Mădă, bine de ştiut. Mi-e dor de tine!
mo, m-au sunat cei de la agenţie. Au zis că scria în anunţul lor de pe facebook că se plăteşte. N-ai citit bine! 😛
Maria
@copila blonda nu ştiu. ideea e că pentru a primi un loc plătit în Germania firma care te ia trebuie să declare că nu a găsit niciun neamţ care să poată face ceea ce poţi face tu. Practic trebuie să fii indispensabil. Când vine vorba de un internship la Deutsche Presseagentur, pe care se bat anual mii de oameni… e greu.
mo
cu cat se plateste? ca mi-au raspuns la comment cu ” Pe lângă experiență, curaj și multe lecții bune, cel mai receptiv și îndrăzneț intern va fi răsplătit cu 1.000 de lei. Ceilalți doi interni vor fi și ei recompensați cu cărți esențiale
de comunicare.”
si ultima data cand am verificat, asta nu inseamna salariu. le-am si zis-o.
dupa care wall-ul a fost floodat cu mici mesaje de la ei, iar acum mesajul meu initial nu se mai vede pe prima pagina. daca intr-adevar exista remuneratie lunara, minim pe economie sau beyond, sa ma scuze, dar carti la sfarsit de internship si un “premiu” pentru al mai harnic nu inseamna plata. sau asta inseamna ca pe noi ne platea scoala cand primeam carti la premiu?
yneedtrust
hello
in corporatia unde lucrez eu e clar totul.
Nu se pune problema de plata a internshipului
Se face intre departamente..daca vreau sa cer intr-un anume departament se poate,dureaza 3 zile..compania deconteaza cazarea.si daca aleg sa aplic,o voi face pe zilele mele de concediu..so?
pe principiul daca vrei sa acumulezi experienta ..primesti..pe regulile lor..
copila blondă
Maria, asta cred că e valabil pentru angajare, dar…pentru internship?
mo, unde le-ai scris, că nu văd? Oricum, nu despre această agenţie e vorba. Discuţia merge la modul general.
yneedtrust, Asta cu concediul mi se pare oarecum corect, că altfel o ţii tot într-un internship pe la alte departamente…
mo
hehe, pai exact. postul meu nu mai apare decat dupa 3-4 pagini. aaanyway, a fost bine ca s-a iscat discutia.
copila blondă
Clar. Oricum, nu despre ei era vorba.
yneedtrust
ei nu e chiar asa..sa nu te gandesti ca poti cere internship in fiecare luna,dimpotriva,cei de pe regiuni primesc rar
e ceva de genul,’iti dau’..dar ‘iti si iau’..
se mai practica si internshipul dupa orele de program..asta daca ceri internship in orasul in care si lucrezi.te duci in departamentul ales,dupa ce ti-ai terminat orele de program din ziua aia..
ady
bine ca am iesit de la spam.
am si eu o intrabare oarecum retorica. in capsorul meu interbshipul ar putea si asemanat uceniciei de pe vremuri. atunci un tanar (ma rog, pe vremea aia de-a dreptul pusti de 10-12 ani) intra ucenic la un mester sa invete meserie (nu avea nici macar cunostintele teorerice pe care le are un “intern” de azi). este adevarat, munca lui nu era platita cu bani, insa mesterul il tinea cu masa si casa, plus un rand de haine anual sau pe sezon (nu mai stiu exact, dar macar anual tot era).
ce vreau? nimic. doar faceam o comparatie. 🙂
copila blondă
buna comparatia cred.