Chestii care mă enervează la facebook

O, facebook, facebook, acest templu care ne dă strigare dimineaţa la prima oră şi până seara târziu nu ne mai lasă. Ba mi s-a întâmplat să-mi şi visez wall-ul; era-ntr-un, desigur, coşmar. Dincolo de faptul că mi se pare invenţia secolului, facebook e pentru mine un instrument, pe care-l folosesc, în general, recunosc, cu plăcere. Eu funţionez pe o dietă low-information, tocmai cum zicea Tim Ferris. Am încredere că acele informaţii importante de care am nevoie vor ajunge într-un fel sau altul la mine. Nu mă uit la televizor, bloguri citesc prea puţine (din astea informative aproape deloc), ziare deloc. Îmi plac revistele, dar o să ziceţi că e deformaţie semiprofesională sau semiblondă. Îmi place să le miros când sunt proaspăt venite din tipar şi să fiu musai eu cea care le deschide prima. Pe cele noi.

Revenind. Ce nu-mi place la facebook la momentul ăsta:

• că, în comentarii, dacă vrei să dai enter şi să-ţi sară cursorul în rândul următor, de fapt, se postează comentariul. De poţi liniştit să strângi 15 comentarii la un status, jumătate fiind reacţiile tale.
• mai nou, nu mai există cursor când vrei să comentezi. De habar nu am unde mă aflu în text. Te bagă în ceaţă, mai ales când eşti blondă şi vrei să editezi.
• faptul că nu văd update-urile tuturor. Era setarea aia cretină că să-ţi apară doar de la cei cu care ai interacţionat în ultimele 15 zile. Eu am scos-o, dar dacă nu au scos-o şi ei e tot degeaba, fiindcă ne vedem doar parţial reciproc, să zic aşa. (LE: Daca vreti s-o modificati, vedeti ca s-a interesat Monica exact cum se face.)
• că nu se sincronizează notificările vizualizate de pe PC cu cele de pe telefon. Asta e amăgire pe faţă. Că pleci de la calculator, te duci pe WC şi te bucuri că ai încă 7 notifications. Când colo, sunt inclusiv cele de săptămâna trecută! (treaba cu WCul era o glumă; pentru asta s-au inventat cărţile; din nou, o glumă.)
• check-in, conceptul. Nu înţeleg de ce. Că eu nu vreau să spun cu cine şi unde e una, dar nu înţeleg de ce trebuie să ştiu de alţii ce, când, unde şi cum. De ce?
• tag-urile. Ar trebui să fie cu întrebare, cu cerere de accept. Fiindcă nu arăt nici a ou de Paşti, nici a pom de Crăciun, nici a buruiană de martie, nici a.., nici a… Intenţia e apreciată mai ales în exerciţiu de abstinenţă a exprimării ei.
• şi apropo de comportamentul pe facebook, mă enervează: toţi acei indivizi care-şi pun la profil poză cu plozii produşi recent. Nu că nu m-ar interesa sau nu mi-ar fi drag să le văd mutriţele pline de rânjete nevinovate, dar dacă eu sunt prietenă cu Gigel şi vreau să văd ce burtă a mai pus el, ce nevastă şi-a tras şi cum îi arată maşina, de ce dau în primul rând de plod? Care e oricum în continuă schimbare şi n-o să mai arate la fel peste 2 luni…

Dar lista poate continua… Cu menţiunea că, de fapt, facebook ne place tuturor foarte foarte mult.