HM Training, săptămâna 4 şi ultima gaură de la curea

Mi-e bine. Vă scriu de departe, de departe de ore fixe, deadline-uri şi somnuri ne-mplinite, doar dorite. Vă scriu din primăvară, acea primăvară care-ţi pătrunde adânc în suflet şi-ţi aminteşte ce e aia viaţă. Aş împacheta un strop de verde, o rază de soare şi o bucăţică din bucuria mea şi vi le-aş trimite peste ceruri, mări şi fusuri orare. Am senzaţia că planetele încep să se alinieze şi pentru copiii rătăciţi printre prea multe lecţii neterminate.

De vineri sunt aici. Am plecat cu teamă de această perioadă dintr-un singur punct de vedere: dieta şi concediul nu se pupă niciodată. Dar mi-am amintit că există fericiri mai mari decât ciocolata şi am redescoperit liniştea ierbii şi gânguritul păsărelelor. Întoarcerea la natură e cea mai plăcută călătorie, mai ales când întoarcerea e la natura ta, de copilă blondă, care respiră, gândeşte şi simte. Am mâncat o îngheţată, o felie de pizza şi o porţie de peşte pe la 10 seara. Acestea sunt păcatele culinare de mărturisit. Dar îngheţata a fost mică, pizza dimineaţa înainte de tenis, iar peştele de la Jamie Oliver 🙂 (lanţul lui de restaurante. Foarte drăguţ aranjat, dar dăguţ într-un sens nonconformist şi original. Cu scaune de tablă, adică nimic fiţos. Exceptând preţurile.) Dar am fost atentă la felul cum le-am mâncat, nu la bucatele în sine. Există o linişte şi în (a) mânca-re. Căutaţi-o. O să vă uşureze mult masa de Paşti.

La un singur capitol m-am lăcomit: la magazine. N-am mai făcut asta niciodată în această ţară, dar am descoperit TK-maxx şi Primark. Şi nu m-am uitat la buget. La mine e maxim de bun semn, fiindcă în general, magazinele mă deprimă. Preţurile, mărimile, oglinzile. De asta, am foarte mulţi pantofi. Acolo mărimea nu se schimbă niciodată :D. De aceea, m-am bucurat foarte mult ieri, când m-am încheiat la ultima gaură de la curea! Ceea e e grozav. Însăşi prezenţa curelei e semn bun: că eu n-o port de frumuseţe, ci de nevoie. Pantalonii încep să urle pe mine.

Later EDIT: există o problemă cu filmuleţul, un decalaj de sunet. Îl mai urc o dată şi revin. Later Edit 2: filmuletul nu merge, se decalează situaţia în momentul în care îl uploadez. 🙁 Dar pun poze de pe unde am fost, aşa de atmosferă:

p.s. Cine zicea că-n Anglia e vreme mohorâtă? Pe mine m-a vindecat.

Articolul anterior

Ăştia n-au curent, iaurt şi non-stop-uri

Articolul următor

Ce ziceam în filmuleţ…

  1. Pune si cateva poze de pe acolo…

    0

  2. ce frumos 🙂 sa-ti fie de bine, ca meritai un concediu 🙂

    0

  3. foarte frumos, blondino! sa ne pui poze si cu tine, ca si pe copilul balan vrem sa-l vedem din cand in cand.

    0

  4. Poate mergi si pe la National Gallery,mi-a spus sormea care a fost ca intrarea e gratis si sunt opere de valoare acolo…Van Gogh,Michelangelo,Monet,Cezane s.a.m.d

    0

  5. Andrew, am pus 🙂

    Ana, 🙂 nu imi place sa fac poze. dar o sa-mi fac.

    iulian, nu sunt in Londra 🙁 dar merci de tips

    0

  6. Pis, remember: nu exista poze nereusite, ci doar unghi nefericit!:)) remember: stanga, sus!:D now: “cheese!”:))

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 203 queries in 0.265 s