Eram după clasa a opta, după nişte rezultate uimitoare (pentru mine însămi, dar nu şi pentru colega care m-a caftit dintr-un exces de nota 10. La mine excesul, evident că nu la ea.), când m-a trimis mama la fizio la recuperare, fiindcă deja îmi cam stricasem spatele. Ţin minte că mergeam la 7 fix să fiu acolo, tocmai pentru a evita toate babele şi moşile. Îmi reuşea. Kinetoterapeutul, un tip tânăr şi chel, cu muşchi şi glume în program. Îmi plăcea de el până începea să numere: 1, 2, 3, 3, 3, 3, 4, 5, 6, 7, 7, 7… Avea blocaje din astea sinistre pentru micuţa viitoare blondă. Dat fiind că tocmai îmi arătasem muşchii intelectuali la examenul denumit sugestiv “Capacitate”, eram îngrozită că nu-mi găseam ceilalţi muşchi. Ăia pe care toţi ar trebui să-i avem, indiferent de notele la examen. A fost momentul în care am decis că sportul nu e pentru mine şi că-mi e infinit mai uşor să fac eforturi intelectuale decât 30 de flotări.
Nu cred că m-aş putea obişnui vreodată cu un cap leneş. Ţin minte într-a doişpea, când mă pregăteam pentru admitere, şi la primul test pe care mi l-a dat meditatoarea (m-am apucat ilegal de târziu de învăţat, iar femeia respectivă m-a ajutat enorm) rezolvasem 24% corect. Am plâns 3 zile. Probabil era preţul pe care-l plăteşti când îţi formatezi creierul într-un anumit sistem de învăţare, fiindcă ulterior am plâns de bucurie. (În fine, n-am plâns deloc, dar dădea bine în context.) Am prins încredere în muşchii ăia din clasa a 8-a şi am înţeles că mintea mea e singura pe care mă pot baza indiferent de cum sunt îmbrăcată sau de cât ruj am pe bot. Şi-am început să fac investiţii ca-ntr-o avere pe care nu plăteşti impozit şi pe care nici moştenire n-o laşi. Fiindcă e a ta şi după moarte.
Am dat fitness-ul în mişcare pe fitness-ul pe scaun. Nu e un titlu de genul “slăbeşte mâncând”, fiindcă nu există aşa ceva, iar eu nu-s genul. Care să nu mănânce :p. Aţi auzit de brainfitness? E vorba de un antrenament al creierului, mă rog, al funcţiilor sale, pentru a-i creşte eficienţa. (Sincer, creierul poate face chestia asta! Ce credeaţi că înseamnă Alzheimer? 🙂 În iarnă l-am cunoscut întâmplător pe Dragoş Cîrneci, doctor în psihologie, unul din creatorii CD-ului Brainfitness. Mi-a plăcut atât de mult ce-a spus el şi echipa lui, încât am produs urgent un articol pentru revista ELLE (despre neuromituri). Mi-au spus că cel mai mare duşman al creierului e rutina. Că indiferent de cât de înalt e nivelul la care ea se desfăşoară, rutina e moartea pasiunii pentru gândire. Şi cum blondele-s degeaba dacă nu şi gândesc, m-a foarte interesat treaba. Cică indiferent dacă vinzi pâine în piaţă sau procesezi acelaşi gen de facturi, indiferent cât de bine le faci, dacă asta e ocupaţia ta zilnică, fără alternări, se numeşte “rutină”. La polul opus e necunoscutul. Un exemplu pe care l-am ţinut minte: să nu-ţi faci cumpărăturile mereu din acelaşi magazin. Să nu trăieşti în tipare şi repetiţii. Fiindcă schimbând magazinul, eşti obligat să te orientezi altfel printre rafturi să găseşti unde-i apa şi să-ţi faci alt drum spre casă. Da, la gunoi cu automatismele! De câte ori nu am făcut dreapta în loc de stânga, doar fiindcă spre dreapta e drumul către birou. Chiar dacă parcul e-n stânga şi weekendul prezent. Iar oamenii mi-au mai spus o chestie: că-ţi poţi antrena creierul pentru autocontrol (bine, pentru mai multe gen: atenţie, creativitate, etc), dar eu vreau autocontrol, că ciocolata n-are cum să dispară de pe lume. Exerciţiile au şi efectul de a creşte puterea de concentrare, de a îmbunătăţi memoria şi a reduce stresul. (La ultima parte mai am de muncit.) Mi-au arătat un demo şi mi-au explicat că nu-i uşor. Nu-i o joacă. Nu-i ceva să-ţi facă neapărat plăcere. Fiindcă te provoacă, te duce la limită. De exemplu, uneori îţi apar cifre sau obiecte pe ecran şi trebuie să le recunoşti ulterior. Dar pauza dintre ele e în aşa fel făcută, încât să nu ţi le “aminteşti” cu memoria de scurtă durată, ci s-o provoci pe cealaltă. E incredibil cum funcţionează!
Imediat mi-am împrietenit cu ei pe facebook şi mi-am luat şi eu CD-ul, pe care tata mi l-a confiscat urgent de Crăciun. Mi-ar fi plăcut să i-l pot face cadou. De asta mă gândeam, dacă taţii, fraţii, iubiţii sau prietenii dumneavoastră nu îl au încă, nu e prea târziu: să faceţi un cadou isteţ de Paşti. Apropo, eu lu’ tata habar n-am ce-i iau.
Liora
Vreau doar sa confirm importanta exercitiilor pentru creier. Este vital, da, chiar vital sa ne antrenam, adica sa invatam lucruri noi,sa ne punem in situatii noi, sa descoperim ce comori zac in noi. Pauza intelectuala tampeste.
Pe de alta parte, rutina isi are si ea rolul ei. Unul foarte important. Automatismele care se formeaza au rolul de a ne pune un pic in stand by si de a ne lasa sa ne concentram la situatiile noi. Exemplu: eu dimineata ma ridic din pat, aprind lumaina la baie, imi fac treaba, ies din baie, pun de cafea, ma intorc in baie, ma ocup de igiena, ies iar din baie, pun cafeaua in ceasca, zaharina-fix doua pastilute, amestec, duc ceasca la gura..uneori ma ard pe limba…TOT ce am facut pana acum a fost mecanic. A fost rutina. Ce ar inseamna oare pentru creierul nostru sa gandeasca toate astea, rand pe rand, dimineata de dimineata? Cred ca la ora 10 A.M as fi deja extenuata!
Sau, cand gatesc o mancare prima si prima oara, nu poti sta de vorba cu mine pentru ca ma concentrez la ce am de facut, la masuratori, carte de bucate etc. Daca fac mancarea aia a suta oara, o fac automat, nu mai gandesc fiecare miscare si putem vorbi despre ce vrei tu in timpul asta.
No, eu zic ca rutina-i buna. In pauzele de asimilare a lucrurilor , informatiilor noi 🙂
Rochii elegante
Am vazut filmul Limitless: “Orice om normal îşi foloseşte doar 20% din capacitatea creierului, dar substanţa experimentală îi permite lui Eddie să îl folosească 100%. Dintr-o dată i se deschide apetitul pentru cultură, reuşeşte să îşi scrie cartea în doar 4 zile şi matematica devine un hobby folositor. Toate lucrurile pe care le-a auzit sau le-a citit, informaţiile pe care le-a acumulat în timp prind contur şi încep instantaneu să se organizeze în mintea sa”.
Nu trebuie sa folosim astfel de substante ajutatoare, dar un exercitiu al creierului este foarte indicat daca vrem sa imbatranim frumos !!!
copila blondă
Liora, merci de comentariu. Ai făcut vreodată astfel de exerciţii?
Iar rutina, ce să zic, e bună şi ea, atâta vreme cât nu e roboţeală. Ştii cum zice: că trebuie să conştientizăm fiecare mişcare. Când speli vasele, SĂ FII acolo şi cu mintea, nu numai cu mâinile. Când mănânci, etc… Mie mi s-a întâmplat o dată să mă învârt de 2 ori într-un sens giratoriu, fiindcă uitasem unde am ajuns. Nu din cauză că-s blondă, ci din cauză că n-am fost atentă. Pe pilot automat.
Rochii elegante, vreau şi eu neapărat să-l văd! Şi ai zis un mare lucru: să îmbătrânim frumos. Doar că beneficiile exerciţiilor se văd chiar înainte de bătrâneţe. Că o minte mai ageră nu ne-ar strica nici acum 😉
Sonia
m-am documentat foarte mult la un moment dat pe subiect. Nu e vraja, e pe bune. Creierul chiar reactioneaza. Tu de unde ti-ai luat cdul? sau l-ai primit?
copila blondă
Sonia, eu l-am luat de la Cărtureşti. Dar se poate comanda cred, vezi că am pus link către pagină. Oricum, mă bate gândul să mai îmi iau unul, fiindcă am înţeles că există o versiune cu şi mai multe exerciţii. Probabil specială pentru blonde 😛
Cristina
Un alt site,destul de interesant e Luminosity-nu dau link ca să nu intru la spam.Odată ce te înscrii,primeşti un reminder în fiecare zi ca să-ţi exersezi anumite capacităţi-memoria,creativitatea,atenţia,viteza,etc.
Creierele blonde (fără ironie,aici mă includ şi pe mine:)) ) au nevoie de exerciţiu.
Valeriu
Prin liceu stiu că ni s-a făcut ceva test IQ și am avut cel mai mic rezultat din clasă, zău. Abia am reușit să termin testul ăla. Și să nu credeți că la un liceu industrial de ultimul hal aveam genii în clasă, erau unii terminați ca bateria 777 :))
Am vazut demo-ul, ideea e faină, dar pe mine ma lasă în urmă, nu mă pot concentra deloc asupra lor. Nu pot ține mine o înșirurire de numere fară nici un rost. Dacă apare 3 și încerc să asociez numarul 3 cu ceva mi-a fugit demult gândul la ceea ce asociez decât la număr. Cât despre următorul număr ăla nici nu mai există ideea e mai tare pentru mine decât un număr. Trebuie facut un efort extrem de conștient, aproape că doare să gândești, poți face febră musculară chiar. :))
Pentru performață creierul trebuie exersat obligatoriu, dar cu ceva practic. Testele astea sunt ca și cum ai tura un motor, dar pe loc, too much show but no go. 😛 Și dacă creierul este cel mai puternic mușchi din organism atunci în mod sigur se menține și dezvoltă mult mai bine făcând ceva practic cu el.
Iar creierul îl folosești 100% doar că nu îți dai seama. (De fapt te foloște el pe tine dar asta e altă poveste) Conștient nu poți gestiona atâta informație pe secundă, ajungi undeva la un maxim după care te blochezi și uiți tot, ca un calculator vechi. Ignori și suprimi enorm din stimulii externi și din ceea ce vine din subconștient. Ești conștient de doar atâta înformație câta poți gestiona. Pentru a putea gestiona mai multă informație trebuie să conștientizezi informațiile venite din acești stimuli externi și mai ales din subconștient, pentru asta trebuie să citești și mai ales să experimentezi permanent. Asta înteleg eu prin fitenss mental, conștientizarea și procesarea a cât mai multă informație, într-un cuvânt atenție maximă. Cu cât răspunzi la mai puțini stimuli cu atat mai puțina informație procesezi așa te învârți într-un cerc din ce în ce mai mic.
Mă rog, acuma să nu mă credeți pe cuvânt că nu sunt specialist în domeniu și nici nu are rost să mă fac, un specialist știe din ce în ce mai mult despre din ce în ce mai puțin, eu veau să știu din ce în ce mai mult despre din ce în ce mai mult. Nu? 😀
Liora
@Copila, exercitii de genul asta am mai facut, le gaseam pe net. Sunt exercitii de memorie, adevarul e ca daca nu esti odihnit nu prea te poti concentra si evident, ratezi.
Am jucat si eu demo din link. Am gresit la primele 4, apoi la doua din mijlocul celui de-al doilea demo(cu imaginile)
Tin minte ca faceam un joc la un moment dat care m-a facut sa transpir, la propriu. Avea mai multe nivele si era cam asa: intr-un patrat mare erau mai multe barne, blocuri dreptunghiulare, de diferite marimi. Si alea trebuiau in asa fel mutate incat sa iti faci loc cu o barna anume sa iesi pe o usita mica din patratul respectiv.Eh…cand ajungi la nivelul 7-8-9, pe acolo, se ingroasa gluma, ai vreo 6-7 barne din alea si loc tare putin sa te misti. Barnele sunt si orizontale si verticale.Un adevarat razboi al nervilor sau, hai sa zicem optimist, al stapanirii de sine :))
Jocurile, exercitiile de acest fel sunt pentru training-ul gandirii, al logicii, al atentiei, al memoriei.
Daca cauti pe net gasesti o multime, incepand de la banalele imagini cu ´´gaseste diferentele´´ 🙂
Liora
@Valeriu, aoleu maicuta, pai daca am fi la turatie maxima PERMANENT, am exploda! :)Prin turatie maxima intelegand, mai ales, atentia voluntara.
Exista doua tipuri de atentie(dupa natura reglajului, ca, clasificarile in sine sunt mult mai vaste): antentia voluntara(aia cand constient esti atent, ai un scop) si atentia involuntara (n-are scop dinainte stabilit)
EX antentie involuntara : -tu acum citesti o carte foaarte concentrat si eu vin langa tine si tip. Sau arunc un pahar pe jos, care face zgomot. In acel moment, iti indrepti atentia spre mine si lasi cartea .
Daca, insa, de fiecare data cand tu citesti eu arunc pahare pe podea, te vei obisnui cu asta,( mediul zgomotos) dar iti va atrage atentia(involuntara) faptul ca eu brusc ma opresc si se lasa o liniste deplina. Asadar, e vorba de ceva anume(stimul) care tulbura perceptia initiala,mediul initial.
Animalele au acest tip de atentie.
Atentia voluntara este acea actiune voluntara, cu intentie,(la scoala de exemplu) pe care o faci cu scop precis. Aceasta forma de atentie depinde de individ si de motivatiile pe care le are.
Unii psihologi au sustinut ca atentia voluntara a aparut din nevoia de trebuinta, necesitatea de a cunoaste, de a evolua, sau de a dezvolta inteligenta.
oricum, e complicat de descris procesul numit atentie, pentru ca se asociaza cu alte procese psihice(memorie, gandire, imaginatie etc)si nu poate fi luat simplu, ca atare.
gasesti info pe net, cauta dupa ´´atentie´´ .
Vazusem un experiment la tv. Studentii erau rugati sa se uite pe un ecran mare, ecran pe care apareau vreo 7 persoane care umblau fara tinta, cumva in cerc, si aveau mingi in mana. Studentii trebuiau sa fie atenti de cate ori arunca acei oameni mingile intr-un cos de gunoi, defapt, cate mingi sunt aruncate la gunoi.Cosul era la mijloc in fata.
S-au concentrat evident cu totii pe mingi. Au reusit sa numere exact cate mingi sunt aruncate la gunoi.
La sfarsit, profesorul i-a intrebat daca au observat ceva neobisnuit in filmulet. Nu, nu observasera…In mijlocul ecranului era un tip in pantaloni scurti cu o carja in mana, imbracat in alb(ceilalti cu mingile imbracati in negru). Ei bine, nici un student nu-l vazuse pe tipul cu carja, char daca acesta la un moment dat se plimba stanga-drapta(nu in cerc, ca ceilalti). Inutil sa zic cat s-au mirat studentii ca nu au observat ceva atat de evident ca mosul in pantaloni scurti :)Inutil sa zic cat m-am mirat eu insami, ca si eu am numarat mingile foaarte concentrata 🙂
Valeriu
@Liora, mulțumesc pentru explicații 🙂 ești super amabilă. Eu mă refeream la atenție sub orice formă, dar mai ales la atenția conștientă că aia face toți banii. :))
copila blondă
Liora, şi eu le-am greşit pe primele 2 din demo, asta până mi-am format un tipar de grupare a cifrelor, ca să le pot depista imediat ce mi le cerea… doar că, la un moment dat mi se părea că-s tot mai multe :))
Iar ce zici cu găseşte diferenţa…aşa mi-a venit ideea să-i fac acest cadou lu’ tata, fiindcă el asta face toată ziua pe net: a început de la jocuri cu diferenţe, iar acum îmi arată tot felul de chestii interesante, cum zici şi tu.
Însă eu am învăţat (tot de pe net) că ce e gratuit nu e întotdeauna ce-i mai bun, şi de asta am vrut să-i arăt lui cât de profi se poate aborda treaba.
Şi surpriză, CDul conţine şi alte informaţii, de genul BRAINfoods. Foarte interesant.
Valeriu, am convingerea că există mai multe tipuri de inteligenţă pe lumea asta. Şi am dovada că IQ-ul tău îl bate pe al multora. Dar nu aş vrea să intru în detalii. Cred că mai ţine şi de motivaţie. Dacă ai motivaţie şi-ţi pui capul, nu există să nu poţi până la urmă. 🙂
Liora
@Valeriu, cu placere. Nu-ti face griji prea mari cu IQ-ul, are dreptate copila blonda. Inteligenta este de foarte foarte multe feluri, are multe fetze, nu se poate rezuma la o definitie simpla.Este inca un subiect de mare importanta pentru psihologi.
@Frumoasa blonda 🙂 , ai dreptate cu ´´nu tot ce-i gratis e si bun, sau cel mai bun´´. Dovada stau si miile de ´´teste de personalitate´´ care impanzesc netul, sunt …oricum numai profi nu.
Cadoul pentru tatal tau e bine ales, sunt convinsa ca CD-ul este unul bun,au participat specialisti la realizarea lui.
copila blondă
Liora, ai foarte mare dreptate. Plus, eu nu era să-i dau lu’ tata un link de pe internet 😛
În altă ordine de idei, şi testele de IQ sunt foarte diferite. Trebuie făcute în anumite condiţii de odihnă, linişte şi sunt foarte complexe. Adevăratele teste de IQ tocmai asta fac: îţi testează mai multe tipuri de inteligenţă şi fac o medie. Cu toate că, dacă mă întrebi pe mine, un geniu ingineresc de exemplu poate obţine un scor mediu, doar fiindcă testele de inteligenţă verbală sau a comunicării îl trag în jos. Sincer, cred că mare om a fost ăla care a zis că totul e relativ. Geniu şi el în felul său. 🙂
Valeriu
Eh, m-am linistit cu IQ-ul stii cum e vorba aia, salta sufletul in mine cand vad un prost mai prost ca mine. :)) Asta asa fara referire la cineva anume. 🙂
copila blondă
Haide, nu fii rău, Măria Ta.
Valeriu
Dar nici nu sunt, doar mi-am amintit de zicala asta și se potrivea oarecum în context. 🙂
copila blondă
bun, m-am liniştit 🙂