De ce muncim

Tocmai s-a încheiat o săptămână (ştiu,pentru toţi oamenii normali abia acum începe, însă noi am fost în predare cu două reviste şi aproape am dormit în redacţie. Iar când nu eram fizic acolo, cu gândul tot nu plecam). A fost una dintre cele mai grele săptămâni din ipostaza asta a mea de om cu job. Atât de grea, încât am ajuns să plec de-acasă într-o zi şi să mă-ntorc în următoarea, vreo 4 zile la rând. Nu ajungeam înainte de 12 noaptea acasă. Iar astăzi, la final, mărurisesc cu mâna pe inimă că am ajuns să urăsc un text. Ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de la Sadoveanu încoace. Dar atâta l-am bibilit, încât cred că l-am învăţat pe de rost. A fost o săptămână atât de grea, încât în fiecare dimineaţă mi se făcea groază doar la gândul cât mai trebuie să treacă până mă întorc.
Şi pentru prima dată, ceea ce un prieten bun m-a întrebat odată mai demult a devenit actual în mintea mea: De ce muncim? Săptămâna trecută mi-am pus pentru prima dată această întrebare. Cred că îi pierdusem răspunsul şi de asta mi s-a născut. Apoi, tot el mi-a amintit: fiindcă ne place. Fiindcă n-aş putea sta mai mult de două zile departe de blog. Fiindcă n-aş putea sta mai mult de două minute departe de cuvânt. Fie că e rostit, fie că e gândit, cuvântul rămâne marea mea dragoste. I-am mulţumit că mi-a adus aminte, fiindcă până şi pentru a-mi formula nemulţumirea, oboselile şi orele nedormite, tot de cuvânt mă folosesc.

Muncim fiindcă nu ştim altă ordine a firii. Muncim fiindcă pentru asta ne-au pregătit, de când ne-au învăţat să numărăm. “Matematica o să-ţi folosească-n viaţă!” La fel şi latina. Muncim fiindcă ne place să ne simţim utili. Fiindcă ne place să ne umplem timpul, ca apoi să ne plângem de ce repede trece. Muncim fiindcă ne place să dăm ordine, niciodată să primim. Căci de acolo începem. Muncim pentru vacanţe, ce paradox! Muncim pentru că nu cunoaştem alt verb pentru asta. Muncim pentru că nu avem alte soluţii. Uneori muncim pentru că ne place. Cel mai des, ne place pentru că nu avem încotro. Şi întotdeauna ne place ceea ce ştim face bine.

Şi-atunci, de ce muncim? Pentru mine, întrebarea începe să se golească de sens. Ce-i aia “muncim”!

sursa

Articolul anterior

Cum să-mbătrânesc frumos

Articolul următor

Recomand un blog

15 Comentarii

  1. e ceea ce faci ca sa supravietuiesti. e ceea ce faci ca atunci cand vei avea un copil [daca vei avea] sa nu te intrebe “mama, eu ce mananc azi?”. muncim ca sa nu lenevim. si lenea e un pacat 🙂

  2. Eu am momente când muncesc pentru bani. Sau momente în care colega de apartament mă enervează şi atunci mă gândesc la avantajul financiar de a împărţi un apartament.
    Dar sunt momente. În majoritatea timpului, îmi place să scriu şi îmi place de ea.
    De asta n-am menţionat supravieţuirea. Cine munceşte pentru a supravieţui asta şi cred că va face: va supravieţui şi atât. Oare n-ar fi bine să vrem mai mult? Adică, dacă tot ne dăm silinţa…

  3. Muncim pentru bani, ca sa avem cu ce sa supravietuim. Muncim ca sa nu stam toata ziua acasa si sa facem cam tot ce ne place. Muncim ca asa au muncit si stramosii nostri :))

  4. Ti-ai raspuns singura la intrebare.Ar fi fost interesanta si varianta “De ce frecam menta?”Cred ca se potriveste mai bine Romania…

  5. In principiu, muncim ca sa prosperam. Dar nu munc in sine ne aduce bunasatarea, ci folosirea ei…

  6. mo

    apropo de ‘ne place ceea ce stim face bine’: ca sa faci ceva bine e nevoie de perseverenta, pasiune si timp. mult timp si mult exercitiu.
    10.000 de ore se zice.

    cine munceste nu are de ales, mie o chestie imi place, si nu zic ca ma duc “la munca” si “muncesc”.. am o pasiune care ma preocupa 16ore pe zi si ma plateste cineva pentru asta. si daca nu m-ar plati nimeni si nu m-as trezi la 8, tot aceeasi pasiune ar fi si tot ea m-ar preocupa.

  7. Valeriu

    Pentru mine, cuvântul muncă este asociat strict cu activitatea fizică brută. Detest cuvântul asta, muncă. Sună comunist. Prefer, lucrez, creez, gândesc, scriu, sparg asfalt, dau cu ciocanul etc. Sau orice altceva ce indică prestarea unei activitați umane, plătită sau nu dar nu muncă. Tăranul ară, prășește, culege per total se cheamă că muncește, dar tot nu îmi place cum sună cuvântul. În plus de asta cuvantul muncă este asociat de obicei cu “obligație” iar astea două pentru mine nu au nici un sens. :))
    Mai precis, dacă obligi pe cineva să muncească creativitatea și eficiența se reduce doar “just get the job done” și atat. Pentru mine o activitate făcută din plăcere nu e muncă. 🙂 Prin urmare dacă faci totul din plăcere nu muncești niciodată.

  8. morbo

    ca sa ne deie astia pensie (hahaha, ce gluma buna, pensie in deceniul in care se vor implini 100 de ani de la moartea lui hitler…)

  9. boby

    muncim pentru a da sens vietii, pentru a ne simtii impliniti, pentru a prospera, pentru a creea, pentrua ne simtii utili, a supravietui, pentru…fiecare munceste pentru ceva.Chiar si atuncia cind stai tolanit,amestecind in gind cuvinte si idei, tot munca se numeste.

  10. Gerhald, din inerţie?

    iulianmindrila, hai că nu toată lumea freacă menta…

    Teo, uneori avem nevoie de felul în care munca ne face să ne simţim: utili.

    mo, m-ai înţeles perfect. Cu toate că, din când în când, se adevereşte: “Even if it’s a fun job, it’s still a job”

    Valeriu, doar că mai ai nevoie şi de obligaţii (ca deadline-uri), că altfel creativitatea pierde din finalitate. Şi n-ai făcut nimic.

    morbo, pensia e o glumă proastă.

    boby, depinde în ce stare eşti când te gândeşti. Sau când o prestezi.

  11. Valeriu

    Atunci cum rămâne cu “nimic nu-i musai”? Creativitatea nu are finalitate, poate doar utilitate. 🙂 Am înțeles la ce te referi și ai dreptate.

  12. mo

    @blonda: exact.
    little disclaimer: pt mine si trei ore de masaj si spa urmate de ciocolata (dupa care ma spal pe dinti :B) sunt munca grea daca trebuie sa ma trezesc inainte de 9 😛

  13. Alexandra

    “Munceste ca si cand nu ai avea nevoie de bani” 🙂

  14. Gigione

    Nu muncim, Miruna. Construim. In fiecare zi. Cu fiecare caramida. Ca sa imbatranim intr-o casa cu tavan inalt si ferestre mari. Din pacate nu toti au norocul … dar parca ideea ca nu o sa ai tu ghinionul ala te motiveaza sa tragi mai abitir, nu ? Pace !

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 158 queries in 0.476 s