Niciodată nu-mi mai las laptopul acasă!

De parcă nu m-aş mai putea bucura decât în cuvinte.  Mai ales atunci când cei din jur vorbesc altă limbă.

Câteva notiţie pariziene şi-o harababură, până nu mi se şterg din memorie şi nici ordine nu se face:

  • anul ăsta trebuie neapărat să plec undeva singură. Dar (tot) undeva mişto.
  • cred că mi-ar plăcea să scriu în engleză. Sunt anumite expresii pe care pur şi simplu nu le poţi construi la fel în româneşte!
  • m-au agăţat doi şmecheraşi, care se făceau c-au găsit un inel de aur pe jos şi voiau să mi-l vândă. Ştiţi poanta? Erau români.
  • de ce macaroons costă atât de mult? De fiţă. Yum! 🙂
  • Ce noroc că muzica nu iese în poze.
  • Şi nici gândurile.

Mulţumesc pentru atenţie, daţi-mi voie să-mi revin.
p.s. De data asta, am făcut câteva poze:

Articolul anterior

Revolta:”eu nu am facebook şi nici nu-mi trebe!”

Articolul următor

Într-o pereche de papuci

21 Comentarii

  1. Ada

    Sa-ti fie de bine plimbarea! :*

    0
  2. sunt si expresii romanesti care nu se pot construi la fel in engleza 🙂

    0
  3. aqvilla: auzi ba, tu o stii pe tipa de la siblondeleganfesc
    aqvilla: ?
    dragosel: da
    aqvilla: a murit?
    dragosel: ??
    aqvilla: pai o sala de la fjsc poarta numele ei
    aqvilla: de obicei asta se intampla dupa ce da coltul
    dragosel: =))

    0
  4. haha, si eu am patit faza cu inelu` de haur “gasit intamplator pe jos” de doi romanasi.
    tot in paris. pe champs elysees

    0
  5. morbo

    parca nu mai exista si alte orase in franta aia. roubaix, orleans sau montlucon,de exemplu, ce au? stiu ca n-au ce are parisu, da’ mereti acolo, sa vedeti ce au! 😀

    0
  6. morbo

    a, si ca destinatie, io zic islanda, norvegia sau finlanda. nu sunt mai mult de cateva mii de romani in ultimele doua, iar in prima, nu stiu, zeci?
    e un criteriu, ca eu m-as duce in italia si spania, dar cand vad ca majoritatea pitipoancelor si golanilor din cartier, la momentul anilor 90-inceputul anilor 2000 realizati sau tinere sperante in domeniu, si-au stabilit cartierul general pe acolo, pitipoancele de obicei alaturi de domni localnici mai in varsta, parca mi se taie.
    cunosc si destui ”oameni de isprava” dusi pe acolo(care erau asa de aici, pt ca e posibil ca si unii dintre golanii si domnisoarele sus mentionate sa fi devenit asa, ceea ce nu ma face sa uit cum erau inainte si sa ma uit in continuare cu un dispret superior la ei), dar tot mi se taie.
    am vazut la viena ce de tziganoizi d’ai nostri erau, si in austria rezidentii cu cetatenie romana sunt sub 1% din populatie. deci de ce m-oi ciocni in italia si spania, unde 2 oameni din o suta sunt romani?!

    0
  7. Cu telefonul facusi “cateva poze”? Dupa o excursie la Paris tre’ sa fie multe poze, sa ca sari cu pozele alea multe si frumoase! 🙂

    0
  8. … poze, de altfel, foarte reusite

    0
  9. Andreea

    Eram sigura ca despre Paris e vorba! De cum ai adus vorba despre inele aruncate pe jos.
    Am patit-o si eu acum ceva vreme. I-am dat 2 euro “Doamnei”, s-au uitat urat la mine si m-a injurat in dulcele grai romanesc

    0
  10. Anne

    Eu am patit-o cu inelul de aur in Cluj 🙂

    0
  11. interesanta plimbarea

    0
  12. Dragoş, te rog spune-mi că e banc! 😛

    ştrumfiţo, cum arătau? Că poate-i facem vedete! Ai mei nu erau tuciurii…

    morbo, am auzit şi eu că Parisul nu înseamnă Franţa şi că, într-un fel, e mult mai frumos în rest. Dar eu am fost cu treabă. Ca turist, am fost mai demult..

    criserb, arată ca făcute cu telefonul poate. Dar nu am mai multe de 30 să zic, cu generozitate. Nu-mi place să fac poze şi-apoi mă trezesc acasă că-mi pare rău. Aproape fără excepţie. Da’ nu-i nimic, mă duc şi săptămâna viitoare şi recuperez! 😉

    Mircea, era frumos.

    Andreea, pe mine m-a abordat primul, un tip, în franceză. Şi i-am spus nu, mulţumesc, în româneşte. Mare greşeală că apoi s-a ţinut după mine!

    Anne, eah, ăştia-s peste tot!

    Bucur, au fost mai multe-ntr-una 🙂

    0
  13. Prima poza e superba!

    0
  14. morbo

    am divagat…deci, ce zici de norvegia?

    0
  15. Ajung eu şi pe-acolo. Îmi doresc mult!

    0
  16. Andreea

    Apropo de raspuns in romana: Florenta, coada la intrarea in Dom. O “doamna” cu fuste multe lungi si crete, extrem de “bronzata” cersea un “ban cinstit”. Dupa mai bine de 1 saptamana in care vazusem astfel de oameni peste tot in Italia, nu m-am putut abtine si i-am replicat in romana ceva de genul La munca nu la intins mana!
    Atat mi-a fost!
    Cate injuraturi si blesteme am putut auzi! Cum se uita toata lumea la mine… m-am invatat minte. Never say a word!

    0
  17. Ana

    eu pe aia cu inelul o patesc numai la Obor =))
    ps: la noi in tara unde ai mancat macarons care sa aduca cel mai mult cu gustul celor din Franta?

    0
  18. De ce noroc ca muzica nu iese in poze? S-ar bucura si surzii..

    0
  19. Ana, la noiîn ţară n-am mâncat nicăieri. Dar am auzit că nu sunt la fel de bune. Nu ştiu, le-or aduce din FR şi n-or fi aşa proaspete?

    Golby, nu m-am gândit la asta. Doar că a fost un moment extraordinar de intim între muzică şi public, unde aparatul foto pur şi simplu nu avea loc. Ceea ce demult nu am mai simţit. Fiindcă mereu se găsesşte vreun careva să ia cu el în poze un moment din existenţa mea… nu-mi place.

    0
  20. Noroc cu numele macarons si cu google, ca asa am aflat si eu, fara prea multa bataie de cap, ce se afla in poza de pe mess a unei stimate domnisoare.
    Tre’ sa ajung si eu sa gust coloranti dintr-aia 😛 (nu cresc in grad de prajitura (ca ala e rezervat prajiturii “Death by chocolate” de la Quo Vadis) pana cand nu imi hidrateaza papilele gustative).
    Cand ai vreme, hai sa te servesc cu un vulcan de ciocolata 😉
    ( http://www.adihadean.ro/2010/07/chocolate-lava-un-desert-spectaculos-de-simplu/ )

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 183 queries in 0.629 s