Mândri că suntem români?

Pe mine ai mei m-au făcut (citez: ) pentru export, aşa că sentimentul de patriotism nu mi-a fost tocmai insuflat din copilărie. Îmi amintesc exact cum tata mă întreba cine-i mai rău decât Ceauşescu, iar eu răspundeam “Iliescu”, iar toţi se bucurau chiar mai grozav decât atunci când mâncam tot din farfurie. Eram tare mofturoasă, ca să-nţelegeţi comparaţia.

  • Prima dată când mi s-a făcut pielea de găină dintr-un sentiment pur românesc a fost la un 1 Decembrie la Alba Iulia, printr-a şaptea, parcă. Eram în perioada mea eminesciană, îndrăgostită lulea de versuri şi profa de română. I-am cărat pe-ai mei la locul faptei şi-am bifat evenimentul. M-am dus mult mai încântată decât m-am întors. Dar măcar turta dulce a fost bună, chiar dacă mirosul de mici mi-a rămas vreo două zile prins în haine.
  • Apoi, când m-am trezit la New York într-un restaurant cu specific românesc şi am mâncat prima mămăliguţă cu brânză şi smântână din viaţa mea. Acasă nu-mi trebuia nici în poze şi a trebuit să trec un ocean ca să învăţ a o savura. N-am comandat-o fiindcă ştiam că îmi place, ci fiindcă ştiam că e românească. Şi m-a convins până în ziua de astăzi, când sunt cel mai mare fan!
  • De curând, când în Anglia fiind, am vizitat nişte copii români, mutaţi acolo de o vreme. A căror reacţie (când au auzit că tocmai vin de “acasă”) a fost ceva în genul… “Can I touch you?” Atâta bucurie şi dor aveau oamenii ăştia pentru ţara mea, care fusese şi a lor odată, încât aproape i-am crezut pentru o clipă. Apoi mi-am dat seama că România aia nu există şi că dorurile au darul de-a idealiza.
  • Şi ultima dată, când tocmai micuţa mea colegă de apartament se străduia să înţeleagă ce-i spuneam eu despre un pahar anume… Apoi când se străduia să mă roage să-i dau o oală cu împrumut, că merge la nişte prieteni să gătească. Şi-mi voi mai aminti de norocul de a fi român de fiecare dată când eu voi şti din oficiu lucruri pe care ea se chinuie să le înveţe. Să le pronunţe. Şi să le asculte. Iar împreună cu ea încep şi eu aprecia valoarea noastră românească.

La mulţi ani, România!

————

*articol scris la iniţiativa consătenilor mei, Ciprian Drăghici şi Tudor Şt. Popa, în cadrul unei campanii derulate de Organizaţia bloggerilor. Mie mi-a plăcut ideea.

Articolul anterior

De ce se flatează spunând că doar bărbaţii au o problemă cu…

Articolul următor

Despre inelul vaginal

18 Comentarii

  1. off..
    ne-auzim dimineata.

    0
  2. gheghe, Cât de dimineaţă?

    0
  3. Valeriu

    Mândri copilă, uneori prea mândri să fim civilizați. Până una alta astazi este ziua țarii noastre România. Ziua marii uniri. De fapt și de drept marea unire a fost pe vremea lui Mihai Viteazul dar ce mai contează încă un Mihai în istoria noastră.
    Bună faza cu mămaliguța :)) românii fac mancare bună, cea mai bună. Prefer oricând o mâncare românească oricarui meniu străin și fițos, gen o frunză de salata și o dâră de sos dubios. 😛
    Măcar o dată să se înșele și părinții tăi, că tu nu ești pentru export. Într-un fel sau altul un pic din tot ce este bun și românesc rămâne acasă, altfel nu am mai fi români și nici sărbătoare nu ar mai fi.

    0
  4. Apropo de 1 decembrie la Alba Iulia, in urma cu vreo zece ani am strigat cat m-au tinut plamanii “Jur credinta patriei mele, Romania!”
    Am fost echipati cu niste tinute de vara model NATO si afara era un ger grozav. Nici nu am simtit cum au trecut mai bine de sase ore 😀

    Iti multumim tare frumos! La Sibiu a inceput de ceva timp sa ninga 🙂

    0
  5. da, sentimentul de mandrie, de apartenenta la o natie despre care sa fim bucurosi ca-i “A NOASTRA” lipseste, din pacate, in ziua de azi.
    fin cauza saraciei am devenit blazati…
    ne gasim zeci de scuze, absolut puerile, pentru a ne alimenta acest sentiment.
    zic , totusi, o cura de patriotism face bine…sa uitam o zi de manele si saracie, sa ne mai gandim la tot ceea ce este valoros in tara asta si la ce a insemnat Romnaia si romanii in lumea asta !!!
    La multi ani !

    PS nu pot sa nu ma bucur cand constat ca, pana si un copil, cum erai tu atuncea, a vazut ce pecingine a insemnat, pentru Romania, Iliescu !

    0
  6. la multi ani, mirunici. faza cu exportul e tare, m-ai facut sa rad prima oara pe azi (racita cobza, zac in pat dar tu m-ai scos la veselie)

    0
  7. morbo

    eu am trait mult mai bine pe vremea lui iliescu decat pe vremea lui odiosu’, asa ca as fi mintit daca as fi zis asa ceva.
    daca altii sunt mandri ca sunt ce sunt, noi de ce sa nu fim mandri ca suntem romani? e o parte a respectului de sine sa fii mandru (in sensul cel mai indepartat de ”infumurat” al cuvantului) de faptul ca esti parte a unui anumit popor, a unei anumite culturi, civilizatii, mai exact. altfel te pui intr-o pozitie de inferioritate fata de ceilalti, oricat de tare esti ca individ. iar daca nu esti mandru ca esti parte a unui popor din cauza relelor asociate cu el, din nou e lipsa de respect de sine si fata de lucrurile bune si cei care le-au facut. asta as simti eu, nu spun ca toti ar trebui sa gandeasca asa.

    0
  8. Valeriu, stai să vezi, că încă nu s-a terminat filmul cu exportul

    Citadela, mi-e dor de Sibiu. Azi am deschis prima fereastră din Adventskranz.

    capca1, :)) mă şi gândeam cum s-o înţelege asta… mă bucur că ai tras concluzia care trebuie

    Oana, ceai cald şi stai departe de ferestre, afară bate un vânt groaznic, iar eu sunt cu metroul pe drumuri, nu ştiu ce a fost în capul meu…

    morbo, şi apropo de asta, eu nu ştiu dacă ne putem transfera meritele campionilor noştri şi personalităţilor româneşti. Crezi că Hagi e motiv ca eu să mă simt mândră de mine? Eu mă-ndoiesc.
    Politică nu fac pe blog, dar Iliescu a fost cel mai mare rău care ni s-a putut întâmpla, ascultă la mine.

    0
  9. morbo

    daca nu era ceausescu nu era nici iliescu 😉
    ce am spus eu nu avea ca proprietate tranzitivitatea. daca nu esti mandru ca esti roman desconsideri intr-un fel lucrurile bune iesite de la romani cat si pe tine. dar asta nu inseamna ca trebuie sa fii mandru ca esti roman din cauza acelor lucruri bune. era vorba doar de ”jignirea” a ceva si a ta, dar separat.

    0
  10. Da … “pentru export” :))
    Chiar dimineata vorbeam cu o prietena care are doi copii mici de 4 si 7 ani, si dupa ce eu i-am urat zambitoare “La multi ani!”, ea a inceput sa imi spuna cum ii pregateste pe copii de mici, si le spune ca nu asta e tara in care vor trai. Ca s-au nascut aici, dar ca vor pleca in alta tara cand vor fi mai mari, undeva unde vor fi apreciati!

    0
  11. morbo

    a, si nu-i politica, e istorie. chiar daca am o varsta care mi-a permis sa am o data ocazia, in 2000, sa-l aleg sau nu pe nea nelu. am stat acasa, cand alternativa era vadim.

    0
  12. Andrei

    Da ce reclama ii mai faci la colega, nu-i pui si o poza sa stim si noi despre cine e vorba, ca se pare ca o sa mai auzim despre ea 🙂

    0
  13. Julien Sorel

    Iliescu, pentru noi, este Ceauşescu doi! Se ştie! 😀

    0
  14. scuze, dintr-o regretabila greseala, am scris “Iliescu” in loc de, asa cum merita,”iliescu” !

    0
  15. Îmi face o plăcere deosebită să citesc fiecare articol de-al tău!

    0
  16. Sergiu

    Nu poţi fi mândru că eşti român. Cum nu poţi fi mândru nici că eşti german, francez, suedez, american sau chinez. Apartenenţa la o naţiune este rezultatul hazardului, destinului sau planului Divinităţii, oricum, al unei forţe pe care nu o poţi controla, astfel încât să fii mândru ca de o realizare personală.

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 180 queries in 0.313 s