Globalizarea ne-a crescut într-un an, ca pe alţii în zece. În fiecare an, ca pe nişte feţi-frumoşi. Ne-a pus cai şi puteri în mână, să ajungem mai repede la Paris decât la Sibiu. Ne-a dat muşchi să ne ducem şi s-a asigurat că nu ne mai întoarcem. Ne-a creat nevoia şi ne-a oferit soluţia. Ne-a trimis la luptă nişte mici greuceni, cu mânecile suflecate. Până şi visele ni le-a împrumutat, ca să ne mulţumim cu izbânzile. Toate ale ei.
Nu spun că ne-a inversat valorile, doar ni le-a modificat. Şi ne-a păcălit prin mijloace virtuale că suntem fericiţi. (Ştiu oameni care fac copii pe Skype şi au impresia că-s ai lor.) Ne-a creat prieteni pe facebook şi bloguri personale. Ne-a conectat la net şi a topit distanţe. Dar ne-a împrăştiat în toate colţurile lumii, reuşind să ne convingă că aşa e cel mai bine. Diabolică lucrare. Dar perfectă, nu-i aşa?
Mama-globalizare ne-a crescut ca un părinte lacom să-şi vadă copilul olimpic. Plătind medalii cu însăşi viaţa acelui copil. Căci ne-a vitregit trăirea şi ne-a omorât simţirea. Ne-a cules de mici, dar nu ne-a lăsat să creştem. Decât muşchi. Ne-a ocupat timpul, dar nu ne-a umplut viaţa. Decât cu iluzii.
Oficial, mă declar un copil adoptat şi nefericit. Globalizarea e mama mea vitregă. Şi mă doare mai rău decât v-aţi imagina.
p.s. Şi cine ştie povestea ştie că Greuceanu n-a reuşit singur, ci cu ajutoare. Globalizarea a început să despartă oameni, fiindcă s-a temut de ei. Împreună oamenii sunt cei mai puternici.
Valeriu
Globalizarea vine dacă crezi în ea, eu nu cred in ea, dar oarecum mă bucur de beneficiile ei. Nu mă plâng de efectele negative pentru că nu cred in globalizare ci in singularizare, suntem de cele mai multe ori singuri intre milioane de oameni. Suntem unici fiecare in nebunia lui iar globalizarea nu poate aduce un numitor comun in nebunia fiecaruia.
Apoi mai sper că ai mei copii vor creşte cu Greuceanu şi fară internet până când nu vor cere ei. Pana cand voi fi sigur ca inteleg ei ceea ce sunt, cine sunt, si mai ales ce isi doresc sa fie.
Globalizarea este prin definitie urbana, eu prin definitie nu sunt. Asa că ea este, eu sunt, fiecare diferiti. Gand la gand cu bucurie existenţe paralele.
Dimineaţa vreau să vad soarele nu o pagina de internet.
Greuceni :))
aura nedelcu
S-a format reflexul ,intai soarele,apoi internetul. Si cand nu mai e soare ? Indiferent de anotimp internetul e intotdeauna alaturi de noi si ne controleaza viata . Nu stiu daca e bine sau rau , dar stiu ca o zi fara internet pare e o zi incompleta .
Scriu Pareri
Frumos articol. Da de gandit. La fel cum da de gandit faptul ca oamenii ivrajbiti si despartiti sunt mai usor de manipulat. Si faptul ca cel mai frumos ascunzi invrajbirea si despartirea oamenilor pretinzand ca… globalizezi. Ironic, nu? 🙂
Nicu
Ca orice imperiu va avea si un declin, acum depinde daca-l vom prinde noi sau nu. Eu chiar nu cred in ceea ce se numeste globalizare, UE….etc. Cred si sper in recapatarea identitatilor.
BOBY
globalizare=uniformizare=piata de comsum=distrugerea economiei=pierderea identitatii, si cel mai grav uitarea de a TRAI. A TRAI frumos,linistit cu tine insuti si cu cei de linga tine, in armonie cu natura si cu intreg Universul.
@Nicu- declinul nu este al imperiului, ci al nostru, ca fiinte umane.
strumfita cu esarfaa
Azi am fost cu un coleg impreuna cu profesoara de practica la libraria unei catedrale din Ploiesti. Printre alte sali era una in care, spunea dansa, veneau copii din clasele primare pentru a picta icoane pe sticla o data pe saptamana. Am vazut lucrari frumoase, am vazut dorinta de a crea unde nu credeam ca mai exista. Am zambit cu satsifactie sa stiu ca mai sunt cativa, chiar daca prea putini, copii care vor sa invete traditiile si cultura autohtona, care mai fac si altceva cu placere in afara de a se juca pe calculator si a vorbi pe messenger si facebook. It was refreshing!
Ionut
@ strumfita cu esarfa: De ce nu recunosti ca esti un spamer? De ce, de ce, ce?
cornel
Da ai dreptate, si inteleg ca nu ai incercat sa fi exhaustiva. Nu vad altceva de facut decat o ,,asteptare,, activa si cu proiectare pe persoana si/sau grupari relativ mici, numeric. Sper ca calitatea, ce poate/trebuie propagata/amplificata, cu mijloacele puse la dispozitie de globalizare, sa fie salutia buna finala (relativizata).
Andrei
Cred ca si la globalizare, romanii au propria lor varianta, bineinteles mai mult la ei, mai putin la noi, mai putin cum se cuvine, mai mult cum putem, ca am luat startul mai tarziu…
strumfita cu esarfaa
Ionut, nu deveni obsedat de mine, te rog ^.^ Multumesc.
carbonaru
Ciudat. Condamnam globalizarea, desi ea ne-a adus atatea. Cred totusi ca tu consideri globalizare doar globalizarea informatiei.
Globalizarea-globalizare, cu toate aspectele ei, e in general un fenomen pozitiv. Ne-a adus o crestere economica fara egal in istoria omenirii. Ne-a adus posibilitatea sa calatorim si posibilitatea sa cunoastem oameni pe care ne-ar fi fost imposibil sa-i intalnim altfel. Si sa cunoastem culturi care sa ne influenteze si in care sa ne regasim ( apropo, muzica aia din strainatate …care ne inspira si stilurile cu care ne identificam sunt tot un produs al globalizarii ).
Sigur, exista si aspecte negative in globalizarea informatiei. Dintr-un anumit punct de vedere. Dar oare oamenii astia care petrec atat de mult timp socializand online ar fi fost mai fericiti daca nu ar fi avut astea ?
Victor
Hai sa facem o miscare GLOBALA de lupta impotriva globalizarii.
Andreea L.
Globalizarea = un tricou facut in China, transportat de o firma franceza, vandut in Italia, cumparat de un american ce l-a daruit unui copil din Romania! 🙂