Care este drumul cel mai greu?

Acesta este un post câştigat la ruletă de mine, de  la Adrian Ciubotaru sau de el, la mine… (câştigul e chestie de nuanţă, oricum). Luaţi de citiţi, că zice bine tânărul ăsta. Că te şi întrebi de unde-atâta înţelepciune la vârsta şi faima dumnealui.

Pus în fața unei decizii pe termen lung, primul gând pe care îl am este următorul: Care este drumul cel mai greu pe care îl pot lua? Mi-a rămas gustul deciziilor grele în urma lecturilor din istoria religiilor pe care le-am avut în adolescență. Orice inițiere este grea, presupune efort, te transformă interior, iar finalul este o evoluție spirituală. Orice pas pe care-l faci și nu comportă un scenariu inițiatic este unul ușor și banal.
Dificultatea unei acțiuni este direct proporțională cu roadele spirituale pe care le poți câștiga în urma ei. Desigur, nu orice dificultate este izbăvitoare, de multe ori poate să fie expresia incapacității tale de-a găsi o soluție simplă, însă orice avans spiritual presupune un efort, o luptă, un mușchi încordat. În acest context, orice durere este o posibilă mântuire, orice boală este un mesaj, orice chin îşi are un rost spiritual.
Victoriile ușoare sunt cele pe care le prețuim cel mai puțin pentru că în ele n-am pus decât suflet și nu prea avem ce primi înapoi. Dacă inițierea este “scenariul” în care intri și din care ieși schimbat, atunci o mutare poate fi o inițiere, o nouă poveste de dragoste, un nou  proiect sau o nouă carte poate fi prilej de noutate, iar noutatea este grea pentru că provoacă structurile deja existente.
Există tradiții spirituale în care adevărul nu este rezervat doar inițiaților, iar mântuirea nu presupune doar anevoiosul drum în care-ți porți crucea. În acest caz, adevărul este pentru toți, este casual şi la îndemână. În această lumină, dificultatea este doar o faţă a monedei. Adevărul nu este rezultatul unui drum pietruit, iar noutatea nu apare în urma unor flagelărilor (impuse sau autoimpuse).
Adevărul se poate încălţa cu converşi, îl poţi găsi la o petrecere Tabu sau la un tweet meet, nu trebuie să pleci în Tibet pentru a afla lucruri despre tine, pentru a te descoperi pe tine însuţi.
Chilia modernă – dacă ai nevoie de ritualuri de iniţiere – ţi-o poţi construi într-un apartament de două camere, pe blog sau pe contul de Facebook. Orice poate deveni un nou traseu spiritual, dacă inventezi sensurile potrivite.
Cu dificultate sau nu, orice este inutil tot ce trăim şi nu constituie o provocare. Dacă nu ne inventăm singuri provocările, vom ajunge să le trăim pe ale altora.

Cu alte cuvinte, tot ce nu e provocare nu există, iar provocările cele mai multe – în mod statistic – le găsim pe drumul cel mai greu.

Articolul anterior

Familia este o minune

Articolul următor

Apel către blogosfera feminină

  1. Înseamnă că nici nu vreau să vină toamna, că la câte roade am de adunat, vă mai ajut pe voi eventual să le duceţi…
    Ori dacă se pun dificultăţile în alegeri, acolo încep să mă tem că voi avea nevoie de ajutoare! Fiindcă ştiu să fac artă din dulcele stil al chinuielii: la dreapta sau la stânga? Când uneori şi tot înainte e bine destul.

    0
  2. Intrebarea in final e: cine a castigat? Pentru ca noi, in calitate de cititori, ne simtim cei mai castigati desi nu toti am jucat la ruleta. Sau am jucat, dar cine mai recunoaste? 😛

    0
  3. Provocarile-s nimic daca tot universul iti zambeste.

    0
  4. Alina Ionescu

    “daca inventezi sensurile potrivite”…din putinta asta ne extragem cu totii motivatia, asa ne animam eforturile de zi cu zi

    0
  5. drumul cel mai lung?…este dupa viata

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 159 queries in 0.229 s