Astăzi am fost om mare

De fiecare dată când fac ceva ce-am amânat cam mult, de fiecare dată când fac ceva ce nu îmi place, simt că mai cresc un pic. Că mai pierd ceva din suflul acela copilăresc care mă lăsa să mă întorc pe partea cealaltă dimineaţa când ploua şi n-aveam chef de şcoală.

Astăzi am fost om mare fiindcă nu numai că mi-am recunoscut oficial priorităţile, dar am şi acţionat în consecinţă. Chiar ca un om mare. Dacă ar şti tata, ar fi mândru de mine. Dar am atâtea argumente logice, care îmi arată unde-i drumul, şi unul singur, care le demolează pe toate. Iar dacă a fi om mare înseamnă să înveţi să-ţi vinzi inima pe altarul raţiunii, asta sunt: un om mare. Ca toţi ceilalţi nefericiţi.

Mă duc la culcare mai împăcată decât v-aţi putea imagina şi mai puţin mândră decât aţi înţelege. Şi sunt curioasă cum mă voi trezi. Copilă sau om mare. În lacrimi sau în resemnare?

Ştiţi ce urăsc cel mai mult în momentul ăsta? Pe “trebuie”. Fiindcă trebuie să mă abţin. De-mi va veni a plânge.

Sau şi oamenii mari plâng?

Articolul anterior

Încă nu-mi revin

Articolul următor

Nu te uita în jur

29 Comentarii

  1. si barbatii plang cateodata

    0
  2. dar şi bărbaţii sunt oameni mari? :p sorry, era prea haios , ca să mă pot abţine

    0
  3. Ei, normal ca si oamenii meri plang si le face bine – e tot ca o calatorie in copilarie si poate un pic dureroasa.
    Daca stau sa ma gandesc, exact plansul ala copilaros te si face sa nu mai vrei sa fii copil, sa te simti si mai mare dupa ce plangi.

    Tare mi-a placut cum ai zis-o: să înveţi să-ţi vinzi inima pe altarul raţiunii

    0
  4. Gloria, crede-mă că preţu-i mare. Mare de tot.
    Dar..va “trebui” să-mi placă.

    0
  5. Oamenii, ca si natiunile, vor actiona rational numai dupa ce toate celelalte posibilitati au fost epuizate.

    🙂

    0
  6. Si candva acel trebuie poate ajunge sa-ti placa.

    Sau… mi-a mai spus mie un om tare care apare la tine ca si greu, dar accesibil: sa ma gandesc la ceea ce fac si pretul pe care il platesc pt asta, mai apoi sa ma gandesc cum pot face tot ceea ce fac si imi place cu un pret mai mic, cu mai putine pierderi deci…
    Incerca deci si tu sa faci cumva sa platesti un pret mai mic… cam ca la piata.

    stiu ca e greu si ca e usor sa dai sfaturi, da uneori “trebuie” sa poti si asta.
    mie mi-a dat de gandit si de atunci ma tot tocmesc la preturi, ca e viata mea la o adica, de sa fi asa scumpa?

    0
  7. stii cum se spune: daca e ordin, cu placere! de multe ori facem 1) ce trebuie 2) ce nu ne convine si abia 3) ce ne place si am vrea sa facem.

    0
  8. strumfito, frumos ai zis…

    Gloria, cred că am o bănuială care dintre ei a fost cu înţelepciunea. Merci că ai dat-o mai departe 🙂

    Marius Matache, da’ de ce? Cât de multe vieţi avem de ne permitem astfel de luxuri?

    0
  9. m-a impresionat postul tau, ai spus ceea ce gandesc uneori insa mult mai bine decat as fi facut-o eu , probabil. nu sunt inca om mare, insa sunt constienta ca o sa ajung..n-am alta scapare. urasc sa vad ca toata lumea are pretentii de la mine,vor sa ma comport intr-un anumit fel..explicatia ” nu mai esti copil”. iar eu, sincer..ma simt mai copil ca niciodata! nu stiu cand a trecut timpul si cand mi-am pierdut dreptul la mici “nebunii” in schimbul unor actiuni responsabile.. mi se pare deprimant cat de repede trece timpul, de l-as putea opri..acum as face-o. sa raman asa pe veci.

    Nu am mai comentat pana acum, insa iti urmaresc blogul absolut tot timpul. mi-a placut sa fiu..pasiva. insa acum nu m-am putut abtine. m-a atins postul tau si mi a smuls o lacrima.

    0
  10. Andrei Bugeac

    Nu asta inseamna a fi om mare…

    0
  11. Eu ma simt om mare cand iau decizii, e lucrul pe care de obicei tind sa’l evit cu orice pret.
    Cred ca fiecare avem anumite “ritualuri” de maturizare prin care trebuie sa trecem la un moment dat, care de obicei implica invingerea anumitor temeri…

    0
  12. Eu inca nu stiu de “trebuie!” nu atunci cand implica ceva ce nu-mi doresc si eu. Si cateodata mi se sparg toate in fata, oamenii urla la mine, eu ridic din umeri si ma car. Definitiv. Sunt imatura. Si sunt constienta ca latura asta a mea trebuie sa moara. Doar ca… nu mai am o alta.

    0
  13. Lavinia

    Ai scris frumos,cu sentiment. Dar totusi nu-mi place deloc cum suna… ce ai scris.

    0
  14. morbo

    ce masochisme invarti tu pe acolo copilo? sa traim bine, cum spunea un om ”mare” 😀

    0
  15. Valeriu

    Miruna să nu plângi copilă, lasă mai îngaduie o vreme. Poate mai încolo, sau poate mai încolo nu va mai fi cazul.
    Eh cu cât faci mai multe lucruri care nu îţi fac placere cu atât mai matur eşti cică. Da’ nu vreau şi nici nu pot să cred că oamenii maturi fac doar lucruri care nu le fac nici o plăcere. Trebuie asta, trebuie facut şi el pâna la urmă, aşa ca îl faci repede şi uiţi 🙂
    Haide arata-ne zâmbeţelul tău de zile mari şi surprze plăcute 🙂

    0
  16. Zany

    copilu’, vezi sa nu plangi rational…. ca n-are efect 🙂

    0
  17. Andra T, ştii Andra, atâta timp cât încă mai simţim, suntem emoţionaţi şi avem lacrimi înseamnă că suntem vii. Oameni mari sau “doar nişte” copii, dar vii.
    Mă bucur că ai comentat. Sper că nu te-am supărat prea tare 🙂

    Andrei, dacă ai şti de câte ori am vrut să te sun! Oare de ce ai intervenit FIX la momentul ăsta? Cred că ai un al şaselea simţ.

    LeneBarbie, asta e. Exact. Temeri. Dar e ciudat sentimentul din dimineaţa asta. Ştii ce e? Libertate.

    brontozaurel, fii aşa cum vrei tu, nu cum le place altora. Doar arată-le ce vor să vadă. Tocmai pentru liniştea ta.

    Lavinia, iar eu n-o să-ţi uit faţa de ieri, de când am zis ce-am zis :*

    morbo, tu eşti din alt film 😛 Iar cu masochismele, prefer să tac, să nu înlătur vreun dubiu 🙂

    Valeriule, tu ştii prea multe, dar nici nu îţi imaginezi pe restul.

    Zany, mi-era dor de tine.

    0
  18. Zany

    ;)).. stii ca mi-ai promis un ceai si un teatru.. nu?
    te pup!

    0
  19. Andrei Bugeac

    Sa stii ca am…
    Numarul de telefon nu e cel vechi,ti-am scris acolo pe e-mail

    0
  20. Valeriu

    Ei să nu exageram… nu cred că stiu ceva ce nu trebuie să stiu sau nu era necesar. Iar restul de imaginat, apai depinde de imaginaţie. Sper totuşi să îţi fie ok.

    0
  21. Zany, 🙂 ştiu, dară

    Andrei, am primit! Acum sunt la birou, te sun în pauză

    Valeriu, I do, I do.

    0
  22. Exact asta fac si tocmai asta imi tulbura linistea. Ma simt groaznic de vinovata ca una zic si alta zic fata de niste oameni care chiar au incredere in mine. Ca in felul asta evit scandalurile pe moment e una. Dar dupa o vreme se afla chestii, apar consecintele… foarte neplacute pentru mine.

    In momentul asta as avea mare nevoie sa nu mai fiu asa imatura, asa iresponsabila. 😐

    0
  23. buey, te pot ajuta cu ceva?

    0
  24. morbo

    mi-am dat seama ca sunt din alt film. eu cred ca ma dusesem la un alt nivel. de fapt e vorba de ceva mai simplu, sa faci ce e in avantajul tau. si aia nu tine de maturizare. tine de altceva 😀

    0
  25. consolarea si speranta ne tine in viata…daca una din ele dispar, disparem si noi…si nu la figurat…vezi cazu madalina manole

    0
  26. no, but thanks for asking.

    0
  27. madalin

    Cum te-ai trezit? Iti pot spune “copila” sau “om mare”?

    0
  28. aneta

    ..de ceva timp pot spune ca iți urmăresc blogul..îmi place modul simplu(pe înțelesul tuturor) cum abordezi lucrurile..și e lucru mare..referitor la a fi “om mare”..nu cred ca asta ar însemna(neapărat) pierderea privilegiului de a simți, de a te bucura precum un copil…mie, una, îmi place al naibii de mult cum, pe zi ce trece, devin tot “mai mare”…rațiunea iți spune,te face sa înțelegi, cât de mult simte inima..și cât de importante pot fi lucrurile mărunte..simțite și văzute doar de inima unui puișor.. iar acel “trebuie”(de zi cu zi), nu atinge prea ușor inima, cea prea bine păzita..

    0
  29. nu cred că trebuie să te abții dacă-ți vine să plângi:)

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 185 queries in 0.509 s