Şi blondele citesc!

În România se ridică un val de copii isteţi şi cu preocupări cu adevărat frumoase. Ar fi mândru tata să ştie ce prieteni mi-am făcut!
Weekend-ul acesta am fost la Piatra Neamţ împreună cu o parte din ei. Acolo s-a întâmplat Lecturi Urbane. Proiectul vrea să aducă oamenii să citească în locuri publice, promovând astfel îndeletnicirile de acest gen. Dacă cineva a crezut că televizorul omoară cartea, iar internetul omoară televizorul, iată că s-a înşelat! Iar părerea mea este că pe cât mai mult opţiuni, pe atât mai bine se cerne lumea, dacă mă-nţelegeţi! Eu nu sunt unul din acei medici (prezenţi sau viitori) care se plâng de cât de mulţi şi proşti doctori pe piaţă! Lasă, foarte bine, ce strică ei reparăm noi!
Glumesc, evident. Şi vreau să revin la acest weekend.

Piatra Neamţ e un oraş minunat. Ce să vă zic, acolo se poate respira! În ultima vreme încep să mă gândesc tot mai des că un motiv suficient de puternic pentru a emigra este clima. Aerul. Oxigenul. Sau lipsa lui.
Iar evenimentul în sine este…până nu te pui cu o carte într-o piaţă să citeşti, nu ai cum pricepe treaba asta de pe bloguri. E ca şi când ţi-aş vorbi despre ciocolată. Oricât de dulce aş scrie, tot va trebui s-o guşti.
Iar excursia a fost…ce să zic, m-am simţit ca-n clasa a patra! Cum în ultima vreme n-am mai avut aşa timp de socializat cu lumea din online, îmi era dor, să ştiţi. Îmi era dor să cunosc oameni pe care îi văd pe twitter şi pe care îi apreciez în scris. Fiindcă rar mi s-a întâmplat ca aprecierea să rămână doar virtuală. Iar lucrurile intuite în online se concretizează în offline. Asta e cireaşa de pe tort! Şi răsplata tuturor acelor ore în care îţi împarţi retina pe pixeli.

Acum să împărţim linkuri şi să vă spun despre oameni, dar nu foarte multe, căci am stabilit că „what happens in Piatra stays in Piatra!”:

• Gogu Kaizer – am povestit cu el cel mai mult dintotdeauna
  Alex Negrea – de când îmi tot doream să îl revăd!
  Dragos Butuzea – de câte ori mă întreba câte ceva, mă lua cu frica. Nu dezvolt, fiindcă am un blog şi o imagine de păstrat!
• Alina Constantinescu – colega de cameră şi vecina de scaun
  Alex Farca şi Roxana Farca – ce bine că au luat-o şi pe fetiţa lor, Petra, aşa nu am fost eu “aia mică” :p
  Andu – a vrut să facă afaceri cu paturi şi să mă vândă lui Macovei, dar mai multe nu spun, că şi-aşa am vorbit cam mult…
• Cristina Hurdubaia de la Realitatea – o blondă pe care am depistat-o din prima că gândeşte!
• Cătălin Georgescu – mulţumesc pentru covrigi!!! Şi acum îmi plouă-n gură.

Şi echipa Lecturi Urbane:

• Marian Vulupe – colegul de papanaşi J
• Ileana Ghita şi Andreea Burlacu – front leaders în microbuz şi la îngheţată
• Cristiana Andrei – la puţin timp după ce ne-am cunoscut, îi propuneam să ne mutăm împreună
• Gabi Macovei – primul şi –cred- singurul bărbat din lume pe care l-am impresionat cât de puţin vorbesc. Ştie să cânte Miruna. Frumos.

• Şi gazdele: Toma,  Anne Marie, Tudor (care încerca să mă convingă că nu e frumos să faci spam. N-o fi frumos, da’i sănătos! :p) şi Claudia Tocilă (o blondă cu picioarele pe pământ, care va ajunge departe, ascultaţi la mine!)

Şi nu în ultimul rând Adrian Ciubotaru – care mi-a zis o grămadă de chestii deştepte, pe care însă nu le-a mai reprodus integral în varianta “oficială”. Eu îl văd la TED în 3 ani, aştept o mulţumire la finalul conferinţei! 😉

(Interviul l-am luat pe mail, ca să nu mă dea în judecată. Şi ca să nici nu pot eu comenta atât cât aş fi vrut…că n-am mai fi isprăvit! Plus, Gabi Macovei şi-ar fi schimbat impresia…)

• Cineva m-a întrebat ce e aşa distractiv să stai într-o piaţă şi să citeşti. Te întreb acelaşi lucru.

Adi: E distractiv să citeşti înconjurat de alţi oameni care citesc. E distractiv să ştii că faci ceea ce-ţi place ţie (să citeşti), iar în acelaşi timp gestul tău este un statement şi o încurajare pentru ceilalţi. Ori de câte ori văd oameni citind (în parcuri sau pieţe, în metrou sau autobuze), mă încurajez să cred că totuşi lucrurile nu-s atât de tragice în România.

• Spuneai la un moment dat că scopul proiectului este să determine oameni care nu citesc în mod obişnuit să se apuce. Apoi, la un alt moment, m-ai invitat la Piatra Neamţ. :p  Ar trebui să citesc ceva…şi printre rânduri?

Mă bucur c-ai acceptat invitaţia de a veni cu noi în excursia nebună unde o mână de oameni au plecat dintr-un loc şi s-au dus într-un alt loc pentru a citi şi a oferi cărţi.
Ne-am gândit că ar fi o idee bună să invităm oameni faini şi uite-aşa am ajuns şi la tineJ

• Vrei să ridici cultura la nivel de trend?

Îmi doresc ca mulţi tineri să considere lectura la fel de naturală şi necesară cum este spălatul pe dinţi dimineaţa. Dacă ambalarea lecturii ca o chestie cool sau ca un lucru trendy este preţul care trebuie plătit pentru a face o mare categorie de tineri să citească, atunci niciun efort nu este prea mare.
Mă bucur că din ce în ce mai mulţi tineri doresc să se afişeze citind, e un semn că cel puţin sunt conştienţi de beneficiile sociale – dacă nu spirituale – ale lecturii.

• Crezi că Adrian Ciubotaru e sufletul acestui proiect? LU înseamnă Adrian Ciubotaru?

Nu cred că Adrian Ciubotaru este sufletul acestui proiect.Lecturi Urbane se derulează în peste 20 de oraşe din ţară, iar mulţi dintre cei implicaţi nu ştiu cine este Adrian Ciubotaru şi mă bucură acest lucru.
Păcatul unui proiect este să depindă prea mult de o persoană.

• De ce ai ţinut să ne arăţi mansarda casei tale părinteşti?

În mansarda casei părinteşti am început să citesc Romanul adolescentului miop unde am aflat că Eliade adolescentul avea la rândul lui o mansardă unde citea, scria şi visa să ajungă ceea ce ştim cu toţii că a ajuns mai apoi.
Acea mansardă reprezintă un centru afectiv al lumii mele şi am dorit să împărtăşesc o parte din această poveste cu voi, cei care aţi venit la Lecturi Urbane Piatra Neamţ.

• Şi chiar dacă sună a întrebare standard şi chiar dacă am mai vorbit despre asta, hai să şi scriem de data asta: unde vreţi să ajungeţi cu proiectul? Şi ca să-ţi sugerez răspunsul (pe care mi l-ai dat live) te întreb: unde te vezi peste 3 ani?

Proiectul Lecturi Urbane – deşi împlineşte un an la toamnă – este abia la început. Îl văd în toate oraşele, văd spaţii de lectură inaugurate în toată ţara, văd tineri activi şi dezvoltând – pornind de la experienţa şi modelul Lecturi Urbane – proiecte de implicare socială.
Văd reconstruirea unei infrastructuri culturale în mediul rural (unde totuşi trăiesc cei mai mulţi tineri) şi – de ce nu – văd o Românie peste mulţi-mulţi ani unde lectura nu va mai avea nevoie de propagandă pentru a fi însuşită ca obicei firesc.

p.s. Mulţumiri adiacente Petrom, Paralela 45 şi Primăria Piatra Neamţ.

*pozele sunt de la Cătălin Georgescu