V-am mai spus oare că mai întâi am învăţat să scriu şi să citesc în limba germană şi abia apoi în română? Cred că până şi eu uitasem chestia asta.
Am făcut 12 ani de germană, plus grădiniţa de dinainte, pe care i-am îngropat fără pomană atunci când am hotărât să iau calea medicinii, într-a doişpea. Nu am simţit nici o clipă vreun regret, chiar dacă încă se mai trezeşte câte-un frustrat să mă întrebe de ce m-am chinuit atât, dacă, în final, tot n-am fructificat faza. Dar prin fructele cunoştinţelor noastre înţelegem lucruri diferite, de asta discuţia nu are sens. Şi nici o limbă străină nu e chinuială, ci e doar fruct, dar şi ăsta e un miez pe care mulţi nu-l pot gusta. Motivele diferă, dv aveţi încredere în mine! Nu e ca şi când îţi cari vocabularul în spinare pe unde te duci, ca să te cocoşeze. Ba pe alocuri, îţi poate deschide uşi, dacă nu îţi deschide mintea înainte de asta.
Revenind.
Încă mai am nişte chestii care mi s-au scris în program cu caractere străine: când zic în gând, alfabetul e întotdeauna în germană, pentru româneşte trebuie să mă concentrez. Nu e că nu ştiu, că nu fac parte din categoria am fost în Germania trei zile şi-am uitat să vorbeşte româneşte. Chiar dacă au fost vreo 12 ani, dar în fine… Iar elementele chimice le ştiu tot în germană; la fiecare examen la facultate îmi scriam în palmă care e simbolul pentru potasiu şi care nu. Mi-e imposibil să ţin minte asemenea “detalii”, poate de asta nici nu mi-a plăcut biochimia.
Şi ştiţi, mi-am amintit de prima dată când am fost acolo. Cu părinţii mei. Cât de mult mi-a plăcut. Cât de convinsă eram că acolo e locul meu. Iar eu am aşa unele convingeri din astea exasperant de lipsite de modestie, care nu mă duc prea departe de ţintă, ci fix acolo unde o setez. Pe ea, ţinta. Coordonatele erau corecte, rotiţele unse cu ulei de cea mai bună calitate, modestia intactă şi totuşi… ce-ai făcut, fetiţo, cu ea ţintă?
Nu mi s-a mai părut important unde, ci cu cine./ Cum?
Oricum.
Iar aerul de Germania bate a civilizaţie. Doar la cei bătuţi în cap nu mai are ce le face. Acordul e intenţionat. Necenzurat. Metaforic-elevat.
Nicu
E ff trist cand descoperi ca nu apartii unor locuri.In sensul ca nu rezonezi cu ele.E si mai trist cand descoperi locul perfect si iti dai seama ca nu ii poti spune “acasa”.
copila blondă
Ai dreptate. Şi e ciudat că nu ştiu în care din variante mă încadrez.
E cumva “locul perfect” pentru un eu din alte timpuri. Fiindcă pentru “nu pot” suntem prea tineri, bre.
Nicu
@Copila Blonda
Eu tin mai mult la oameni( familie+prieteni) decat la locuri. Nu o data ne-am gandit sa ne punem traista-n bat si sa o luam usurel spre Vest. Pana acum nu ne-a iesti 😀
Marian
Sotia mea a terminat la Bruckental si mi-a spus exact aceeasi poveste, acu cativa ani.
La inceput n-am crezut-o, dar mi-am dat seama pe parcurs ca are dreptate.
Corina Georgescu
Bun venit acasă, în România! Abia aştept să te văd nemţoaico! şi am impresia că asta se va întâmpla mâine seară 🙂
Raluca
Da..matusa mea sta acolo de peste 25 de ani, si 10 ani la rand am mers aproape vara de vara acolo..era imposibil sa nu te indragostesti de locurile alea, sa nu iti placa atmosfera, oamenii si sa nu iti doresti aceleasi lucruri bien facute si gandite is pentru tara ta..iar cand ii aud pe unii ca domne’ nemtii sunt reci..si alte prostii de genul..ei chiar au respect, iti zambesc pe strada, sunt optimisti..si au de ce si mai ales cu ce!
boby
Bun revenit!, avind convingerea ca pe unde ai fost, ti-a fost foarte bine, sa purced la a-mi da si eu cu parerea.Scoala germana, are un iz nemtesc din toate punctele de vedere.Rigoarea, seriozitatea si bunul simt, se vad mai pregnant la elevii care au terminat o asfel de scoala indiferent daca ea s-a chemat Honterus, Brukenthal,Teutsch..s.a.
Mama-mi spunea(apropo de limbile straine) cite limbi vorbesti, de atitea ori esti om. Si totusi…imi aduc aminte si de un banc: un strain dorind sa ajunga intr-o anumita locatie, il intreaba pe primul ins care-i iesise in cale: do you speak eglish?. Insul da din umeri- ce zici?
Sprehen deuch? …Gavarit po ruski?…Parlo italiano?…vous parlez en francoise? Insul la toate intrebarile ridica din umeri. Alaturi pe trotuar, doi privesc cu mirare la ce se intimpla, unul zice -Ma, da destept strainul, cite limbi
vorbeste!! ! zisce el admirativ. La care celalalt raspunde- Si la ce i-au folosit?
Valeriu
Plimbareață ca de obicei. Argint viu nu alta. 😀
Eu cred că și la noi miroase a civilizație, acuma depinde pe unde ai treaba și cu cine alegi să ai treabă.
Important este sa gasești un loc în care să te simți bine și acasă, iar daca nu există să îl creezi.
Materiale sunt, timp de asemenea.
Prin urmare nici o grijă fiecare își are un loc sub soare. 🙂
anka
intr-adevar e loc sub soare pentru toti…mai ales ca majoritatea vor sa stea la umbra.
Bucur
concluzia,e bine sa stii o limba straina.
windwhisperer
der die das ,welcome
*fata* blonda tot masculin e??;)
sorin
Obs ca Germania te-a uns la suflet. Ce mai stai? Fa in asa fel incat sa-i spui “acasa”.
Maria
Iar eu cred că sunt un fel de Tu care a ales Germania.
Germania în sus, Germania în jos. Am simţit că “acolo” mi-e locul, exact cum ai scris şi tu. Mi-am rupt nervi şi oase ca să ajung “acolo”. Şi acum, iată-mă sunt “acolo” şi vreau înapoi.
Poate a fost mai bine că ai păstrat România. Nemţii sunt nişte scârboşi, nenorociţi, cu care nu am aflat încă dacă se poate covieţui.
miss x
stiu. NATRIUM (Na) si KALIUM (K).de ce sodiu si potasiu? mi’a fost si mie greu. eu am avut’o pe dronca, voi la stoma probabil..olteanu?
a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x ypsilon z juch he! das ist das ganze abc.
deutschland ist kalt.nu merita.
boby
cum sa pleci in alta parte, taman in momentul in care ai reusit sa obtii un job, (in traducere libera un loc de munca) care, culmea, iti si place?!.Germania este o tara rigida, acolo, vrei nu vrei nu poti sa inventezi din nou roata.Asa ca trebuie sa te mulezi pe ceea ce ei au deja.Daca esti foarte bun in ceea ce faci, daca ai experienta, daca… si citi de daca n’or mai fi, atunci mai poti sa te gindesti la plecare, dar si atunci sunt multe frine, care te fac sa nu iei o viteza prea mare.Eu cred ,ca Tu te poti exprima cel mai bine, aici in ceea ce ai inceput, mai de mult sa faci si mai ales in ceea ce faci cu multa pasiune in momentul e fata.Si nu stiu cum ar suna textele tale in germana, dar in romineste suna “al naibii” de bine.
dojo
Vorbesc mai mult decat fluent engleza (am si io vreo 20 de ani de “experienta”), dar germana imi este totalmente peste mana. Si totusi, de cate ori calc pe la vesticii in cauza, ma simt bine. Ma simt in siguranta, este curat si civilizat. Nu stiu daca m-as muta (clima e sinistra), dar recunosc ca imi face placere sa calc pe la ei cat de des se poate 😀