Sâmbătă, am fost în Băneasa să văd nişte minuni ale tehnologiei Samsung, într-o expoziţie ambulantă, fix în parcarea din faţa mall-ului. Dacă treceţi pe acolo, musai să aruncaţi un ochi. Doar gândiţi-vă bine dacă vă luaţi şi soţiile, că precis se va îmbogăţi lista de dorinţe a doamnelor.
Mai mult m-am dus pentru cafeaua de după, cu Ligia şi Corina, pe care demult nu le mai văzusem şi tare bine prinde câte un pretext din ăsta. După cum zicea Corina că zicea altcineva (persoană importantă), cred că “noi ăştia” (în care cu onoare maximă am fost inclusă) suntem puţini şi ţinem împreună, într-un fel, chiar dacă nu stăm bot în bot toată ziua. Până la urmă şi online-ul e mic şi bine selectiv, cât am concluzionat din experienţa mea de până acum. Sau o fi doar principiul că cine se aseamănă se adună, care funcţionează fără excepţie? Nici nu mai contează, cert e că recent m-am bucurat nespus să-l întâlnesc pe Copolovici într-un cadru total neprevăzut. Nici nu ştie el cât l-am pomenit săptămâna asta! Trebuie neapărat să ajung la Kopel’s, că prea toată lumea mi-l laudă!
Revenind la Samsung şi noua eră a gospodăriei, în care ne cumpărăm sclavii şi îi hrănim la prize, în timp ce noi facem ceva constructiv cu mansarda personală, pot să zic că am căscat bine ochii.
