Luna: April 2010 (Pagina 2 din 4)

Rânjete şi străduinţe

Câtă distanţă poţi pune între doi oameni, doar fiindcă te străduieşti fără măsură.

Teatrul nu-şi are locul nici măcar pe scenă, atunci când e prost jucat. Mai bine să fii un figurant impecabil, decât un erou ratat. Şi vei fi mai apreciat. E greşit ca atunci când nu poţi pune suflet, să laşi impresia că pui. Lucrurile astea se văd de la o poştă, ca atunci când seara îţi promite că te ia de nevastă, iar dimineaţa nu-ţi mai ştie nici numele mic.

Şi aveţi grijă, mulţi au senzor la ipocrizie. Doar nu veţi fi crezut că blondele l-au inventat! Mai bine ne încruntăm sincer, decât să rânjim cu toţii dinţii. E urât.

Continuare

Puterea comunităţii -la bine şi la foarte bine

Beauty Editor la ELLE Romania. Cu asta mă ocup mai nou. Şi tot despre asta era vorba aici, doar că aşteptam să facă Roxana Voloşeniuc anunţul oficial (acolo e publicat şi textul cu care mi-am dovedit aptitudinile. Dar să nu credeţi că am terminat. Cu doveditul. Lăsaţi-mă să mai învăţ puţin. Revin.).

Aşa că, mai nou am job şi merg şi la şcoală. Adică, nu mai tai frunza la câini cu asemenea succes ca înainte. Dar nu mă întrebaţi cât dorm pe noapte şi nici ce mănânc, că e ceva mai mult decât de obicei, chiar dacă oamenii în redacţie nu mă pun să sap şanţuri.

Vreau să ştiţi un lucru: puterea comunităţii există şi la bucurie. Se manifestă în cea mai sinceră formă, că eu am un radar pentru asta. Ca o zână care îţi pune coroniţa pe cap, te înveleşte când ţi-e frig, dar îţi şi arată cât ţi-e plapuma de-ntinsă. Voi veţi rămâne barometrul meu cel mai fidel, iar copilele nu pleacă nicăieri, atâta timp cât le îngăduiţi să respire, să gândească şi să simtă. Locul îl ştiţi.

Acum, în fiecare dimineaţă mă trezesc fără să sune ceasul. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră. Dar, într-o zi, va veni şi postul ăla, în care voi povesti cum mă duc seara la culcare. Ca să vă bucuraţi din nou. Atunci, la foarte bine.

Am încercat

Să scriu ceva de Doamne-ajută, dar azi frazele nu vor să se lege. Parcă nu mai am atâtea rânduri printre care să strecor doruri şi nici atâta seninătate, în care să mi le îmbrac.

Şi mai am multă treabă. Însă azi, gândurile mele nu îmi aparţin. Le-am trimis să mă aştepte într-un mâine şi, până vin, să-mi înflorească zile şi să îmi semene cireşi. Să-mi ţină primăvara vie, pe el – al meu, şi pe-acel dor – cât mai departe.

Într-o zi, am să vă spun o poveste. O poveste fără sfârşit…

sursa

Ce culoare om avea pe dinăuntru?

dacă orice corp reflectă lumina şi lumina lui naşte culori.

Că sângele are culoare am ştiut înainte să învăţ asta.

Înseamnă că avem lumină în interior. Fiindcă nu îmi pot imagina c-am fi plini de întuneric.

——————-

Universul văzut din interior este lumină; universul văzut din exterior, cu ajutorul percepţiei spirituale, este gândire.

Rudolf Steiner

Durerea e preţul înţelepciunii

Accept legea compensaţiei, chiar dacă nu întotdeauna o şi înţeleg. Balanţa s-a echilibrat. Să o înclin spre fabulos va fi o frumoasă provocare.

Zilele astea citeam despre puterea pe care o avem inclusiv asupra trecutului. Nimic nu e îngheţat, nici măcar lacrimile pe care le-ai plâns pentru nenorocit. Până şi în trecut te poţi întoarce ca să-l schimbi, în tabloul percepţiilor tale. Pe trecut, că nenorociţii sunt iremediabili.
Nu să ştergi lacrimile, ci să le dai alt sens.
Când el mi-a spus că eram cea mai grozavă fată din viaţa lui şi că precis va mai trece mult până (cu nuanţă de dacă) va găsi alta la fel, l-am urât, fiindcă nu mă mai puteam opri din plâns. Iar azi, când am certitudinea că fiecare lacrimă şi-a urmat calea cea dreaptă la acel moment, trecutul de atunci e altul. L-am rescris fără să ştiu, ştergând definitiv durerea. Am înlocuit-o cu înţelepciune.

Şi dacă nici măcar trecutul nu mai e bătut în cuie, iar noi suntem sclavii percepţiilor noastre, revin la compensaţia de care vorbeam. Şi care pe mine mă va înţelepţi. (De ce nu s-o fi inventat cuvântul ăsta până acum?!) Fiindcă nu te poţi hrăni din puf ca să-ţi crească aripi. Fiindcă ori te îneci, ori faci alergie.

Iar acum, rămâne să îmi exersez înţelepciunea. O să fie tare distractiv, promit. Fiindcă, să gândeşti -când eşti blondă- e lucru mare, taică! Parol.

Decalog pentru securitatea online a copiilor

* Acesta este ultimul articol al campaniei de educare, campanie care va avea punctul culminant joi 15 aprilie, cand se organizeaza un seminar destinat securitatii online. Evenimentul va avea loc la Orange Concept Store începand cu ora 19.00. In masura în care exista timp liber, suntem asteptati cu drag. Participarea e gratuita, iar inscrierile se fac aici.

Fascinaţia copiilor pentru internet creşte  de la an la an, iar talentul cu care cei mici butonează şi navighează online a ajuns să depăşească de multe ori chiar nivelul părinţilor. Tocmai din acest motiv, profesorii şi părinţii ar trebui să fie informaţi despre riscurile de care se pot lovi copiii în sfera online, în special despre pericolele pe care le pun prădătorii online, internauţii agresivi verbal şi infractori, iar în acelaşi timp să-şi educe copiii astfel încât să poată evita capcanele şi fraudele tradiţionale acestui mediu de interacţiune virtuală.

Continuare

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 127 queries in 0.220 s