[… Azi n-am făcut nimic. În dulcele stil clasic al studentului în vacanţă. M-am trezit târziu şi am deschis geamul înaintea calculatorului (nu întotdeauna se întâmplă aşa). N-am băut cafea ca să mi se facă iar somn, am mers desculţă pe gresie şi n-am ieşit din pijama. Mi-am aranjat căsuţa în fiecare colţ, cu un fel de răbdare de care ştiu că îmi va fi dor. Şi am refuzat să ies afară, de parcă statul ăsta mi-ar ajunge tot anul. De parcă mi-ar odihni tâmplele atunci când vor cădea între palme. De parcă mi-ar alina durerile atunci când picioarele-mi vor obosi. Seara, am spus poveşti de fete, am mâncat fără tacâmuri şi-am abuzat de prăjituri. Mereu va exista o anumită complicitate cu cine ţi-a văzut chiloţii pe sfoară. Dar nu datorită chiloţilor, nici măcar a nopţilor sub acelaşi acoperiş, ci a prăjiturilor! Şi cutiilor chipeşe de iaurt… (asta e complicitate de grad maxim, nu pot divulga explicaţia) …]
Azi a fost ultima bucată de copilărie. De luni începe o nouă eră. Nu o nouă viaţă, că din astea am mai început vreo câteva. Pe care le sfârşeam în alte “de luni” şi deschideam încă un cerc. Cine e dependent de ciocolată ştie ce vorbesc. Iar suma viciilor fiind constantă, dulcele urmează să-l extrag din altceva. Dulcele oricărei vieţi aş alege să o trăiesc. În definitiv, despre asta e vorba.
În fiecare dimineaţă, mă voi trezi putând alege cine vreau să fiu. Şi chiar dacă eu ştiu demult, încă îmi place să mă joc. De-acum, de-a oamenii mari.
Fiţi atenţi la versuri. Şi nu vă luaţi niciodată prea în serios. Ăsta e un viciu dobândit.
“Your mind will take you far/ The rest is just your heart/ You’ll find your fate is all your own creation”
(Mintea te va duce departe/ Restul e doar inima ta/ Vei descoperi că soarta e toată propria-ţi creaţie)
—————————–
Şi, fiindcă visele chiar devin realitate şi până şi tata a început să citească blogul (!!!), vă invit să comentaţi în citate inspiraţionale (chiar din clip, dacă vreţi). Dar de preferat, în româneşte. Că el nu ştie engleză 🙂 Să facem o bombă energetică de motivaţie şi inspiraţie! Eu am început, voi continuaţi. Şi ţineţi minte…
Valeriu
Vai, lasă că de dulce îți tine postul ăsta, o vreme nici ciocolată nu mai e nevoie.
Dar…jur că nu se mai întamplă până data viitoare :))
Săraca ciocolată, o să îi fie dor de așa clientă. :-p
Melodia e draguță dar tanti are o voce de miaună pisica și îmi tremura pestele de frig în acvariu :))
Succes în noua viață.
brontozaurel
Copilaria mea la propriu… o sa-i zic C1. C1 s-a terminat de multa vreme.
Copilaria mea, numai a mea, o sa-i zic C2. A inceput in clasa a XI-a, cand am inceput sa-mi impletesc parul in doua codite, ca o fetita mica… desi nici cand fusesem mica nu avusesem vreodata parul prins asa. Si nu vreau sa o las sa se termine. Ma uit la desene animate. Si nu doar ca ma uit, dar le si port. Ma imbrac cu haine de la copii, haine cu personaje de desene animate, Bugs & Lola, Taz, Aristocats, Tweety, Tom & Jerry. Dorm cu animale de plus. Si incerc toate ciocolatele care imi par tentante. Si toate gelurile de dus cu arome care imi par mie delicioase. Si toti strampii cu modele geometrice interesante de la Gatta. Si ma dau in leagane in parculete. Si ma joc cu animalutele colegilor. Si port sosete pufoase prin casa. Si nu iau nici o relatie cu un barbat prea in serios. Si inca imi place scoala. Si pastrez florile pe care mi le rupe cineva si mi le pune in par cand iesim in parc. Nu vreau sa renunt la toate astea.
VirtualKid
…”complicitate cu cine ţi-a văzut chiloţii pe sfoară”
extrem de original!
o sa revenim!
căpcă1
fata, lenea este apanajul elitei…asa ca, in cazul tau, se justifica(ma dau si io la tine, timid!)
doamne, nu cred ca exista placeri mai mari decat alea interzise(la modul decent)! si mai e si starea aia, vegetativa, in care ti-e lene sa gandesti si traim din reflexe…
gata, o tai, mi-e asa de lene!!!
My7uNa
Inceputul unei noi ere suna bine , insa in cazul meu sunt inca in vechea era , plina de stres , in care numaratoare inversa a inceput deja .
idaho
Eu cred că ai fost cea mai bună alegere pe care o puteau face şi abia aştept să te sun luni să-mi povesteşti! 🙂
morbo
te-ai angajat? mda, asta ne face oameni mari. pana cand ne revenim.
Nicu
Bre complicitatea tre’ sa fie reciproca, pt ca daca e doar “one way” atunci se zice ca “cineva te are la mana” 😀 .
Bucur
joaca de oameni mari are si consecinte pe care le luam din plin.
Zany
cu totii suntem co-creatori pe acest Pamant!
varza
ce viata ai… 🙂
Elfa
Ufff.. sunt dependenta de ciocolata si prin urmare nu am reusit sa retin decat faptul ca era ‘ultima bucata’.. De ciocolata, de copilarie..
Eu nu vreau sa ajung niciodata la ultima bucata. Refuz.
Vreau sa cresc mica-mica-mica pana la sfarsitul lumii.