Londra mi-a plăcut mult. Mult mai mult decât Parisul. Poate e ciudat, mai ales că soarele a fost în doze mult mai mici aici. Sau poate m-am simţit eu mai aproape de spiritul oraşului, fiindcă l-am bătut la pas cu hărnicie. Sau poate fiindcă înţelegeam lumea ce vorbeşte şi ce zic panourile de publicitate. Sau poate sunt eu mai sucită. Însă drumul nostru spre casă trecea întotdeauna prin faţă pe la Westminster Abbey şi ne găsea grăbiţi şi zgribuliţi, dar parcă şi asta se încadra în peisaj. Ştiţi cât de frumos se poate oglindi un tablou în stropii de ploaie! Şi-n ochii lui. Şi câtă căldură se poate naşte dintr-o strângere de mână şi-un clipit de gene-ntoarse.
Locul acela de unde se vedea puţin din catedrală, ceasul lui Big Ben şi-un arc de roată -totul reflectat pe-asfaltul umed- avea o magie a sa, un ceva care nu se vede nici în cele mai reuşite fotografii. Dacă ajungeţi vreodată pe-acolo, aşteptaţi să se golească străzile, să se aprindă luminile şi să le împrăştie ploaia. Aşteptaţi să se aştearnă liniştea şi să vă încălzească ritmul pasului accelerat. Există o înţelepciune în toate astea. Ca o linişte care inundă. Şi e minunat să fii privit de ea. Şi primit acolo. Ca o binecuvântare mută.
În afara acestor imagini ninse cu zahăr pudră şi stângăcie, au fost alte aspecte care m-au surprins pe-acolo. Repet, e prima dată când am fost în Mare Britanie.
- robinetele: unul pentru apă caldă – fierbinte!- şi unul pentru apă rece. Amândouă în aceeaşi chiuvetă. Huh?
- Stilul vestimentar: am văzut gagici în dres şi balerini sau un prunc în cărucior, îmbrăcat într-un tricou, în pampers şi cu o pereche de cizmuliţe de cauciuc. Afară ploua. Mă-sa era şi ea cu o umbrelă, în tricou. Pruncului i-am văzut pielea vineţie de pe picioare. De sub gluga mea şi celelalte cojoace cu care eram înfofolită.
- niciodată nu ştiam unde să mă uit când treceam strada. Tare interesant ar fi fost să conduc o maşină! Dada, de parcă m-ar fi şi lăsat cineva.. :p
- mi-am hrănit rasismul! Aceeaşi problemă, urăsc indienii şi toate naţiile astea asiatice care nu-s capabile de atâta pic de interes cât să înveţe un dialog de bază, care să facă lumină în treaba la care s-au angajat. Dacă nu ştiţi la ce mă refer, aflaţi că nici în ţara asta nu te poţi înţelege cu nimeni: de la taximetrişti până la chelnări. Maxima reuşită a zilei era să primeşti ce ai comandat la un chelnăr colorat! N-am treabă cu valoarea lor umană, de fapt, nici nu mă interesează, dar mă enervează cumplit, când văd bătaia de joc! Pe scurt, m-aţi înţeles: mă enervează!!! (musai de specificat, nu toţi, că am cunoscut în Cluj oameni deosebiţi, dar cu şi pentru care comunicarea era o plăcere)
- atâta “thank you” de mi-a ieşit pe ochi. Era pe post de virgulă în propoziţie. Şi pe post de literă mare. De nici nu mai ştiai când vorbea omu’ serios.
- transportul în comun foarte foarte scump şi nu mă refer doar la interiorul localităţilor. Am văzut preţuri de 2-3oo lire la trenurile lor. Gizăz craist. De apreciat CFRul nostru, adică e lux! În cel mai ieftin sens al cuvântului.
- mi-a plăcut enorm faptul că nu vedeai maşini parcate pe străzi. N-aveau ei nu-ştiu-ce bulevarde, dar nici maşini claie-peste-grămadă. A fost una din primele chestii care mi-au sărit în ochi în Bucureşti. Şi firele suspendate. Pfui.
- în Londra am văzut nişte maşini, de era să-mi rup gâtul. Cred că londonezii lasă bicicletele parizienilor şi olandezilor, ei se răsfaţă din plin. Pe principiul, pentru că merit şi pot! 🙂 Da ştiu, la ei sunt mai ieftine, că au volan pe invers, dar unde e vorba de Sume, nu ştiu zău cât mai contează.. mărunţişiuri… mda, vreau şi eu.
- În concluzie, am avut o vacanţă tare frumoasă, una pentru care primesc toată invidia celor care mă cred pe cuvânt. Dar nici acasă nu e chiar aşa de rău, chiar dacă pe toate nu le poţi avea niciodată. Şi nicăieri. Însă din când în când, o pauză de la “niciodată” e binevenită! Atât de aşteptată. Şi adesea rederulată.
sursa 1
Ciupanezul
O sa ajungem si noi la nivelul lor. Garantat. Insa nu stim cat va trece pana atunci.
Geo
Londra e fara dubiu cel mai interesant, mixt, fascinant oras in care am fost pana acum. Si am fost in cateva.
Daca ar fi sa ma mut in vreo tara, Anglia ar fi.
Andrew C.
Da, Londra si UK-ul sunt un oras/o tara foarte faine insa nu este chiar atat de minunat sa traiesti aici pe termen lung, sau cel putin nu in momentul de fata.
Toata chestia cu mutatul intr-o tara dupa ce doar o vizitezi ma duce cu gandul la bancul spus de un amic care s-a mutat in Japonia si suna cam asa:
“A guy in Heaven who goes on holiday in Hell where there are hot chicks and lots of alcohol, and he loves it so much he moves to Hell and finds out tourism and immigration are two different things.”
Este cat se poate de adevarat din pacate.
copila blondă
Ciupanezule, şi atunci ei vor fi cu mulţi ani înaintea noastră. Diferenţele alea de pe vremea când ei făceau artă sub toate formele ei, iar noi ne luptam cu furculiţe să ne apărăm pământul nu sunt uşor de şters…
Geo, ştiu eu pe câţiva care sunt acolo de ceva vreme şi, crede-mă, m-au superimpresionat. În sensul că sentimentul dezrădăcinării de care citeam prin cărţi nu e ficţiune. Şi uite-aşa am început şi eu parcă să prind drag de neamul nost’. Ăla negru şi frumos! :p
Andrew C, altă dată aş fi zis scurt şi fără drept de apel: bullshit. Astăzi sunt convinsă că aşa e. Şi doar asta mai zic: cu dorul nu faci casă bună. Nicăieri. Şi revin, când şi unde le putem avea pe toate? Spuneţi-mi şi mie dacă aflaţi ceva…
O îmbrăţişare românească pentru tine. O trimit cu un porumbel. 🙂
Madalina
Faza cu robinetele m-a ingrozit si pe mine, si cand am intrebat, mi s-a spus ca trebuie sa lasi apa sa se adune in chiuveta, o potrivesti, si apoi te speli pe fata si pe maini. Ca dintr-un lighean, cum ar veni.
Transportul in comun e foarte scump mai ales pentru straini, daca nu ai nu stiu ce Oyster card, de care nu prea ai cum sa stii daca nu esti de acolo… Eu am dat 4 lire pe un bilet de metrou pana la gara!
Cat despre stilul vestimentar, ar trebui sa vezi cum umbla imbracati oamenii prin Belgia…Toamna, pe malul marii, unde bate un vant de nu poti sta in picioare si ploua marunt si rece, am vazut o femeie care se plimba cu bicicleta (cu 4 locuri) pe plaja cu copiii ei, unul dintre ei avand cateva luni, in picioarele goale, fara caciula etc. Copilul meu pare un eschimos in comparatie cu ei 🙂
Nicu
Ma bucur ca ai avut o vacanta misto.Imi place tare mult fotografia. Am prins si eu una in genul asta “nemodificatta genetic” 😀
http://picasaweb.google.com/Jokerstyle78/Budapesta#5351295201972273618
Maria
Eu mereu spun că it’s all about company şi că orice loc poate căpăta o cu totul altă notă dacă îţi este alături cine trebuie.
Acasă, rămâne, totuşi, acasă. Cu bunele şi cu relele de rigoare.
varza
Welcome to my world :))
ai uitat de “sorry”, pe langa “thank you”
dar stii ce frumos e dupa ce te obisnuiesti?
dupa ce da unu peste tine din greseala si iti zice sorry, thank you, are you all right?
mai misto e cand dai tu peste unu si el isi cere scuze. 😀
oricum… e altceva 🙂
copila blondă
Madalina, daca mai exista specimene din astea, inseamna ca suntem noi ciudati? Pe mine ma loveste urgent cistita, daca ma ia cu frigul prin anumite locuri…
Nicu, hehe, o sa-i transmit celui care a facut fotografia… e culeasa de pe flickr, domne! Noi am facut alta, din alt unghi, dar aia e a mea si n-o dau la nimenea! >))
Maria, poti sa stii! Omul sfinteste locul si experientele. Compania face totul. Iar cand compania nu mai are farmec, locurile incep sa conteze mai mult. Atunci o sa punem pret pe un hotel cu cat mai multe stele si programe artistice cat mai variate. Atunci o sa vreau sa-mi iau rochie de seara si pantofi cu toc la mine. Dar pana acolo… ma simt bine si in pijama, dormind pe niste saltele, in cele mai calduroase brate care s-ar fi putut inventa pentru mine.
Si iar a inceput sa ninga cu zahar… :p
varza, :)) exact! Imi povestea un prieten, care e medic acolo, cum pacientii isi cer scuze si cand le face ceva si ii doare. Chiar daca e normal sa ii doara. Si tot ei zic, sorry. Jeeez.
copila blondă
p.s. Nicule, tu esti ceva talent in ale fotografiei! Si ai si cu ce, bag sama! Noi aveam doar 2 telefoane la purtator… asa ca, fara comparatii, rogu-te! 🙂
lala
Iti citesc blogul de ceva vreme, insa nu am postat pana acum nici un comentariu. Mi-am petrecut sarbatorile de iarna la Londra. Au fost 2 saptamani minunate. Am vizitat si imprejurimile, Stevenage, Barnet…peste tot oamenii si locurile sunt la fel. Este curat, pe strada nu sunt caini, nu sunt masini pentru ca nu au voie sa parcheze pe strada decat dupa ora 18, ca sa intri cu masina in centrul Londrei platesti o taxa, daca nu esti riveran. Am intalnit si eu acelasi “sorry” si “thank you” care te urmareste oriunde te-ai duce. Si da, aveam cateva cojoace pe mine si cizme iar londonezele erau in rochii de seara si sandale, fara ciorapi, cu o hainuta pe deasupra ca in iulie desi era pe 31 decembrie.
Transportul in comun e destul de scump, dar nu se compara cu transportul nostru in comun…si aici ma refer la civilizatie si modul de a avea grija de lucruri.
Si pot sa spun ca sunt fericita ca intr-o saptamana voi pleca sa lucrez in Londra pentru minim 2 ani. O sa imi fie dor de parinti si de sufletul tarii mele, dar de locurile mizerabile, de indiferenta si incompetenta, de nepasare…nu cred…
strumfitaa cu esarfa
ce poza frumoasa.
ma bucur ca ai avut o asa vacanta relaxanta si linistita. 🙂
copila blondă
lala, te aştept după ce o să aduni ceva timp de stat acolo, să-mi spui cum îţi mai place. Fiindcă mai ştiu pe unii care s-au uimit pe ei înşişi, când toată civilizaţia şi banii nu au mai fost îndeajuns ca să-i facă fericiţi.
Îţi doresc să nu păţeşti asta, să-ţi fie dor, dar numai câteodată. Să vii acasă şi de-abia s-aştepţi să pleci la loc. Să-ţi găseşti locul tău pe lume. Cine ştie, unii sunt mai norocoşi ca alţii! 😉
ştrumfiţo, nu e poza mea. E de pe flickr. Dar tot e frumoasă 🙂
strumfitaa cu esarfa
Copila, nu conteaza cine a facut poza…conteaza ca e una reusita.
Speram sa ne pui si ceva poze cu tine. eh, poate data viitoare 😛
elEna
Bine zici de CFR-ul nostru, da’ gandaci si sobolani ai vazut?
Femeie, ce te sperii asa de limba indienilor, da’ mai casca si tu urechile si fii mai toleranta. Hihihihh glumeam… Apropos de limba lor, iubitul meu sot vine din Uganda, vorbeste o engleza Doamne-feri; mi-a trebuit o jumatate de an sa inteleg ce vrea de la mine. Hihihihihih Acuma merge!
Valeriu
Well thank you, :)) indienii îs amuzanți doar in filme, în realitate sunt cam ca țiganii la noi, iarași amuzanți doar în filme.
Cat despre Londra…hmm… la cat de racoare și la cât plouă nu cred că m-ași înghesui nici macăr în vizită.
Că nu au fire suspendate… :)) efectul este, conexiuni la internet scumpe si viteze mici.
Cât despre poporul baștinaș, este civilizat dar rece și cu nasul prea pe sus.
Au niste beri de 2 parale, si mananca tot felu de ciudățenii 😛
Andreea
Scuza-ma ca nu comentez postarea ,ci te invit sa comentezi si tu daca vrei cu ce sti despre cutremurul din ’77 .Multumesc anticipat .>:D<
odlc
pacat ca nu ai reusit sa vezi nici macar o iota din ce reprezinta britanicii .
cum de altfel nu ai reusit sa vezi nici macar o iota din ce reprezinta francezii …
si e si mai pacat ca citesc multe bloguri unde multi romani calatoresc si nici unul dintre ei nu reuseste sa vada cu adevarat locurile in care merge .
va lasati agatati de nepasarea unui om care are alte griji decat sa iti faca tie viata usoara ( ca doar de asta a plecat omu’ ala de unde s-a nascut ) si de multe alte lucruri fara rost , pierzand esenta a ceea ce ii face pe ei diferiti de noi .
fundamental asta e rostul unei calatorii … sa gusti diferentele … nu sa le observi .
e pacat …
teo
cred ca ar trebui sa avem o perceptie de ansamblu cand vizitam alte culturi,sa intelegem ca fiecare tara in sine are alta dezvoltare de-a lungu istoriei,alte influente culturale si respectiv alta atitudine fata de aspecte zilnice ale vietii,nu cred ca procedam corect atunci cand incepem sa facem comparatii si liste cu plusuri si minusuri,ca sa poti vb despre viata din alta tara trebuie sa traiesti experienta pt o perioada mai lunga,perceptia de turist este deseori limitata,esti in afara situatiei(cum s-ar spune),si nu reusesti sa prinzi pulsu zonei unde esti,imi plac posturile tale(imi amintesc de casa)
copila blondă
elEna, pai tocmai pentru ca a vrut sa se faca sotul tau si-a dat silinta! Aia e problema astora…ca nu vor! :))
Valeriu, sa inteleg ca totusi ai fost? Sau vorbesti din carti?
Andreea, ti-am editat comentariul si asa l-am aprobat. Nu gust interventiile de genul “bine te-am gasit, da’ hai la mine, ca-s mai cu moţ”
odlc, ştiu, ai dreptate. Până acolo unde eu nu am nici o vină că omul ăla are probleme. Atâta vreme cât are îşi asumă nişte responsabilităţi pentru care e plătit, am pretenţia să nu aibă probleme fix în momentul ăla, înţelegi. Că probleme avem cu toţii, indiferent de câtă engleză vorbim. Iar eu nu voiam conversaţii despre Nietsche, ci despre o amărâtă de supă. Să ştiu dacă e picantă ‘au ba. Sau să găsească o adresă. Chestii din astea filozofice…
În afară de asta, cred din tot sufletul că spiritul unui loc îl poţi surprinde doar trăind acolo o vreme. Integrându-te, fie şi tranzitoriu, într-un sistem al lor. Mişcându-te în ritmul lor, consumându-le mâncarea şi apa caldă sau apa rece. Pe rând, bineînţeles.
Iar eu am încercat să observ şi prezentul britanic, nu doar obiectivele promovate prin reviste. Sandalele la 0 gr C fac parte din acest prezent.
Poate asta ţi-a scăpat ţie 😉 Şi, până la urmă, şi schimbul acesta de experienţe şi poveşti face parte din farmecul unei călătorii. Dacă o să mă mai duc, o să fiu mai atentă. Nu la indieni.
Altfel, când eşti turist, poţi cel mult să stai pe-o bancă şi să miroşi oraşul…
copila blondă
teo? 🙂 exact asta îi răspundeam lui Odlc în comentariu. Dar am scris în acelaşi timp şi nu am văzut decât după.
Ştiu, ai dreptate.
Şi tare mă bucur când primesc câte un semn de la tine. Chiar şi dacă m-ai certa 🙂 Sper că îţi e bine.
Valeriu
:)) Până la ei în curte nu.
însă am cunoștințe dintre ei, iar ce am spus se bazează pe ce mi-au împartășit ei și pe ce am observat eu.
În schimb mi-ar place să merg la Stockholm 🙂
Ciupanezul
@copila blondă
Viitorul nostru stă în mâinile conducerii. Noi i-am ales. As vrea sa stiu ca CFR-ul face o cursa Buc. – Botosani in 4 ore in loc de 9 normal. Dar noi nu suntem in stare sa restauram Sarmisegetuza. Muntele nostru de aur. Eu totusi sper!
KTL
ar trebui sa incerci si vara sa vezi Londra – e mai aglomerata, dar are un farmec aparte sa bati orasul la pas, printre reprizele de ploaie. iar cu chelnerii cred ca doar ai avut tu ghinion 🙂
Andrew C.
Un sfat pentru cei care aveti de gand sa veniti aici si sa calatoriti mai mult cu trenul: nu va avantati sa cumparati un singur bilet pentru toata calatoria ci luati o harta, vedeti in ce statii opreste trenul intre locul de unde plecati si unde ajungeti si comparati pretul pe segmente de calatorie; de multe ori costul total ajunge sa fie mult mai mic daca e platit pe segmente (si nu schimbati niciun tren sau alte lucruri de genul) decat daca il luati “dintr-o bucata”.
eu si...
Visez, visez de cind ma stiu sa vad lumea,sa calatoresc. Am facut-o pina acum, de cite ori am putut.A venit insa o vreme, in care, dorintele se implinesc tot mai greu,dar cum spuneam in penultimul raspuns ,” daca-ti doresti….”.Impactul trairilor si perceperii unui loc, tine foarte mult si de anturajul in care esti in acele momente.Nu ai fost intr-o simpla excursie la Londra, ci ati fost la Londra.Iar caldura produsa de o stringere de mina si de un clipit de gene- ntoarse, a facut sa vezi splendidul tablou reflectat in stropii de ploaie si-n…ochii lui.In ochii tai se reflecta el si Londra.Acestea sunt si vor ramine imagini de neuitat in arhiva sufletului.
copila blondă
Ciupanezule, ştiu prea bine ce spui. Dar crede-mă, nici un sistem nu e perfect. Iar uneori ajungi să înţelegi sensul pozitiv al expresiei “ţara tuturor posibilităţilor”. Atunci când posibilităţile lipsesc. În cele mai civilizate dintre ţări. Shit happens, pardon my French.
KTL, m-aş mai risca o dată şi vara, măcar cât să-mi schimb părerea despre chelnări :p şi să îţi dau dreptate 🙂
Dar deocamdată … verile nu au intrat în sac, iar Londra nu pleacă nicăieri.
Andrew C, mulţam pentru sfaturi! Dacă îţi mai trece ceva prin cap, eşti invitatul meu!
tu şi.., aşa frumos ai scris, de parcă ai fi fost acolo! Exact. Asta voiam să zic şi eu 🙂
studentu' universal
Occidentalii ăştia nu mai au grijă de copii cum avem noi, aproape până la paranoia. Probabil din detaşare faţă de condiţia umană, în general. Iar referitor la indienii lor, du-te până în Harghita, că ăia sigur vorbesc engleză bine! Ca a doua limbă :)!
copila blondă
Lasa, ca macar aia is demult acolo. Sunt o minoritate din tata-n fiu, nu una importata.
windwhisperer
blondy , omul sfinteste locul !
ma bucur de experienta Ta pragmatica !
copila blondă
🙂
Minxieee
Thank you, thank you, thank you! 😛 [ So true! ]
Cat despre traversat strada, eu citeam ce scrie pe asfalt ” LOOK LEFT” =)))
Dar in afara de masinile tipic londoneze ( care mie-mi plac 😀 ), nu stiu ce alte masini ai fi putut vedea :-??
copila blondă
din alea scuuuumpe foc
Ioana
Dar semafoarele pentru “equestrians” le-ai vazut? Si pistele de alergare din parc pentru cai?
Asta mi se pare “luxul londonez”: cand unii ies la plimbare pe bicle sau pe role,tu sa iesi pe cal.