Copiilor noştri, partea a doua

  • De asemenea, este explicat pe larg ce bine e pentru fetiţă să crească în prezenţa ambelor principii: masculin şi feminin.
  • Multe fetiţe spun în copilărie că ele, când se fac mari, or să se mărite cu tati. Iar pentru rezolvarea Oedipului este de mare ajutor ca fetiţei să i se explice de către mamă că nici ea nu s-a măritat cu bunicul. Sau de către tată, prin simpla confirmare a faptului că o iubeşte, dar ca pe o fiică, el fiind bărbatul mamei. Se face lumină în capul fetiţei.
  • Apoi, desăvârşirea rezolvării Oedipului are loc când fetiţa începe să socializeze. Atunci tatăl joacă din nou un rol cheie, el nu trebuie să manifeste nici un soi de gelozie. Apoi, la pubertate să nu i se îngrădească libertatea de mişcare a adolescentei. Fără interdicţii şi pedepse aspre.
  • Revenind la copilărie. E necesar ca pruncului să i se explice diferenţele dintre băieţi şi fetiţe când începe să le descopere. Autoarea spune că părintele trebuie să răspundă la orice întrebare – oricât de “incomodă”- cu adevărul, fără ocolişuri ori minciuni. Mai devreme sau mai târziu, copilul tot va afla că a fost păcălit şi înainte de a înţelege motivele de pudoare ale părintelui său, se va simţi trădat. Ceea ce vrem să evităm, mai ales când e vorba de copilul nostru. (Episodul în care bunica mi-a explicat ce înseamnă “s3x or4l” e memorabil.)
  • Fără povestea cu “vine barza”. E un adevăr referitor la originea pruncului, care e din nou un aspect important pentru identitatea lui. Părintele trebuie să răspundă franc, dar strict întrebărilor copilului, fără explicaţii auxiliare. Întrebările se nasc în capul lui la momentul potrivit. Totul e să ştie că are o sursă sigură de informaţii. Să aibă încredere să o acceseze. Nu lăsaţi copiii să creadă că pruncii ies prin anus sau că barza îi pune în burtă la mama gravidă. Explicaţi-le că tata îl pune acolo. Şi fetiţei spuneţi-i că va veni şi rândul ei la treaba asta, atunci soţul ei îi va explica exact.
  • Mai scrie că trebuie explicat copilului care întreabă inclusiv noţiunea de erecţie.
  • Prima menstruaţie. Fetiţa trebuie pregătită de mamă pentru momentul ăsta. Trebuie să aibă confirmarea că nu e o ruşine, să se identifice cu mama prin elementul comun: certificarea feminităţii celor două. Şi, mai ales, trebuie păstrat secretul faţă de tată. E pudoarea fetiţei care creşte. În câteva luni, momentul va fi depăşit, iar ea va putea pronunţa cuvinte ca “mă doare burta, că mi-a venit ciclul” şi în faţa tatălui. Dar punctul acela de început e important.
  • În continuarea dezvoltării sexuale a fetiţei devenită femeie, rolul mamei e esenţial. Aceasta trebuie să îşi construiască o relaţie cu noua femeie din familia ei. Iar chestia asta se face prin destăinuri, care încep cu direcţie dinspre mamă spre fiică. Acesta e singurul model care funcţionează. Fetiţa trebuie să ştie ce înseamnă confesiunea, iar asta doar mama o poate învăţa prin exemplul propriu. Şi mie, mai întâi mi-a zis mama despre ea şi abia apoi am zis eu. Bine, când mama a început poveştile, despre cum l-a cunoscut pe tata, despre studenţia lor împreună, despre cum s-au căsătorit etc eu nici nu mă pupasem încă prima dată, deci nu prea aveam aşa nişte poveşti. Decât că îmi scriam bileţele cu colegul din ultima bancă. Dar ăla era evenimentul vârstei respective şi era minunat că îl povesteam cu mama. De fapt, nu, nu era minunat. Nu era nici o chestie. Era normal.

Articolul anterior

Copiilor noştri, cu cel mai mare drag

Articolul următor

Din aer

27 Comentarii

  1. eu din păcat nu am o relație ideală cu mama 🙁 ne certăm mereu, cred că odată mutată din casă o să se rezolve problema

    0
  2. Trebuie sa-mi bag articolele astea la favorite si sa le recitesc din cand in cand. De cate doua ori. 😀

    0
  3. Eu le sunt super recunoscatoare alor mei, mai ales mamei, pentru momentul in care a venit la mine cu cartea de anatomie si mi-a explicat frumos si la obiect cum e cu sexul, menstruatia si facutul de copii. A stiut cand sa-mi explice ca sa inteleg si sa nu ma sochez. Faptul ca a fost onesta, directa, dar nu in my face, m-a ajutat sa nu am frustrari pe aceasta tema sau sa ma rusinez de sexualitatea mea.

    0
  4. Eu n-am vorbit niciodata despre astea cu ai mei. Never ever. Nici macar la modul aluzii subtile. Nici nu le-am prezentat vreun baiat vreodata. E drept ca m-o vazut (cel putin tati) bot in bot cu primul prieten (si singurul pana in anul 2 de faculta). Si chestia asta mi-o spus-o mama lui tati, ca el nu mi-o zis. De fapt ea mi-a zis initial ca tati ii spusese ca ii place prietenul meu… si eu aproape ca am scapat cana pe jos… dupa care m-am apucat sa o descos.

    0
  5. cosânzeana, cu siguranţă. Uneori privirea de ansamblu oferă perspective mult mai frumoase unei relaţii 😉

    nina, ce fericită eşti tu să ai două astfel de prietene dintr-o lovitură!

    Ada, şi eu am descoperit o grămadă de chestii pe care ai mei le-au făcut “ca la carte”. Ad literam.

    brontozaurel, poveştile astea cu taţii via mame sunt delicioase! Nu ştiu de ce ei nu îndrăznesc să spună anumite lucruri. Nici în ziua de astăzi.

    0
  6. Pai nu era vorba de mama, cu ea n-as fi vorbit in veci, era vorba de mama lui.

    0
  7. :)…sunt lucruri logice în ultimă instanță, păcat că atâția părinții le uită sau le ignoră

    0
  8. Dar pentru ca lucrurile astea să se întâmple, ar cam trebui ca şi părinţii să fie dezinhibaţi.
    Eu am avut o relaţie foarte aparte cu mama şi îmi amintesc mereu despre tot felul de discuţii, încă de pe vremea când aveam câţiva ani şi se îndeletnicea inclusiv de dusul meu zilnic. I se păreau ei cele mai potrivite momente pentru a-mi explica diferenţele între fetiţe şi băieţei, felul în care corpul meu are să se schimbe în timp and so on. Şi tare bine mi-a prins.

    0
  9. brontozaurel, cu mama ta nu, nimic? de suflet, din astea..

    camil, tragedia e că şi din cei care le ştiu, nu toţi le aplică. Iar asta vine din propriile lor frustrări.

    Maria, desigur, cu orice adevăr îţi obişnuieşti copilul de mic, nu va ajunge niciodată să îl şocheze/marcheze. Dar asta ia timp şi răbdare din partea unui părinte.

    0
  10. Zany

    stii ce mandru sunt de tine?! 🙂 ai vorbit ca o mamica! o mamica perfecta! 🙂

    a lucky bastard that future husband of yours… 🙂
    say hi from me 😛

    0
  11. Aurelia

    Miruna!!!!!!! Dă nume carţii să ne facem şi noi mai instruiţi în materia dată. Pleaseeeeeee!!!!!!!!!!!!!!!!

    0
  12. imi place blogul tau

    0
  13. e greu să-ți depășești propriile neîmpliniri și să modelezi bine o personalitate

    0
  14. Zany, mai degraba pruncii-s norocosi! Si stiu ce zic, crede-ma 🙂

    Aurelia, Sexualitatea feminina F. Dolto 🙂

    ics, 🙂

    camil, oricum, fiecare generatie isi are propriile greseli. Dar macar sa fie mai putine la numar.

    0
  15. ”copiii nu-și înțeleg decât la maturitate părinții. și uneori îi și iartă„ 🙂

    0
  16. singura chestie de suflet sau mai bine zis de suflat era atunci cand eram mica si imi spunea ca sunt o vita incaltata, o animala imputita si o scroafa ordinara si ca o bag in mormant si se trantea in pat si isi tinea respiratia ca sa imi demonstreze asta… iar eu picam de fraiera ca ma duceam pe ea sa vad daca mai sufla… eram mica si proasta. Nu ca tactica ei n-ar fi fost la fel de proasta pe termen lung, dupa cativa ani ar fi putut sa-si faca harakiri in fata mea si nu i-as fi spus decat ca oricum mi-e pofta de coliva.

    0
  17. “spunei fetitei ca va veni si randul ei la treaba asta si atunci sotul ei ii va explica exact” – in detaliu, si vor repeta pana cand a inteles=))

    0
  18. Off topic- Te invit duminica, 28 februarie, la prima intalnire a bloggeritelor! Intalnirea va avea loc incepand cu orele 20.00, la restaurantul Hermania situat pe strada Filarmonicii din Sibiu. Te astept cu drag! Mai multe detalii gasesti pe http://www.parfumdefemeie.wordpress.com.

    0
  19. Eu cu cine votez? 😀

    0
  20. extraordinar de bine scris! acum imi dau seama ca vad in jur parinti care ar trebui sa aiba altfel de vedere (ca doar sunt tineri, nu?), insa sunt inca tributari vechilor sisteme de valori, in care tot ceea ce tine de sexualitate este ceva tabu si rusinos

    0
  21. Lili, multumesc frumos, din pacate nu pot participa, deoarece nu sunt in tara. Dar ma bucur ca te-ai gandit la mine 🙂

    0
  22. Londra 🙂 ce minunatie!

    0
  23. LoreDada

    Complexul Oedip este pentru relatia baietei/mame. Echivalenul acestuia la fete se numeste complexul Electra. Francoise Dolto e foarte comerciala/citita de publicul larg dar, in egala masura, si contesatata de colegii ei psihanalisti/psihoterapeuti. Atentie la modul cum se pun in practica aceste sfaturi, totusi…
    Nu mai insist, ca nu vreau sa-mi sara lumea-n cap 🙂

    0
  24. LoreDada, ba chiar insist eu sa insisti tu. Eu citesc o carte si spun ce scrie acolo, insa fiind singura de gen de pe lista lecturilor mele, iti dai seama ca am crezut tot ce scrie…
    asa ca, insist 🙂

    0
  25. Zany

    niciodata sa nu crezi ce scrie in orice carte, micuto! 🙂 gandeste pentru tine, stii prea bine cum sa o faci! 🙂

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 205 queries in 0.385 s