Copiilor noştri, cu cel mai mare drag

Întotdeauna în sesiune citesc cele mai faine cărţi, cu cel mai arzător interes şi în cel mai scurt timp. Tot în sesiune ating culmile creativităţii din tot anul şi mă implic în diverse chestii care mă solicită pe mai multe planuri. De parcă e singura perioadă “fertilă” din punct de vedere intelectual pentru mine. Aş clona vremurile astea câteodată.

Sexualitatea feminină, Françoise Dolto

Tipa este o psihanalistă renumită, care descrie întreg traseul sexualităţii feminine din scutece. Cartea se citeşte greu, sunt mulţi termeni de specialitate, adesea trebuie să reiau fraze întregi, ca să nu mă pierd într-un citit mecanic. Vorbesc serios. Mă enervez când nu pricep din prima, dar e totodată o provocare când reuşesc să culeg câte ceva dintre rânduri. V-am spus că îl admir pe Jules Verne şi pe Eminescu, dar din păcate nu învăţ prea multe de la ei. Să citim cărţi care ne învaţă ceva. Cum ar fi să înţelegem lucruri.

Iar cartea asta o citesc cu gândul la finuţa mea de 6 luni, care e un mic diamant în plin proces de şlefuire. O citesc cu gândul la mine, în relaţia cu la mama şi tata. Şi cu gândul la un ipotetic viitor de mamă de fetiţă. Am descoperit gesturi de o incredibilă importanţă şi influenţă benefică în comportamentul părinţilor mei faţă de mine, pe care le-au aplicat şi propovăduit de când mă ştiu. Mă întreb dacă a fost cunoaşterea lor sau intuiţia extraordinară.

Am citit în Lazarev cât e de nociv pentru sistemul energetic al pruncului, dacă părinţii se găsesc dezamăgiţi de sexul lui. Chiar şi pentru o clipă. Pruncii trebuie să se simtă doriţi. De aici atâtea dezechilibre la cei veniţi din contexte familiale nefericite. / Când mi-au spus că toată lumea îşi dorea băiat, în afară de bunica după tată, eram mică şi îmi amintesc că m-am bucurat să ştiu asta despre bunica, nicidecum nu am perceput treaba ca pe o decepţie din partea celorlalţi. Nu era ca un abandon, ştiam că mă iubesc şi fără puţă, mă scuzaţi. Dar bine tot nu mi-a căzut./ Azi citesc în minunata carte, că e foarte bine să îi spui copilului treaba asta. Că îţi doreai băiat, dar nu e nici o problemă, că a venit o gingăşie de fată. Cică e importantă verbalizarea acestui fapt pentru identitatea copilului, care trebuie scos din nesiguranţa în care bâjbîie. Chiar dacă nu la nivel conştient. Adevărul eliberează. Chiar şi atunci când nu pricepem de ce.

Pentru copilul mic e foarte important ca părinţii să îi numească părţile corpului. Fiindcă ceea ce nu are un nume nu există pentru el. Penis şi vulvă nu sunt cuvinte ruşinoase. Şi fără porecle care să devalorifice organele genitale ale copilului. Tipa povesteşte despre un băieţel, care îşi numea penisul “păcatul meu”. Fiindcă aşa se refereau părinţii lui la el.

(continuarea postului urmează mâine, că e prea lung şi nu vreau să vă plictisesc dintr-un foc)

Articolul anterior

Trei calităţi. Zero condiţii.

Articolul următor

Copiilor noştri, partea a doua

18 Comentarii

  1. Ada

    Asta cu Jules Verne e de aseara. :)) Recunosc ca personal nu sunt adepta acestor gen de carti. Le-as citit ca hobby, dar nu le-as inlocui niciodata cu cele de literatura. Din punctul meu de vedere cititul unor carti de beletristica iti poate dezvolta inteligenta si imaginatia mai mult decat cartile de teorii. Sunt bune si acestea evident, dar pana sa ajungi la ele trebuie sa parcurgi altele. Dar tot o sa iau cartea de nutritie de la tine. 😛 Fac pauza de JV. :))

  2. Adineauri, pe România Cultural, Aurora Liiceanu tocmai spunea că Françoise Dolto descoperise că un copil se bâlbâie numai în limba în care a fost traumatizat. Astfel, un copil francez care se bâlbâie pentru că a fost abuzat NU se va bâlbâi şi la orele de limbă engleză!

  3. Ada, :)) si articolul de pe slabestecucap.info e tot de aseara inspirat. Daca te declar muza mea, o sa imi ceri bani de chirie? :p

    Beranger, eu n-am ajuns pana la pagina aia 😛 îmi pare rău că am ratat-o. emisiunea respectivă

  4. Ada

    Aoleu! Ma trimiti la pagina cu slabit cand ma uitam si eu tacticoasa peste un meniu. :)) Dar don’t worry! Comandam pui. Asa cum e el, dar macar e pui si e la gratar ffara alte minuni pe el si langa el. Astept cartea. 😀

  5. Ah, nu, căci madam Liiceanu a vorbit mai mult din perspectiva de psiholog criminalist, dar s-a nimerit s-o pomenească pe defuncta Dolto.

  6. Asta cu am vrut sa fii baiat dar ok si asa, e ca-n unul dintre bancurile cu Alinuta.
    Alinuta: Mamaieeee….copiii spun ca am gura mare!! 🙁
    Bunica-sa: N-ai mamaie gura mare 😛 !…si-i intinde un biscuite cate capacul de la WC

  7. Bun de tot articolul. Asteptam continuarea.

  8. foarey amuzantă faza cu păcatul :)) mi-a picat bine
    dar revenind:
    in zona asta a europei se practica infășatul copiilor,strans, strâns, cică așa se îndreptau oasele :/ dar s-a ajuns la concluzia că acest lucru este o traumă pentru prunc, și acesta crește complexat și fricos.

  9. interesată carte. relativ la dezamăgiri și manifestările de rigoare, eu zic că nu trebuie să te arăți decepționat de copil atunci când nu e cazul ( de genul „de ce ai luat 9 când ionescu a luat 10?”). oricum, echilibrul între încurajare și dojană este foarte greu de atins 🙂

  10. Zany

    iti recomand si “Erotismul”, de Georges Bataille.
    eu, cel putin, privesc altfel femeia dupa ce am citt cartea asta.. 🙂

  11. Nicule, ce vrei sa spui, mamaie?!

    elEna, 🙂 vine vine

    cosanzeano, nu stiu daca se indreptau, da’ eu nu m-as fi suparat sa imi “indrepte” ai mei o talie mai subtirica… :p

    camil, asta cu notele sunt prostii

    Zany,
    o sa tin cont. Sa treaca sesiunea :p Multumesc

  12. @ Copila Blonda

    Mamaie vreau sa “spui” ca eu nu prea sunt de acord cu asta adica sa ii spui plodului ” stii eu de fapt vroiam sa nu faci pipi din picioare “.
    Cred ca poate avea influenta negativa asupta copilului.

  13. scuze de offtopic,
    dar m-am mutat şi încă văruiesc, aici
    http://gabitzu.eu/

    o zi frumoasa !

  14. Şi pe mine m-au vrut băieţel. Fiecare cu motivele lui. Le-am înţeles pe toate. Şi poate că da, a fost important faptul că nu mi-au dat niciodată impresia că a fost rău că nu sunt “băiat”. Dar puteau să spună orice, când îi vedeam pe-ai mei cum se uită la mine, ştiam că sunt a lor, no matter what.

  15. Valeriu

    :)) Eu vreau plod si atat, ce tot tura-vura, ca sa iasa fata sau baiat, de parca ii pe comanda saracul copil. Sanatos sa fie asta e cel mai important. Nu pot sa imi dau seama cum vine chesia, vai stii voiam baiat da iacata eroare ca a iesit fata, sau invers. De parca zici ca e castigatorul unui loz necastigator.
    Pai daca ii copilul tau musai il iubesti orice ar fi. Iara sa ii zici copilului tau ca voiai alt model mi se pare cam de prost gust, de parca putea el sa faca ceva sa iasa modelul dorit de tine.

    Scuzati, astazi fara diacritice. 🙁

  16. Te rog sa scrii la ce editura a aparut cartea. Sper sa o pot gasi si in Chisinau.
    P.S. Demult vreau sa-ti scriu ca imi place sa urmaresc blogul tau.

  17. Irina, editura Trei. Te aştept să mă mai urmăreşti şi altă dată 🙂 Salutări la Chişinău!

  18. Mersi, te astept si pe la mine in vizita.

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 74 queries in 0.214 s