Aceasta este drama studentului de azi.
Iar dumneavoastră, din postura de angajatori sau aplicanţi la un post, precis puteţi confirma. Mulţi au diplome, puţini ştiu să facă lucruri. Şi toţi au pretenţii.
Să vă spun ceva. Poate săriţi că mă trezesc şi eu vorbind, când traiectoria mea profesională e altfel decât scrie-n tiparele voastre, însă, dragilor, fiecare dintre noi a ştiut care-s paşii, când a intrat în horă. Că dacă ţineţi neapărat, pot şi eu să mă vait (că tare mă pricep) că facultatea-mi ţine o veşnicie, că am colegi de liceu care câştigă şi mia de euro, fără să fi fost ceva deşteptăciuni ieşite din comun, în timp ce eu produc la momentul ăsta doar pagubă şi găuri în buget, ş.a.m.d. Unde bugetul nici măcar nu e al meu. Mda. E şi ăsta un talent.
Revenind. Dacă tu ca student ai impresia că lumea e rea şi tanti de la interviu pusă pe contre, dă-mi voie să îţi dau o veste: trăieşti pe altă lume. Dacă tu crezi că orice lucru se obţine doar cu mama de mânuţă şi cu tata dând telefoane, din nou, eşti din altă dimensiune. Nu zic că lucrurile astea nu se întâmplă, departe de mine gândul. Dar să ne concentrăm pe ceea ce ne interesează. Să arătăm ceea ce suntem şi, mai ales, ceea ce putem deveni.
Eu vă garantez că mâine să mă duc la un intreviu de job într-o bancă, mă iau ăia cu fulgi cu tot, măcar că abia ştiu deschide excel-ul. Dar îl învăţ în 2 zile cu toţi fulgii din dotare, cu tot. Aţi înţeles?
- Veniţi cu o diplomă în faţa omului şi tot golul de experienţă pe care-l puteţi duce. Şi arătaţi dorinţă nebună să-l umpleţi până vă deşelaţi.
- Învăţaţi ce-i ăla branding personal, faceţi-vă rost de-un twitter şi-un linkedin. Ca să nu mai zic ce carte de vizită excepţională poate fi blogul.
- Citiţi cărţi de vânzări, chiar dacă vă ocupaţi cu croşetat de botoşei. Poate într-o zi veţi vrea să vă ridicaţi din fotoliu. Sunt extrem de educative pentru viaţă, indiferent de domeniul profesional. Aştept clipa când şi medicii vor pricepe asta.
- Nu încercaţi să păreţi mai isteţi decât sunteţi, că n-o să vă iasă. Omul ăla are oricum mai multă cunoaştere şi experienţă pe subiect. Deci, vă face. Iar voi vă faceţi de hahat, vorba unui mare om.
- Nu citiţi cărţi despre cum să te comporţi la interviu. Au rolul de a modela în tipare şi de a clona imaginea după cea a celorl mulţi de dinaintea voastră. Nu zic să mergi în pijama la angajator, dar nici să-ţi laşi autenticul la uşă.
- Nu încerca să anticipezi întrebări sau să speculezi răspunsuri. Cu adevărat impresionante sunt doar replicile la care nu te aştepţi. Aşa şi pentru angajator. Iar el le-a auzit pe toate!
Nu te gândi la ce s-ar putea gândi el. Oricum n-ai cum să aflii vreodată, deci la ce bun să-ţi iroseşti timpul şi energia? - Imaginează-ţi că şi el face pişu şi caca de mai multe ori pe zi. Ba îl mai trece şi câte un pârţ. Cuvinte urâte pentru o domnişoară ca mine, dar sunt blondă şi mă scuz. Ideea e să nu vă uitaţi la nimeni din poziţia ghiocelului, că şi demniitatea e o virtute. Iar umilinţa -un defect, când e prefabricată.
- Întrebaţi mai întâi de îndatoririle voastre şi apoi de drepturi. Interesaţi-vă exact ce anume se doreşte de la voi şi daţi o apreciere cât mai sinceră a capacităţii voastre în momentul respectiv pentru treaba respectivă. Pe scurt, dacă te ţine sau ba. Şi spuneţi cu voce tare. Veţi fi apreciaţi pentru asta.
- Iar dacă vi se pare că sunteţi puţin depăşit, spuneţi perioada de care aveţi nevoie pentru a munci să ajungeţi la nivelul dorit. Nu există nu ştiu, ci doar mi-e lene. Iar dacă vă e lene măcar puţin, părăsiţi în tăcere încăperea.
- Nu încercaţi să afişaţi entuziasm şi nici să zâmbiţi, dacă nu vă vine. Hai să fim serioşi, fiecare are un mic detector de teatru la purtător şi …ţi-ai dat cu firma-n cap! Nimic nu e mai moartea angajării decât un rânjet iliescian şi-un comportament agitat.
Fiţi voi! Glumeţi sau tăcuţi, sobri sau zâmbăreţi, blonzi sau bruneţi. Şi nu uitaţi că interesul de a găsi ceva potrivit e de ambele părţi. Ei vor un om, voi vreţi un job.
– Singurul lucru care trebuie adaptat e atitudinea. La interiorul dumneavoastră.
dennis
depinde de pretentiile fiecaruia. la instalare majoritatea vor masina de serviciu, laptop, telefon platit de firma. eu nu am avut asa ceva si nici nu as fi primit daca ceream. un an jumate am muncit cot la cot cu sapatorii si muncitorii necalificati (de fapt si eu am fost necalificat vreo 5 luni, chiar daca aveam 4 ani jumate-9 semestre de facultate facute). am vazut oameni cu 4 clase sau nici macar razand de felul in care ne desfasuram activitatea, ingineri fiind. dupa un an jumate mi s-a oferit sansa de a ocupa un post la caldurica intr-un birou. oricum mi-a facut bine, pentru ca asa am stiut sa apreciez mai bine munca unor oameni si valoarea lor. ma opresc aici si ma intorc la munca…
Semafor
Blondo, ca intotdeauna, ai dreptate si faci afirmatii obiective si pertinente. Pacat ca nu toti vor sa deschida ochii si sa vada realitatea.
Studentul cand nu trece de interviu face la fel ca vulpea cand nu ajunge la struguri: zice ca-s acri.
Faptul ca un angajator refuza sa dea un job in compania sa unui student cu teancul de diplome dar zero experienta nu e nicidecum semn de rea-vointa sau de rautate. Omul e pur si simplu prevazator: stie cum se face scoala astazi, ca multi trec prin anii de facultate ca gasca pe apa si desi au licente si diplome de master multi dintre ei abia stiu sa innoade o propozitie.
Daca eu, studentul, consider ca trebuie sa gasesc un loc de munca pe masura a ceea ce am invatat pe bancile facultatii, orice job care imi cere niste cunostinte suplimentare nefiind potrivit pentru mine,atunci sa-mi fie de bine.In felul asta am sa stau si am sa astept pana la varsta de pensionare sa ma angajez si nici ca am sa am vreo sansa de reusita. Poate doar daca voi renunta la mandrie si sa accept un post de vanzator la taraba din piata.
Nu raspunzi tuturor cerintelor legate de pregatire sau bagajul de cunostinte pentru un job, apoi du-te maica acasa, ia cartea pe brate si devoreaz-o cap coada iar la urmatoarea runda de recrutare fa iar act de prezenta si arata-le ca esti ambitios si gata de munca.
Nicu
Eu sunt de acord cu tine, dar as completa ca la un interviu te vinzi si asta nu inseamna ca vinzi un lucru de calitate, ceva pe bune.
Cred ca foarte important este ce faci dupa ce te vezi “calare”.Pentru ca datorita norococului sau felului in care te vinzi poti capata postul. Urmatorul pas e fff important. Perioada aia de 1-3 luni in care esti in proba sa zicem si ti se accepta unele mici “ne-realizari”. Daca esti destul de smart sa prinzi repede (in baza unor minime cunostinte) poti trage lozul castigator.
Balauru84
Problema noastră este in esentă ca deşi avem diplome nu facem nimic cu ele pentru că ori nu ştim, ori nu putem şi nu avem suportul necesar.
Marea majoritate vor şi visează sa devină milionari in euro…dar oare ei gandesc ca şi un milionar ?
Toţi au terminat facultati, colegii etc. dar daca ii pui să facă ceva din domeniul lor, sânt pe langa plopii fara soti….
Daca ii intrebi caţi au încercat să lucreze in paralel cu facultatea, ai sa primesti vesnicul,eternul raspuns ..pai e mai importanta scoala.
Eu am terminat o facultate destul de grea si am putut sa lucrez part-time chiar daca eram la zi…. deci daca vrei poti..si vorbesc de Facultatea de Drept.
A fost mult ma usor pt. me sa-mi gasesc job in domeniu, datorita joburilor part-time avute..
Diplomele sant importante, dar experienta profesionala e criteriul de baza in selectarea angajatilor. Parerea mea.
domino
ok. bine scris!
you’re a winner!
copila blondă
dennis, da’ nu ţi-a fost lene, măi dragă? 😛
Semafor, cărţile fac multe, dar niciodată totul. Însă fără ele nu se poate. Dar nici doar cu ele. Trebuie integrate în educaţia individului, dar nu e voie să ne rezumăm numai la ele.
Nicule, foarte bine punctat. Exact ce ziceam şi eu cu lenea aia. Că dacă ştii că ţi-e lene, mai bine nic nu îţi mai oboseşti guriţa.
Balaure, dar prima experienţă e foarte greu de obţinut. Că de asta se plâng cu toţii. Că după, bulgărele se învârte de la sine, într-un fel..
domino, cine ţi-a spus? 🙂
Semafor
Nu am spus ca trebuie sa te rezumi doar la ele. De la ele pornesti: inveti teoretic apoi te pui pe practica. Si tot incerci pana cand totul iese cum trebuie. Nimeni nu se naste invatat sau priceput. Devine pe parcurs. Trebuie doar sa aiba putina vointa.
copila blondă
voinţă, corect !
Liviu Chifane
Eu unul am plecat din dragul meu oraş natal, Sulina, foarte pitoresc dar cam trist, cu gândul să-mi împlinesc visul. Ştiam că va fi greu şi a fost foarte greu. Nu am aşteptat să îmi dea alţii pentru că nu avea cine. Am muncit în timpul facultăţii pentru a supravieţui. Când am terminat facultatea, am ştiut că nu voi găsi un post pe stradă. Am dat examen de trei ori fără a mă plânge prea mult de ceea ce am obţinut şi a treia oară am luat examenul de titularizare primul. Nici atunci, însă, nu am avut cel mai bun post. Continuu, însă, să trăiesc, să îmi fac meseria şi ştiu că viaţa este o luptă care are nevoie de luptători.
Te salut!
Radu
Foarte fain articol, un lucru numa n-am inteles: de ce sunt “pisu”, “caca” si “part” cuvinte urate? saru’mana
dennis
copila blonda, eu munceam cot la cot cu ei, doar ca munca mea era una spre inginereasca. eu ma refer la conditiile de munca. lene nu mi-a fost niciodata. crede-ma, multi ar accepta un an jumate de munca asa ca mine daca ar stii ca apoi vor ajunge la un program fix, birou caldut (uneori prea cald) cu 4 colege de birou 😀 , si program pana la ora 15 😉
mihaela
Sunt multe variabile de luat in seama, nu numai faptul ca multi sunt lenesi sau au pretentii mari. Conteaza, in primul rand, ce facultate ai terminat, ce profil, ce anume cere piata. Eu am terminat psihologia si dupa cum vedem pe piata, profilul uman nu prea se cere. De doua saptamani depun CV-uri pentru tot felul de posturi, chiar si pt cele ce presupun munca de jos. Prietenii imi spun ca am o diploma si ca sa am demnitate, dar in momentul asta vreau doar sa fac ceva, pt a fi utila, pt a castiga experienta si niste bani. Dar nici macar aia care vor vanzatori nu ma suna. De ce? Ma intreb si eu unde gresesc. Vor inginer la NASA pt un amarat de post de vanzator? Ce naiba vor?
Le-am si zis unora ca as fi dispusa sa invat oricand, orice si oricat, dar se pare ca pt multi din angajatori, timpurile de acum nu mai sunt potrivite pt cei ce mai au de invatat.. nu mai vor sa investeasca probabil, sa te astepte pe tine pana inveti, n-am idee.
Am lucrat un semestru in timpul facultatii, full time..deci se poate, precum zice Balaurul. Daca vrei, intr-adevar se poate. Dar am vazut ca performanta mea se duce la vale si ..nu neaparat ca e mai importanta scoala…dar eu spun ca ori faci 2 lucruri proaste, ori unul foarte bine..adica ori inveti foarte bine si mai iei si bursa pt asta si mai ai multe alte facilitati…ori castigi experienta in timpul scolii si mai treci pe la scoala, din cand in cand..
Solutii tot sunt, chiar si acum pe timp de criza..voi astepta pana cand se va scoate la concurs un post pe care il astept..sau ma voi reprofila.
Spuneai Miruna ca atunci cand am intrat in hora stiam toti care sunt pasii.. Ei bine, eu nu am stiut..in psihologie, demersul este foarte complicat si costisitor. In 2006, cand am dat eu admiterea, Colegiul Psihologilor abia se infiinta.. nu existau atunci regulile care sunt acum…stiam doar ca-mi place psihologia din liceu si vroiam sa invat ceea ce-mi place.
Dragilor, eu cred ca studentul nu e singurul balaur negru..
balauru84
“prima experienţă e foarte greu de obţinut” Adevărat.
Dar tot la fel de adevărat este şi faptul că depinde in mare parte de noi cat de dificil este drumul spre aceea experienţa.
Experienţa este cel mai prost învăţator. Mai întâi ne dă examenul şi abia apoi lecţiile.
Cum zici şi tu bulgărele se învârte apoi în direcţia in care dorim noi, dar că sa avem bulgărele tre să ne băgăm mâna in zăpada, ca să avem zăpada trebuie să ningă , ş.a.m.d. raţionamentul poate continua .
Concluzia: Vrei-Poţi. Vrei aşa şi aşa Nu poţi.
artistu
Io cred ca ii scriu lu’ Adi Soare la Succes Dublui, ca asa texte motivationale greu gasesti prin blogosfera! Sau te pomeni ca asta e avanpremiera pentru vreunul facut de tine! 😉
Bogdan
Problema este ce te faci daca nu ai experienta si toti pun aceasta conditie ca fiind eliminatorie. Sa trec in CV experienta falsa? 🙂
Alex
Decat sa-ti faci cont pe twitter, linkden, etc sau decat sa pierzi vremea construind un brand personal bazat pe … virtualizare … mai bine faci ceva concret.
Studentul tipic e de fapt un parazit care traieste pe banii parintilor si care nu face nimic in primele 2-3 luni din semestru, si apoi cu 2-3 saptamani inainte de sesiune baga tare. Asta daca e serios. Daca nu, citeste rapid in metrou, inainte de examen ceva, si scapa cu 5-ul de rigoare.
Iar apoi, dupa 3,4,5 ani se plange ca … lumea nu-l doreste.
Asta e. Nu toata lumea trebuie sa faca o facultate, si nu toata lumea trebuie sa ajunga tineri intreprinzatori.
Eu n-am facut facultate, si nici n-am lucrat niciodata pentru nimeni. Dar nici n-am pierdut vremea fiind parazit, sau jucand Counter, sau supraaberand blogeristic.
Asa, ca … mult noroc celor care isi fac CV-ul acum … pentru ca .. aveti nevoie de mult noroc, nu success, ca sa reusiti.
Oricum, felicitari, micutzo, pentru articolul interesant.
Tavi
Pe unde lucrez eu nu-i prea impresionezi pe oameni cu linkedin-uri, twitter-e si alti asemenea gargauni virtuali.
Astea vin pe urma…
P.s – si pe mine m-au convins sa-mi fac un cont de linkedin.De vreo 3 luni.Si nu ma traje inima sa-l completez naibei o data.
Alexia
Crezi că excel trebuie să știi ca să lucrezi intr-o bancă? nu te întreabă nimeni de excel, dar într-adevăr te-ar lua “ăia cu fulgi cu tot”.
mihaela
http://www.gandul.info/international/generatia-pierduta-a-absolventilor-supercalificati-dar-someri-4983096
Adevarata drama a studentilor…nu ca n-au eu site, blog sau twitter…:P situatia este mult mai complexa decat a fost descrisa aici in acest articol.
Nina
Am fost de două ori în viața mea la interviu și am intervievat cred, sute de oameni, la rândul meu. Nu-i ușor să fii nici de partea cealaltă.
Am avut însă odată o experiența cu o tipa foarte tare. Ea. Tipa.
A venit la interviu și nu mi s-a părut cu nimic ieșită din comun. Am scris pe CV “poate” și am trecut la următoarea. Cred că am vazut în ziua aia 30 de fete si baieți.
A doua zi aveam câțiva selectați pentru perioada de probă și i-am chemat.
După câteva zile de la interviu tipa despre care vă spun a sunat să intrebe daca ne-am hotarat la cineva. I-am raspuns că înca nu si i-am spus să revina în cateva zile.
In timpul asta nu eram prea mulțumită de cei pe care i-am chemat la proba, așa ca am chemat altii. Cred că a ținut treaba asta cam 3 saptamani, timp în care Elena, fata de care vă zic, mă lăsa două zile și apoi mă suna iar.
Până la urmă atunci când în sfârșit am chemat-o și pe ea, am știut sigur că își dorea atât de mult postul acela, încât va face tot posibilul să se adapteze. Așa a fost. Cand am plecat eu din firma respectivă, a ramas ea administrator.
Morala: Dacă îti dorești mult de tot un anume job, până la urma tot universul va complota ca tu să-l ai. 😀
Tavi
Supercalificati?
Bollocks!
ascanioro
miruna trebuie sa spun ca din ce ai scris nu prea nu bate cu realitatea concreta din teren(cel putin pentru mine); daca iti doresti ceva nu inseamna ca o sa se si intample. Realitatea in romania: daca nu cunosti pe cineva nu prea ai sanse(asta cel putin in orase mici gen sibiu). Nu iti doresc sa te duci la un interviu si sa vezi cum este “facut” pentru cineva anume (ca licitatiile publice, punem conditii care le indeplineste doar unul )
necky
Cam asa e…dupa ce ca lumea e prost pregatita din facultate nici nu stie sa se prezinte la un interviu!nu e vreo mare nedreptate cu joburile din Romania.E doar multa lene, vaicareala si neputinta.Cel mai important e sa ai ceva de oferit,nu doar sa ceri!
copila blondă
Liviu Chifane, continuă că faci bine ce faci, pare-se. Iar atitudinea ta va face ca totul să aibă sens, la un moment dat!
Radu, 🙂 pentru o domnişoară?
dennis, păi tocmai, lenea te apucă atunci, nu în viitor. Şi îţi pune vălul pe faţă şi-ţi ridică pretenţiile.
mihaela, şi cine e Bau-Bau-ul principal? 😛 de unde eşti?
balaure, subscriu.
artistule, vezi că mi se urcă la cap
Bogdane, păi tocmai despre asta e vorba. Dacă eşti capabil şi harnic, te iau ăia oricum. Dar dacă te gândeşti din start cum să-i fentezi, şansele intră la apă.
Alex, tu nu mă micutzo pe mine! 😛
Tavi, nu îi convingi pe ăia, dar poate pe alţii, da. Şi niciodată nu se ştie de unde sare iepurele. Lumea se învârte, tu poţi alege să rămâi pe loc.
Alexia, habar n-am :p dar a fost singurul cuvânt mai tehnic pe care-l ştiam 🙂
mihaela, discuţii sunt…
Nina, exact. Fiindcă a vrut. Şi a arătat asta. Deci, se poate.
ascanioro, drept e. Dar eu cred că piaţa devine din ce în ce mai selectivă, pentru că zona privată mai ales caută calitate şi nu prieteni de pahar. Adică, poţi tu să fii fii-su lu’ cutare, dacă habar n-ai cât e 3×7, mă duci la faliment. Şi, crede-mă, în situaţii din astea, unde sunt în joc bani şi reputaţie, pe nimeni nu încălzeşte un pahar de bere.
Iar în Sibiu e oricum totul mai complicat. Cu regrete, dar oamenii fac asta.
necky, şi felul în care te prezinţi, în care te ştii vinde, cum spunea Nicu. E o limită foarte fină între încredere în forţele proprii şi îngâmfare. Una te duce pe culmi, cealaltă în prăpastie.
mihaela
Cred ca bau bau-ul principal, tot eu raman, Miruna..desi mai sunt si alti balauri secundari. Eu sunt ala principalul, pt ca am facut o facultate de profil uman, pt am invatat ceva ce nu se cere in Romania, pentru ca nu am cercetat foarte bine inainte..scuze se gasesc, dar scuzele nu rezolva nimic.
Vina mi-o asum pana la urma. Atat am putut eu sa decid atunci, la 18 ani si in nici un caz nu este totul pierdut acum, la 21.
Apropo, sunt din Galati, locuiesc in Iasi de 3 ani si-am reusit sa si trec prin minunatul tau oras natal 😀
Alex
Mamiii, mamiii … Lumea e rea si nu ma vrea … !!! Eu … sunt mic, iar ei sunt mari si rai, si nu vor sa ma lase sa le conduc jucariile … !!!
Bate-i!!
Alexa
de asta imi e frica. Nici nu stiu spre ce facultate sa ma indrept… Nu vreau sa dau peste situatii cu profesori corupti, peste studenti care nu merita numiti asa, peste oameni rai si nepasatori, nu vreau sa trec ca gasca prin apa.
Radu
@Alexa: bafta.
Alexa
multumesc. Mai am inca un an de gandire:)
morbo
@alexa, nu te gandi la niciunul dintre lucrurile pe care le-ai enumerat, in afara de ultimul. sunt irelevante, zic eu.
mai important e sa alegi un domeniu care sa te atraga, caruia, evaluand realist, chiar si numai cu ce stii acum, o sa-i rezisti si in care sa existe o probabilitate rezonabil de mare sa poti lucra dupa ce ai diploma (daca nu chiar mai repede)
Alexa
da. Si pentru asta ar trebui sa existe activitati care sa ma stimuleze, sa imi exerseze creativitatea si abilitatile. La noi e atata teorie…
Miruna, sper ca nu te deranjeaza numeroasele mele interventii, dar vad ca lumea imi raspunde pe aici… 😀 Te pup.
copila blondă
mihaela, lasă că nu pleacă nicăieri, până nu ajungi şi tu acolo. Vorbesc eu 😉
ALex, ai mâncat stricat? 🙂
Alexa, o să-ţi treacă. N-ai încotro. Pe ăştia tre’ să-i accepţi, aşa cum accepţi iarnă după vară. Chiar dacă ţie, poate, îţi place căldura şi soarele.
În rest, caută să stai pe lângă cei care corespund modelului tău standard. Iar pentru restul un singur click: ignore.
nu e bai dacă răspunde lumea 🙂
camelcutza
ai dreptate.dar asa e scoala romaneasca,sa papagalicesti cat incape,dar sa nu stii s faci nimic practic…
Xelena
Ai 100% dreptate…am fost si eu in ambele ipostaze si pot sa afirm ca daca esti entuziast si sincer, daca admiti ca exista lucruri pe care nu le stii dar esti interesat sa le inveti reusesti intotdeauna!
Din pacate tinerii se supraevolueaza si nici macar nu sunt constienti de asta….
Eu cred ca ar trebui in primul rand sa-ti pui sincer intrebarea ce poti face tu ptr cei ce te angajeaza si apoi sa emiti pretentii. Daca nu, mai bine nu te obosi sa mergi la interviu.
windwhisperer
OK … you are hire :):)
Emilian
Ma incadrez si eu la cele 3 … insa oriunde ai merge pentru un job … ori esti prea pregatit ori nu te pricepi.
In viata nu stii ce te asteapta. Era o vorba … Life is like a box of chocolates, you never know what to expect.
Alina
bun articol…eu nu am studii superioare si nu ma laud cu asta,e un minus foarte mare dar aproape de fiecare data am fost acceptata la interviuri si eu eram cea care alegeam la care job sa merg si la care nu,am o experienta in vanzari si in relatii publice mai mult de 10 ani,si nu numai.Am inceput inca din liceu,dupa ore.. ;)nu am asteptat sa incep sa muncesc dupa ce termin o facultate..;)
turbo
diplomele sunt doar pentru a arata ca n-ai trait degeaba pana acum si ai urmat o scoala…dar cel mai important e ceea ce stii sa faci. multi fac greseala de a alege o facultate care li se par extraordinara,dar ei nici macar nu au habar cu ce se mananca ceea ce vor termina. daia este mai important sa urmezi ceea ce stii sa faci, la ce te pricepi asa vei avea mai mult succes