Nici nu se câştigă, respectul se menţine. Şi eventual se dezvoltă. Dar asta e altă poveste.
Mă roagă azi o ţigăncuşă într-un spital, să îi iau un cappucino de la automatele alea de cafea. Mi-a întins o hârtie mototolită de 1 leu şi mi-a spus că vrea doar puţin zahăr. Să fi avut, cât, vreo 20 de ani? 25? Niciodată nu m-am priceput la ghicit. Doar îmi dau seama că unii oameni nu ştiu să citească, dar ştiu să vorbească frumos, iar alţii au diplome şi titluri, dar au uitat formulele fundamentale de adresare.
Femeia nu ştia să citească, cel mai probabil. M-am gândit mult la ea azi. Şi am încercat să-mi amintesc cum era când eu nu ştiam să citesc. Cum e aia să vezi un semn şi să nu ştii ce vrea să zică. Ştiu doar că îi rugam pe ai mei să-mi citească la desene, iar tata îmi citea de la dreapta la stânga. Cică el numa’ aşa ştie. Şi-apoi, mai bine mă lipseam…
Dar, când eşti mic nu ţi se face de cappucino de la automat. Nu trebuie să citeşti pe ce peron s-aştepţi metroul. Pentru că de toate nevoile tale are cineva grijă. Oare cum e să trăieşti într-o lume a comunicării fără să ştii literele? Oare cât timp i-ar lua cuiva să îi arate cum se face. Că vorba aia, nu e limba chineză…
Nici n-am mai apucat să scot paharul cu licoarea, că am fot chemată de cineva. Dar felul în care mi-a strigat un “mulţumesc” în urmă, mi-a amintit că degeaba alergăm după titluri înalte, că omenia nu se cucereşte la şcoală. Nici cu slujbe, oameni buni.
Nicu
N-as baga mana in foc ca nu se castiga. Cred ca se pleaca de la zero si fie il castigi fie il pierzi, pe el pe respect
nenea
se mentine, intr-adevar. insa mai intai trebuie castigat
john_average
Aici cred ca e si o chestie de cei “7 ani de acasa” sincer ma cam sperie copii din ziua de azi ei o sa aiba “cei 7 ani de internet si jocuri video”…
artistu
Ba sa stii ca se castiga! E si asta un joc al relationarii si respectul este direct proportional cu numarul calitatilor i care cred cei din jurul tau! 😉
somnulescu
sunt de acord cu nenea…plus ca asta a fost un caz singular…daca e sa ne raportam la Romania in ansamblu..lucrurile cam scartie cand vine vorba de respect.
Cristian Lisandru
Dacă s-ar putea cumpăra respect şi omenie, mulţi ar da buzna pentru a se aşeza la coadă. Numai că aşa ceva este imposibil… Din fericire. Aşa că unii au, iar unii nu au. Cei care nu au se irosesc în zadar, cred eu, şi văd viaţa cu ochi de cârcotaş…
Tomata cu scufita
Mi s-a intamplat sa ma simt precum o analfabeta in Croatia si in Grecia unde habar n-aveam ce scrie pe usi, pe meniuri sau in reclame. Nu semana cu nici un cuvant pe care il stiam, dar asta si pentru ca nu stiam limba.
E trist ca in secolul nostru mai exista analfabeti, dar bine ca nu toti analfabetii sunt si nesimtiti. Te miri, la fiecare pas de ce fel de oameni dai si ce usor ne e sa ii judecam inainte ca ei sa deschida gura.
Matei
Uneori respectul se castiga usor..dar se pierde si mai usor..
Bleau
Sincer, ca sa fii respectat trebuie sa ai un bun simt cat de cat dezvoltat.Ori bunul simt e cel mai putin folosit dintre simturi la noi. Si nu se intelege ca nu poti sa cresti incredere si respect, intr-o zi ti se…”ridica” si uiti de respect pentru ca asa ti-a convenit… si luni la cafa sa te astepti ca totul sa fie din nou ok. Respectul se construieste usor, dar in timp si consecvent si cu principii si bun simt, nu tehnici si siretlicuri. Si se pierde cat ai clipi. Pardon, mai repede!
Julia
Respectul il capeti doar daca vor ceilalti sa te recunoasca.
Ca daca sunt o invidioasa si o nesimtita nu o sa-ti arat tie niciodata cat de mult te respect; tocmai sa nu pic eu de fraiera iar tie sa ti se urce la cap! Asa gandesc unii!
Mai bine dai cu sutul decat sa arati respect!
Ti-ai vazut interesul si pa! 🙂
Nu ti s-a intamplat sa fi tratata asa?
Bucur
De aia suntem asa uneori de rai ca nu suntem in stare sa respectam.
Powerpuff
Am revenit si eu p-aci! 😀 Trist dar frumos .. nu prea stiu ce sa zic, stau si ma gandesc acuma cum e
Catalin
Gesturile astea simple ne ajuta sa evoluam. Acum e greu sa nu discriminezi, dar e absurd sa nu crezi ca tiganii pot deveni mai buni si sa ii bagi pe toti in aceeasi oala.
TiBi
respectul nu se invata,. se castiga. daca te respecti, cei din jurul tau vor sesiza acest lucru si iti vor raspunde in aceeasi masura.
varza
Du-te si tu prin China sau Rusia, prin orasele mai mici si ai sa vezi cum e sa nu intelegi semnele alea 🙂
Si da, bunul simt se gaseste din ce in ce mai greu. Pana si eu mi-l pierd cateodata 😀
bogdan
Gresesti, cred. Nu fundamental, mai degraba faci o confuzie.
In tari care s-au civilizat in timp, singura explicatie plauzibila ar fi ca respectul se mosteneste genetic iar apoi se cizeleaza discret prin educatie. De aceea privit din interior el pare atat de firesc, de natural si ne mira( in sens admirativ) doar pe noi. In Romania, daca se doreste, respectul se poate invata, uneori autentic dar din pacate extrem de frecvent se farseaza. E una dintre apetentele predilecte ale ipocritilor. De multe ori, pe mine cel putin, ma scoate din minti excesul cabotin de buna-crestere si emfaza cu care se afiseaza. Cealalta extrema caracteristica noua, mitocania, macar e onesta, transparenta, nu lasa loc de interpretari.
Ceea ce ai intalnit tu ieri, in viziunea mea, se numeste har. Adica un soi de simt suplimentar. Har divin pentru mistici sau in sens mai general, carisma. E legat imanent de fiinta, te defineste ca persoana si nu are, decat atunci cand e mimat, legaturi cu gradul de cultura. Pentru ca harul adevarat intr-adevar nu se poate invata. Dupa mine, harul e totuna sau mai bine zis are incorporat si celebrul…bun-simt. Bunul-simt cred ca este ceea ce ai sesizat tu ieri.
Mi se pare interesanta, relevanta sintagma cu care iti inchei post-ul ” Nici cu slujbe, oameni buni”
Eu nu sunt credincios, nu in sens crestin traditional cel putin. Nu sunt nici ateu, as putea spune ca sunt panteist dar asta, pompos, inseamna de fapt cam acelasi lucru, anume ca nu sunt credincios. Totusi, am sa-ti dau un exemplu de har care pana si mie, un cvasi-profan mi se pare minunat. Pentru ca vine de la un om, la fel ca si in cazul povestit de tine, care cel mai probabil nu stie multa carte.
Acum cateva zile am ajuns in zona Sibiului si printre altele, am urcat la Paltinis. Inainte cu cativa kilometri, undeva pe partea dreapta a drumului este un izvor, nu retin exact daca se numeste intr-un anume fel. Dar mi-a ramas in minte ceea ce era scris pe structura sa, ca o cruce de marmura. Incerc sa redau intocmai: ” trecatorule care treci pe aici, acest izvor este bine cuvantat de bunul Dumnezeu”. Mai jos aparea si numele celui care a construit acel izvor si cel mai probabil a scris acele cuvinte asa cum le-a simtit insa eu nu mi-l amintesc. Pesemne un taran din Rasinari. Poate ca unii vor zambi citind asta insa pot spune fara rusine ca acele cuvinte simple mie mi-au transmis mai mult despre ideea de Dumnezeu si mai ales despre ideea de credinta decat, probabil, imi vor putea transmite toate slujbele actuale din lume.
gabi
se castiga…dar apoi trebuie mentinut
Goală puşcă
Tin minte cand eram mica si zaboveam mai mult in fata unei etichete sau a unui anunt pentru a-l putea citi, mai intai pe litere, apoi doar aruncand o privire. Ce vremuri inocente 😛
sorin
Sunt oameni scoliti care sunt badarani si neghiobi, fara 7 ani de acasa, dar sunt si oameni modesti, simpli si care stiu sa-ti zica un pardon sau multumesc.
deA
Mi se pare trist ca ai simtit nevoia sa te referi la ea cu termenul de “tigancusa”.
Alex B.
RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stimă, de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă, veneraţie.
POLITÉŢE, (2) politeţi, s.f. 1. Atitudine, comportare conformă cu buna-cuviinţă, amabilă, politicoasă; amabilitate
Sa nu le confundam. 🙂 Primul trebuie castigat. Politetea…o manifesti sau nu, in functie de educatie, mediul in care te-ai dezvoltat, starea psihica de moment, s.a.m.d.
Mircea Popescu
Pai si ce n-ai invatat-o ?
Alle
frumos articol 🙂
morbo
nu stiu ce ar fi asa de iesit din comun. normal ca te-a rugat si ti-a zis multumesc. de ce nu? majoritatea oamenilor ar face la fel, inclusiv majoritatea tiganilor analfabeti. sau la bucuresti nu? chiar asa de salbaticiti is aia de a ajuns sa ti se para mare chestie?
Alle
Morbo,
nu chiar. În ziua de azi dăm peste tot felul de oameni care, poate şi din comoditate, în loc să zică “te rog îmi dai …” spun “dă-mi aia”. Obţin acelaşi lucru, dar cum e mai frumos? Mai civilizat?
nu e ieşit din comun; dar… e altfel.
copila blondă
bogdan, misterios in continuare…
deA, termenul e folosit pentru imaginea plastica pe care o construieste in capul tau cand il citesti. E ceea ce arata femeia dupa port; dupa vorba, m-a surprins. Placut, de altfel 🙂
morbo, probabil nu ma asteptam la acel multumesc din final. Si asta m-a impresionat, sa zic. Distanta dintre asteptarile mele si realitatea consumata. Iar asteptarile erau prefabricate deja si adaptate pe “model”, sa zic. Suna primitiv, stiu, dar e o chestie pe care o ai inainte e a o gandi.
Alle, o auzeam pe Mihaela Nicola zicand zilele astea ca “te rog” si “multumesc” dispar la un moment dat in relatiile cu cei apropiati, cand formalitatile se duc, dar ca, fara sa ne dam seama, se duce si respectul fata de celalalt o data cu ele..
Alle
@ copila blondă;
tocmai citesc ‘Cu mănuşi’ – de Mihaela Nicola 🙂
deA
@copila blonda: Cred ca termenul a folosit mai putin la construirea unei imagini artistice cat la reprezentarea unei stereotipii in care suntem majoritatea blocati: daca este rrom/tigan/ascultator de manele clar nu este politicos.
Ma bucur ca tu ai avut ocazia sa realizezi ca este doar o stereotipie si sa te desprinzi de ea, dar tot mi se pare trist ca altii nu vor intelege niciodata ca judecatile preconcepute nu sunt intotdeauna fidele realitatii.
copila blondă
Alle, 🙂
deA, m-am desprins doar temporar. Fiindca e vorba de acele chestii pe care le stii inainte de a le gandi 😐
morbo
da, probabil am exagerat cu ,,majoritatea oamenilor”. trebuia sa zic doar majoritatea tiganior analfabeti. deci chiar grupul hardcore, nu din aia cu fite. de la aia chiar demult am realizat ca pot sa ma astept la o reactie pe masura daca ma port civilizat cu ei. spre deosebire de altii care se poarta ,,tiganeste” cu tine pentru greseli sau neintelegeri legate de serviciu, ca sa dau un exemplu care-mi vine la indemana. oameni din aceeasi clasa cu mine,ca sa zic asa, pentru care am ajuns sa simt mai mult mila decat altceva.
Mihai Pintilie
Da, o situatie inedita si placuta. Cine stie cand o sa mai ai parte de ea?