Videoblogging – următorul pas?

Ştiţi cum o văd eu pe asta cu videobloggingul… ca pe moda aia cu pantalonii pană. Adică, ok, se poartă la un moment dat, dar asta nu înseamnă că se potrivesc tuturor.

Videoblogging-ul duce din farmecul scrisului. E cam ceea ce face filmul din carte. Şi nu spun că filmele sunt o invenţie cretină, departe de mine gândul. Nu spun nici că filmele detronează cărţile. În fond, targetul e uşor diferit. Însă explicaţia e foarte simplă.

Atunci când un blog se construieşte prin

  • caracterul conţinutului său (deci nu vorbim de bloguri nişate, care aduc informaţii de specialitate),
  • interacţiunea dezvoltată acolo (uneori seamănă cu mici forumuri)
  • curiozitatea pe care o trezeşte (vezi pitzipoanca, curvette, terorista)

e crimă să vii să-i dai o faţă. Fiindcă această faţă nu se va plia niciodată perfect pe imaginea creată deja în capul cititorului. E ca şi când îi serveşti omului o salată fără olivieră. Cea mai bună salată va fi tot cea pe care şi-o prepară singur, cu sare şi oţet după propriul gust. E un fel de user-generated content, unde produsul livrat e gata perfect. Dacă mai munceşti la el, ai toate şansele să-l strici.

Exact aşa cum cartea aproape întotdeauna bate filmul, tot aşa imaginaţia omului va bate întotdeauna realitatea finită. E firesc să fie aşa. Căci un blog se construieşte din autor, conţinut şi consumator (cititor). Unde ipostazele astea se confundă la un moment dat, din moment ce

  • autorul creează conţinutul (e blogul meu şi fac ce vreau),
  • conţinutul atrage consumatorul (cititorul, indiferent dacă e unic sau unul dintr-o mie, părerea mea e că fidelizarea şi apoi perseverenţa lui contează ) şi
  • consumatorul poate deveni autor (prin implicare directă sub forma comentariilor sau a guest-post-urilor).
  • Şi ca să tragem săgeţi în toate părţile, autorul însuşi devine consumator, chiar dacă se rezumă strict la a citi comentariile. Când le şi răspunde, face trecerea clară prin toate cele 3 ipostaze.

Iar toată figura asta cu anonimatul, cu pieptul umflat după monitor şi tupeul la tastatură e parte integrantă din mirajul blogging-ului. E drept, în variate măsuri, în funcţie de nişte parametri psiho-sociali, care nu fac subiectul acestui post.

Ce voiam să spun: Nu vă apucaţi, dragilor, să vă daţi arama de vedetă pe faţă, că – exceptând cazul în care sunteţi ceva mega-isteţi şi pricopsiţi cu daruri artistico-divine- mai degrabă vă daţi cu firma-n cap şi cu blogul în baltă. Nu toată lumea stă bine în poze. Unii sunt urâţi cu spume pe sticlă, dar infinit mai frumoşi în realitate. Şi nu au cum să schimbe chestia asta. Oricât de “perfect” ar cădea lumina sau ar şedea şuviţele.

Oricât de mult şi-ar da silinţa, un blogger holbat, serios şi mişcător nu se va ridica la înălţimea scrierii care l-a consacrat. Nu va putea fi la fel de jovial, dezinvolt, glumeţ sau incisiv. Ba dimpotrivă, va contribui puternic la distrugerea imaginii pe care şi-a construit-o, sunt convinsă, cu muncă şi trudă. Va dezamăgi.

Articolul anterior

Conferinta&Concurs pentru fete

Articolul următor

Dear Zachary,

12 Comentarii

  1. videobloggingul demult se practica, fiind numit vlog. Plin youtubul cu filmulete de acest tip. Vlog e, de exemplu, renumitul “Let Britney alone” :p

  2. Cred ca e o miscare gresita sa dai dintr-un blog intr-altul adica din scris sa o dai in video si vice – versa. Exista intr-adevr riscul sa fii judecat dupa ce ai facut pana atunci.
    Daca insa mergem pe premisa ” nu-ti fa videoblog ca te compromiti” cred ca gresim un pic. Nu zic ca in orice om zace vreun Pacino da’ vreun artist de stand-up sau chiar un actor mai marunt se poate naste
    In fond fiecare ne asumam riscul de a ne face de ras…inclusiv astia de butonam la fel ca si cei care se maimutaresc in fata unei camere video.
    E democratie!

  3. Geo

    Coincidenta sau nu, astazi am avut si eu primul contact cu ce inseamna videoblogginul. Ceva mai greu decat m-as fi asteptat si poate nu la fel de util. Nu cred ca se poate considera ca e urmatorul pas, ci doar un alt drum care duce spre aceeasi destinatie.

  4. Andrei

    Cred ca diferenta intr-adevar se aseamana cu aceea dintre a citi o carte si a vedea un film, accentul in primul caz e mai mult pe continut iar in al doilea caz mai mult pe forma, talent oratoric si interpretativ

  5. deA

    Dezamagit e putin spus. Eu m-am “indragostit” de oameni din blogosfera si cand i-am vazut filmati am suferit. Brusc oamenii acestia minunati erau doar atat…oameni. Mi-ar fi placut sa ii intalnesc cu adevarat, sa vorbim asa cum ne scriem pe blogguri, dar asa i-am vazut doar dandu-se “pe camera”, in spectacol. Si mi-a parut rau.

  6. Videobloggingul ar trebui interzis, e inuman ! Orice gafă, orice tremur al vocii vreunui blogger important te poate face să crezi că ai mai multe în comun cu el decât până în acel moment :))

  7. “Videoblogging-ul duce din farmecul scrisului.” – pe logica asta, si twitter face aceeasi chestie (motiv pentru care nu-l folosesc inca). 🙂
    Anyway, si eu cochetam cu ideea de a pune un filmulet pe youtube macar o data la 2 luni, dar mi-a fost lene – mi se pare mult mai greu sa realizezi un clip reusit decat sa scrii un articol reusit.

    Daar, citind ultimul paragraf, imi dau seama ca articolul asta e despre altceva. 😐
    Poate ratonii si veveritele nu sunt atat de pretentiosi si nu vor fi dezamagiti. 🙂

  8. Catalin, twitterul e si un mijloc de promovare, iar atata timp cat nu faci exces, e ok. Cu toate ca nici eu nu m-am lamurit inca … :p

  9. Pai si clipurile-s o metoda de promovare (iar parerea personala e ca aceasta metoda, la fel ca si twitterul, e buna daca nu faci exces). Dar daca unii fac doar videoblogging, au un blog mixt sau nu fac nimic de genul asta e o chestiune de preferinta. 🙂
    Pana la urma, daca te rezumi la videoblogging, inseamna ca nu te intereseaza “farmecul scrisului”.

  10. În opinia mea videoblogging există de mult, se numeşte youtube.com

    Şi nu doar că duce din farmecul scrisului, dacă nu-i scris, nu-i blog :))

  11. Asta mai imi lipseste sa vad vidoblogari retardati care se cred oameni de succes vezi … marii blogarasi din rromania …

  12. Sa nu uitam ca in Romania conexiunile la net lasa de dorit. Marile orase au conexiuni decente, dar ce ne facem cu restul?
    Atunci ?

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 141 queries in 0.161 s