Cunoaşteţi rezoluţiile de primăvară? În general se manifestă după principii clare, asezonate cu pătrunjel şi apă plată. Fără lămâie, că aia ne-a buşit stomacul cura tura trecută. Deci, de ce e ok să începi ceva azi:
- e luni
- e început de lună
- e început de primăvară
- s-a lăsat postul Paştilor
Plus, dau căldurile năvală peste noi, iar experienţa anului trecut ne sugerează (de fapt, cu mâinile-n şolduri, ne urlă-n moalele conştiinţei hrănite cu sărmăluţe de Crăciun) că e vremea să luăm atitudine, căldura vine înainte ca şuncile să se ducă. Naibii. Aşadar, toată domniţa care se respectă zilele astea, demarează un nou regim alimentar, exprimat plastic sub cele mai diverse forme lingvistice: dietă, detoxifiere, spălarea păcatului strămoşesc de a fi pus gura pe prima pătrăţică de ciocolată cu lapte, etc.
Acum, serios vorbind. Cum se anunţă căldura, hainele rămân în dulap şi ies pielile pe stradă. Şi frustrările de la naftalină. O să-mi dau şi eu cu umila părere despre subiect:
- orice început are clar şi un sfârşit. Atunci, nu are sens să începi o cură de slăbire doar pentru a putea mânca “normal” după aia. Fiindcă “normalul” tău e “prea mult”-ul corpului tău. Şi, dacă tragi linie, va da cu plus întotdeauna. La cântar. Deci, n-ai făcut nici o afacere! Negocierile între tine şi organismul tău ar trebui să continue…
- degeaba îţi doreşti în fiecare dimineaţă să arăţi ca Paris Hilton. Important e să-ţi doreşti şi seara.
- nu te amăgi cu ideea că o dată cu alea 3 kg se duc toate nenorocirile din viaţa ta. Cu îndulcitor sau fără, gustul unei vieţi de rahat rămâne, în mare parte, tot de rahat.
- nici calitatea vieţii sexuale nu e se îmbunătăţeşte cu îndulcitori sintetici. Că nu-i de parcă se duc kilele la plimbare şi-ţi lasă toate aptitudinile de zeiţă erotică descoperite.
- şi dacă tot nu te-am convins până acum, măcar o să-ţi prezic viitorul frustrărilor acumulate în… primele 5 zile. Nu trebuie să-ţi faci griji, o le descarci pe toate. În cel mai apropiat supermarket.
Ştiu, oamenilor, vine vremea dezbrăcatului şi cu toţii ne dorim să arătăm cât mai fresh în mânecă scurtă, burice goale şi tanga cu fontiţă, după posibilităţi. E natural să ne dorim asta, dar pentru a reuşi avem nevoie să nu ne propunem. S-a stabilit prin studii că organismul nostru are o memorie a greutăţii lui, care nu poate fi resetată pocnind din degete. Adică, fie şi după o pierdere minoră în greutate, organismul tinde să recupereze terenul pierdut. Plus, perioada de privaţiune de hrană -care oricât de bogată ar fi, tot aşa e percepută- este primită ca o situaţie de criză, de alertă. Iar când realimentăm, corpul dă semnalul că trebuie profitat de moment şi făcut provizii, tocmai pentru a fi pregătit o dată viitoare, la zile negre. Şi aşa se formează cercul vicios. Iar apropo de memoria asta, de curând, îmi spunea un medic prof că această resetare genetică se întîmplă în 4-6 luni, de aceea uneori e nevoie de mult efort, care se poate duce naibii într-o clipită.
Mai ales domnişoarelor le atrag atenţia că greutatea corporală se defineşte undeva după 20 de ani, ulterior fiecare luptă de-a slăbitul fiind tot mai greu de câştigat, dacă nu aproape imposibil, pe termen lung.
Eu nu zic să nu încercăm, Doamne fereşte. Obezitatea e o boală şi, mai ales, una ale cărei vindecări stă în mâinile noastre. Gurile, de fapt. Asta este pe cât de extraordinar, pe atât de trist. Fiindcă nu avem pastila minune. De aceea, sfatul meu este să substituiţi hotărârea de a pierde din greutate cu aceea de a o menţine la nivelul actual. Şi veţi fi surprinse cât de puţin ispititoare poate fi prăjitura din frigider, când o ştii la fel de acolo şi de disponibilă şi mâine, la aceeaşi oră.
E ca şi chestia cu sexul. Când ştii că şi mâine te duci la culcare cu fix aceeaşi persoană, parcă îţi mai faci vreme şi de dureri de cap…
