Luna: March 2009 (Pagina 2 din 6)

Coca Cola aduce Paştile

..în agenda semenilor noştri.

Eram ieri la coadă la un supermarket din ăsta de cartier. Seară, multă coadă şi multă prostie. Mereu aud sau văd câte ceva de mă umflă râsul, dar nu întotdeauna ţin minte şi motivul pentru care m-a umflat. El, râsul.

Da’ acuma nu m-am putut hotărî dacă e de râs ‘au ba. Deci, la coadă. În spatele meu, un tip şi-o tipă. Ea -voce banală de femeie obosită, el -mult mai tânăr decât ea, glas înfipt de “io am pus coada la peşte”, mulţi centimetri în plus faţă de mine, un cercel /ureche şi privire tâmpă. Se asortau unele cu altele, dar cel mai bine se integra atitudinea lui în peisaj. După o preafilozofică discuţie pe marginea cauciului din periuţa de dinţi necumpărată pentru copilul lor care nu era cu ei…aşa…ţineţi şirul…zice el de acolo, de sus: Da’ ce, când sunt Paştile, că o şi-nceput nebunia deja? (Lângă casă era un morman de iepuraşi de ciocolată, Orbituri şi cele obişnuite..) Femeia: Săptămâna viitoare. El: Cum, săptămâna viitoare?! de parcă ar bănui-o de informare incorectă.După care continuă … Am văzut c-o apărut Cola cu Paştile, c-am şi uitat.

Salvată de casieriţă, am plecat cu altă întrebare preafilozofică-n căpşor: oare chiar eram “semeni” cu ăla?

S-a schimbat calendarul Olimpiadelor

Ieri am descoperit modificarea, da’ cică e de câteva zile.

Calendarul iniţial era doar unul provizoriu, el fiind definitivat cu schimbări majore. Adică, preselecţiile se mută în vacanţa studenţilor, imediat după Paşti, iar şedinţa de briefing şi primul tutoriat la sfârşitul lui aprilie. Şi să nu uităm de prezentările finale, din 18-19 mai. Astea sunt datele acelea, la care e obligatorie prezenţa fizică a tuturor membrilor echipei.

Să nu ziceţi că nu v-am zis. Ca să vă planificaţi viitorul în funcţie de priorităţi. Şi să nu vă pară rău de alegerile făcute 😉

Centrul istoric al Bucureştiului

va fi în curînd … istorie.

Bloggerii scriu pe prezervative

Buddha mă provoacă la confesiuni. Pretextul e din latex şi vine în cutii colorate. E vorba de un concurs organizat de Loveplus, care pune bloggerilor întrebări despre vieţile lor dincolo de realitatea virtuală. Asta în cazul în care au şi ei aşa ceva. Deci taman acolo stă provocarea. Da’ na, niciodată nu strică un prezervativ la casa omului, chiar şi atunci când casa, masa şi toată viaţa lui sunt pe net. *Glumesc, nu săriţi!*

Trebuie menţionat, premiile sunt în prezervative. Multe (108 cutii – locul 1, 60 cutii – locul 2 şi 24 de cutii – locul 3) prezervative. (cuvântul ăsta oare aduce trafic sau am tastat degeaba? nu de alta, dar va trebui să mă gândesc ce îi zic la mama când m-o întreba de unde ştiu eu asemenea vorbe :p Ea credea că m-a trimis la şcoală să învăţ de dinţi, nu să-mi îmbogăţesc vocabularul…)

Te vreau pe tine, nu pe ai tăi

Cică bărbaţii sunt nişte animale ceva de speriat! De speriat uşor, vreau să zic. Şi asta, doar fiindcă se sperie singuri. E suficient să pronunţi două cuvinte legat şi omul se pierde cu firea. Mai-Că-Mea. Fuge cu primul tren din gară, de nici nu se mai uită unde îl duce. Aşa rău se grăbeşte.

  • Pe primul meu iubit l-a invitat tata la ţuică, pe vremea când ăsta încă nici nu apucase să mă pupe zdravăn, ci doar plimba la mine până la poartă şi până târziu. S-au plăcut de la prima vedere, că tare bună era licoarea. Mai mult tare, decât bună, dar astea sunt detalii. /
  • Următorul pe care l-am adus în casă tocmai îşi vopsise vârfurile frezei, oricum înţepenite de gel. În roşu. I-a deschis mama.  :-O  Şi bună-mea, care e ochiu’ şi urechea, a început după, să întrebe seria aia de întrebări care numa’ de bun augur nu e: unde învaţă, ce note are, ce-i mă-sa, ce-i ta’-so. Acuma, detalii nu prea deţineam eu la vremea aia, dar cu imaginaţia am stat dintotdeauna bine: aşadar, frezatul meu era olimpic cu diplomă. Şi bunica, liniştită. /
  • Primul om serios pe care l-am prezentat părinţilor “mai serios” a generat panică în familie, de îndată ce a bătut ora colgate. Şi el era musafirul. /
  • Şi cum blondele tre’ să repete mult până să înveţe lecţia, pe ultimul ficior nici nu-l înţelegeau ai mei ce zice. Şi omu’ zicea. Inclusiv glume. La care nu prea râdea nimeni, că puţini pricepeau. Acustic zic, că de poante ne prindem uşor la noi în familie.

Până la urmă am învăţat să evit treaba cu “ea e mama, el e tata“. Fiindcă am învăţat că dacă e real, nu trebuie să faci să pară astfel. Am învăţat că certitudinile unei legături dintre doi oameni nu stau decât între ei doi. Şi că să ieşi în afara acestui spaţiu e o prostie. Care mănâncă timp şi resurse. Eventual şi potenţial.

Aşadar, nu numa’ ei

Iar când mama mă ducea până la el (nu locuiam în acelaşi oraş, dar învăţam la Cluj amândoi), mereu o rugam să mă lase la colţ şi să plece repede. Sau când părinţii lui s-au nimerit cu maşina în faţa casei mele părinteşti (pentru a ne parca acolo pe “noi doi”) şi mama lui a zis cu jumătate de gură…că nu mai intră, că se face târziu, eu am aprobat cuminte şi-am răsuflat uşurată. Chiar dacă invitaţia iniţială nu-mi scăpase dintre buze nici măcar ca fapt divers. Am menţionat doar că mai bine o lăsăm pe atunci când vor veni să-şi ia fiul acasă, peste două zile. Şi pe asta am spus-o, convinsă fiind, că zic ca ei, da’ fac ca mine. Iar peste două zile, l-am dus eu pe băiat la ei. Şi m-am făcut că plouă.

Concluzie: legăturile nu se strâng prin forţă exercitată asupra lor, ci prin puterea lor interioară. Sforile astea exterioare sunt şantaje sentimentale de care nici nu ne dăm seama. Şi care nu ţin locul realului. Mie mi-e teamă de episodul “părinţii noştri”. Ei au rolul lor în viaţa unui cuplu, dar nu pe cel principal.

*Leapşa merge mai departe către Simona, BabyRacy, Nicu, Somnulescu, Sorin, Olix şi nenea. Şi cine mai doreşte, cine mai pofteşte…la prezervative 😉

Pro, dar mai mult contra: guma de mestecat

Acesta nu este un post obiectiv. Ţineţi cont de asta când începeţi să aruncaţi cu roşii.

În primul rând, vreau să vorbesc de felul în care se consumă guma: ea se mestecă nu se molfăie. Şi se mestecă ţinând buzele în contact intim între ele, nicidecum în relaţie cu mediul înconjurător şi privirile evident îngreţoşate ale nefericiţilor nimeriţi prin preajmă. Serios, e extrem de urât să mesteci gumă. S-o cioflăi e greţos. Chiar dacă unora li s-ar părea cool, credeţi-mă, e o impresie. Singura treabă cool e mirosul de mentă. Da’ există şi alte mijloace prin care se poate obţine, cu efect îndelungat de-a dreptul.

  • Indiferent de cum o cheamă, singurul motiv pentru care e “aprobată” şi ridicată în slăvi de asociaţia medicilor dentişti e unul pur financiar. Ghiciţi care sunt sponsorii principali ai evenimentelor de profil! Dinte pentru dinte, serviciu pentr serviciu :p
  • Lăsând asta cu recomandarea la o parte, guma de mestecat scoate plombele. Aproape adevărat. În realitate, stresează obturaţiile, fiindcă se lipeşte şi trage de ele. Şi tot trage, că nu se lasă uşor. Sau nu o lăsăm noi să se lase.
  • Pe de altă parte, la şcoală ne-au explicat ăştia, că cică guma minunată chiar ar avea un efect de curăţare a dinţilor pe două căi: una mai mecanică şi alta mai fizică. Adică, duce mămăliga prin frecare cu suprafeţele dentare şi protejează în acelaşi timp, accelerând reducerea pH-ului, după mâncare. Ăla săracu’ oricum se reduce, că noi suntem atât de deştepţi, încât ştim singuri să facem treaba cu pH-ul şi reglarea lui, ce nu prea ştim e cum să ne spălăm pe dinţi. În fine, guma poate face şi bine, însă nu mai mult de 5 minute. Atât durează figura.
  • După 5 minute, pH-ul e revenit ca şi când i-ai fi dat bice, deci singurul efect e ăla cu trasul de plombe. Aşadar, dă cu rest. Plus, vine explicaţia cu durerea de stomac în relaţie cu guma din gură. Păi da, că secreţia de acid gastric e stimulată de prezenţa alimentului în gură, masticaţie sau gândul la un aliment. Iar asta cu guma e un fel de păcăleală pentru stomac. Că ai ceva în gură, mesteci cu spor, dar nu îi trimiţi nimic de ros. Şi atunci te roade el pe tine. Acidul ăla chiar îşi merită numele. Te arde ca focul.
  • Excesul masticator suprasolicită musculatura şi articulaţia temporo-mandibulară. De aici, oboseala musculară.
  • Conţine îndulcitori sintetici, adesea aspartam. Ăsta micu’ în cantităţi mari e najpa rău. Pe bune :p De aceea, mai bine cu zahăr. Sau ba nu, reformulez. Preferăm periuţa şi pasta. De dinţi.

Astea sunt nişte chestii mai tehnice, ce nervozităţi şi probleme de mansardă sugerează acest mestecat frenetic, nu mai ţine de domeniul meu. Oricum, înainte de întâlnire, mai bine te speli 3 minute pe dinţi decât să stai 5 la coadă după pachetul de gumă.

Mama vorbeşte la Timişoara despre sănătate

Ai mei sunt amândoi frumoşi, deştepţi şi la Timişoara, momentan. S-au dus invitaţi să ţină o prezentare despre individul mileniului trei  în relaţie cu sănătatea lui. În principiu, despre plusurile şi minusurile din alimentaţia noastră cea de toate zilele. Cu riscul de a mă repeta, chiar sunt lucruri pe care le facem zilnic şi le facem greşit. Chiar dacă efortul de a le face mai puţin greşit, nu neapărat corect, nu e prea mare, iar efectele notabile, lenea tot ne doare.

Primul pas e să lăsăm informaţia să vină la noi. Al doilea e să lăsăm informaţia aia să acţioneze. Neinhibată de poftele noastre fabricate de alţii pentru noi, la televizor.

Mergeţi mâine s-o aplaudaţi pe mama şi pentru mine. Eu sunt în Bucureşti, Timişoara e departe şi mama e mare şi vaccinată. S-a dus fără mine. Dar mi-ar fi plăcut să fiu acolo 🙁 La Centrul de Afaceri din Timişoara (vizavi de sala Olimpia), mâine, la ora 1. Numa’ bine vă treziţi şi căscaţi urechile.  Apoi vă luaţi porţia de sănătate în locul cartofilor prăjiţi de la Mc. Să-mi spuneţi cum a fost!

(Iar blonda asta vă roagă să cugetaţi la un lucru până atunci: organismul nostru nu funcţionează pe datorie. Gândiţi-vă la asta de fiecare dată când daţi micul-dejun pe fondul de ten. Sau când trageţi de orele alea suplimentare pentru care oricum nimeni nu vă ridică statui. Însă voi plătiţi preţul sacrificiului propriului corp. E un preţ prea mare. Şi îl plătiţi în avans.)

p.s. Mama e medic. E prima dată când scriu chestia asta pe blog. E un om de la care avem multe de învăţat. Spuneţi-i c-o pup.

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 122 queries in 0.191 s