E vremea postului mare, când marketingul faptelor bune e cea mai profitabilă afacere, când criza datoriilor morale ne ajunge din urmă, ne tulbură nopţile şi ne goleşte buzunarele.
Nu masa îmbelşugată de Paşti spală păcate, nici condica semnată în biserici. Ba chiar nici campaniile umanitare făcute vedetă peste noapte. Iertarea porneşte cu ceilalţi, dar, pentru a fi desăvârşită, trebuie să ajungă la tine. “A ierta” trebuie aplicat cu formă reflexivă. Şi e mai greu decât am crede, vă asigur.
somnulescu
important e sa incerci, cu timpul reusesti sa si ierti.
mama lu` gheghe
E greu, dar nu imposibil. Merita, macar pentru sentimentul de eliberare pe care ti-l da.
Nicu
…cum era aia ” iertarae humanum est ” ?? …hmm…zisei bine? :))
artistu
Cred ca greutatea vine din faptul ca trebuie sa iesim intru-catva din zona de comfort cu care ne-am obisnuit. Insa cred ca enegia pozitiva care vine peste noi, odata cu venirea primaverii, e un bun sprijin. Sau poate iar am picat eu in butoiul cu OPTIMISM? 😀
Juliad
Primul pas e sa constientizam.
Hot babes
DEia nu am eu treaba cu “religia” pt ca mie scarba de “obiceiouri” / “de atitudinea enoriasilor” si de “jegurile de preoti ” … iar a ierta e greu recunosc eu is genu care nu iarta si nu uita si daca mi-ai facut ceva ar fi bine sa te astepti la o razbunare crunta da nu (o caut) de obicei mi se ofera sansa sa ma razbun f usor … de multe ori am facut-o de f putine ori nu … e simplu ma futi te fut de nu te vezi …
nenea
a ierta e cum e. a uita insa uneori e foarte greu
zimbrul
wowww…blondele chiar gandesc!!
nina
“Faptele bune se fac pe credit” zicea Liiceanu catre fiul sau la un moment dat. Mi-a dat de gandit si am aplicat de atunci inainte. Nu-i greu deloc…
Ada
Bine zici!
Am invatat sa iert, sa nu judec un om indiferent de … si sa ofer ajutor atunci cand imi sta in putinta.
In unele cazuri, desi am iertat, n-am uitat, dar am preferat diplomatia si-am pastrat distanta.
Nu mi se pare greu! 😉
Aceeasi EU
Poate că voi răspunde extrem de superficial – ca şi cum aş mângâia cuvintele -, dar cum se face că nu ne aducem aminte de “a ierta” la reflexiv, decât atunci când suntem la ananghie, atunci când (dintr-un egoism excesiv şi-un subiectivism care ne curge prin vene în loc de sânge), ştim că vrem un anume ceva de la cineva – care noi supăraţi fiind pe el -, ne facem că plouă şi-l iertam. În scop, deci, pur personal-necesar, cât să ne hrănim, din nou, un ego şi-aşa “ultra-ipocrit”. E un fel de plată a indulgenţelor Evului Mediu, dar adaptată Epocii Contemporane!
Numai bine.
O seară plăcută!
Lucian Marin
Dacă luăm chiar şi postul Paştelui la modul acesta aprioric, atunci ce ne mai rămâne de făcut?
Cred că un gând bun trebuie urmat de o faptă bună, sau invers.
Andrei
A ierta pe ceilalti, pe tine, e simplu daca cel de iertat manifesta convingator constientizarea greselii sale, iar iertatorul marinimia sa chiar si in situatia aceasta
imvirgin
Ideea de iertare ar fi normal sa fie aplicata intre noi … cei prezenti pe lumea asta si sa nu luam in calcul iertarea spirituala … adica sa te iert pe tine ca sa ma ajute invizibilul ala de sus
copila blondă
uneori sa ii ierti pe ceilalti nu e suficient. mai ramane sa te ierti pe tine insuti. e foarte important.
fiindca obstacolele ni le ridicam singuri. si pentru a merge mai departe, e necesar sa le inlaturam. nimic nu trebuie scos din calcul. nici macar deocamdata
Nicu
Uite domne ce vroia fata sa zica cu refexivu’…io pe mine ma. 😛
copila blondă
Nicule, bine că eşti tu deştept! :p
eu si ....
ei vezi ce bine se potriveste acuma “iertarea”.Iarta-l… ca nu stie ce spune.Atita gindeste,atita poate… Ce sa-i faci daca exista limite…Poti sa te superi?
copila blondă
eu ziceam cum e când vine vremea să te ierţi pe tine. tu, pe tine.
eu si ....
nu cred ca poti sa te ierti TU pe TINE, poti sa fi mai indulgent cu tine si sa nu te superi asa de tare pe ceea ce ai facut,spus sau gindit.Sa-ti acorzi circumstante atenuante, sa-ti faci promisiuni ca nu o sa mai faci,zici sau gindestti…dar sa TE IERTI, NU SE POATE.