Doi sunt un cuplu, trei sunt o mulţime

Nu am fraţi, nici surori. Cu toate, că poate ar trebui să-l mai întreb pe tata o dată :p Dar mereu am avut convingerea că niciodată părinţii nu îşi vor putea iubi copiii la fel. Nu se pot manifesta identic, oricâtă silinţă şi-ar da.

  • Se spune că venirea unui copil în viaţa cuplului îl consolidează pe acesta. Ohooo, câtă naivitate! Uneori e greu să duci o relaţie şi în doi, apăi în mai mulţi! Dacă nu e situaţia stabilă de dinainte, da’ stabilă rău, nu aşa, tre’ să fii căzut în freză pentru a crede că un copil sudează lucruri. Un copil doar împarte, pentru a aduna el cât mai multe. Un copil redistribuie cantitatea de iubire pe cap de locuitor al relaţiei. Cu puţine cuvinte, întoarce totul cu fundu-n sus. Deci, din punctul ăsta de vedere, primul născut e mai vinovat de schimbări în percepţia pur subconştientă a măcar unuia din părinţi. Condiţie suficientă pentru o raportare diferită la următorul născut, care nu mai are ce strica. De asta tocmai se ocupase frate-su.
  • Apoi, ziceam de manifestări. Părinţii fac eforturi, care se transformă într-un scenariu prost şi confuzarea pruncilor. De ce să îţi îmbraci gemenii la fel? De ce să îi cumperi unuia o bluză şi imediat şi celuilalt, să nu creadă că faci diferenţe. Tocmai prin asta, dovedeşti că faci. Diferenţa. Celălalt se va simţi “cumpărat”. Sau, cel mai relevant exemplu e la masă: mama care taie tortul şi-l împarte la copii. Câte o felie pentru fiecare. Aici egalitatea naşte diferenţe. Fiindcă unuia îi place de topeşte desertul din priviri, iar celuilalt i se rupe (mă scuzaţi). Iar primul va termina devorând şi resturile din farfuria fratelui său, rămânând cu sentimentul că trebuie să se mulţumească cu resturi. Degeaba afirmi că nu faci diferenţe între fraţi, dacă ei tai feliile de tort în mod egal.

Articolul anterior

În care s-o bag?

Articolul următor

Mama vorbeşte la Timişoara despre sănătate

27 Comentarii

  1. Imi dau seama ca am o minte un pic cam….bolnava?! 😛 Dupa ce am citit titlul am zis “fii atent nene ca blonda s-a dat la subiecte fierbinti”. Dupa ce am terminat de citit articolul..m-am desumflat. De vina am fost evident eu…da’ si tu un pic ca ma indusesi in ” oroare”

    1+
  2. Si solutia ar fi?

    0
  3. copiii sunt iubiti la fel pana dezvolta calitati diferite care atrag sau resping intr-o anumita maniera, nu e vorba oricum de lipsa de dragoste ci de manifestarea acesteia intr-un mod sau altul

    ok, deci ma inspaimant, fac un master la psiho imediat 🙂

    0
  4. De asta ne e teama si nouaasteptand sa vina “minunea care va zambi”. Drept pentru care ne spunem mereu:
    AZI INCA NE PUPAM NUMA’ NOI! DA’ DE “MAINE” VA MAI FI UNUL DE PUPAT. sA AVEM GRIJA SA IMPARTIM PUPICII EGAL LA TOTI. Sunt curios daca vom reusi.
    P.S. Tonul articolului tau e un pic gri. Sa stii ca e intr-adevar greu sa “negociezi iubirea la inmultirea familiei”, da si fara acest “prag”, crede-ma ca e mai naspa! 😉

    0
  5. Eu va zic cu mana pe inima, ca-mi iubesc fetele fix in egala masura. Nu le cumpar lucruri la fel, nici ele nu-si doresc asta. De mancat, una prefera budinca de ciocolata, cealalta de vanilie. Facem de ambele feluri + de capsuni ca mami o prefera pe asta. Tati manaca orice, deci el e cel care linge tot ce ramane. Eu ca parinte le iubesc pe amnadoua fix la fel. Problema apare atunci cand ei (copiii) au impresia ca pe celalalt il iubesti mai mult. Pe fetele mele oamenii nu le intreaba “pe cine iubesti tu cel mai mult, pe mamii sau pe tatii?”, le intreaba “pe cine iubeste mama ta mai mult pe tine sau pe sora ta?”. Ele raspund fiecare, in orice imprejurare ” Mami ne iubeste la fel pe amndoua, dar eu am observat ca mai mult pe mine.” Glumesc!
    Am inteles ca n-am cum sa iubesc pe una mai mult decat pe cealalta, chiar daca una mananca mai putin, alta e mai desteapta, una e mai slaba si cealalta si-a uitat caciula la scoala (adica a pierdut-o) de trei ori in iarna asta.
    O sa-ti dai seama mai tarziu, ca nu ai cum sa iti iubesti copiii diferit.

    1+
  6. Tamias

    O sa par eu asa mai gigi contra dar :
    Nu zic ca ma pricep … dar as vrea sa te vad daca mai gandesti asa cand o sa ai 2 copii (minim) 😉
    Atunci sa ne anunti la care tii mai mult si la care mai putin ;D

    Asta e una ..
    Si a doua .. cand apare un copil intr-un cuplu se redistribuie dragostea ?! ..gresit … (parerea mea de necunoscator din nou) : se redistribuie ATENTIA. Deci cred ca un copil,in momentul in care e procreat, nu are cum sa influenteze dragostea pe care o simti(sau nu) pentru celalalt.

    Repet asta e parerea mea de necunoscator o sa zica mai pe larg cei care-s in tema 😉

    0
  7. Andrei

    Si varsta e un factor in modul cum copiii isi manifesta nevoia de atentie, de iubire din partea parintilor , primii nascuti s-a constatat ca sunt mai conformisti, al doilea nascutii dezvolta personalitati mai rebele. Multi oameni care au reusit sa faca o mare schimbare, revolutie in domeniul lor au fost al doilea nascuti, se vede uneori si la supermarket, fiul, fica cea mare e cuminte si asculta de parinti, cel mai mic fuge, zbiara, plange si asta nu doar ca e o diferenta de varsta, folosesc si o strategie diferita

    0
  8. mama_lu_gheghe

    Il consolideaza doar daca cuplul, si fiecare in parte, e capabil de “compromisuri”, renuntare de sine si , uneori, chiar mai mult de atat. Respiri prin el(ei), se schimba prioritatile, dar… sunt trairi, emotii pe care nu le poti descrie. Mai copila, ma faci sa plang, postul asta ma tulbura total. Oare eu am reusit sa-i fac sa inteleaga ca nu poti decat sa-i iubesti, si atat!? S-a inventat unitate de masura pt. iubire? Nu e infinita?
    @ Andrei, corecta remarca.

    0
  9. daca ti-ai taia un deget, te-ar durea mai putin decat daca ti-ai taia un altul? nu! te-ar durea la fel. 🙂
    cu parabola asta, de la maman citire, mi s-au dus mie temerile legate de diferentierile intre copii.
    dar ma rog, pana la urma e o chestiune ce tine de structura fiecaruia…

    0
  10. Nicule, să iau comentariul tău ca pe un apropo…?

    Lush, step by step, one thing at a time. dunno, eu sunt mică, ce mă-ntrebi pe mine?!

    somnulescule, niciodată nu e prea târziu! 😉

    artistule, ai mare dreptate, însă eu mă refer la atunci când confundăm pe tanda cu manda. Când aducem pruncul în speranţa că ne va salva pe “noi doi”. Când noi doi nu mai există demult…

    nina, parcă a vorbit mama.

    Tamias, corectă asta cu atenţia. Însă ochii care nu se văd se uită. Şi, prea multă atenţie în prea multe alte părţi…distrage privirea.
    E foarte okay şi frumos să ai un copil ca încununare a unei frumoase iubiri. Dar nu ca lesă a unei chinuite iubiri. Pur şi simplu nu va ţine.

    Andrei, în general cel mic îşi permite mai multe, cred. Şi în familie şi în viaţă, ulterior.

    mama lu’ gheghe, doamnă, alta era intenţia. 🙂 Şi da, într-adevăr. Pe copii îi poţi iubi din tot sufletul tău şi ei tot să nu fie mulţumiţi… nu ştiu cum a sunat asta… dar se întâmplă.
    În fine, sfaturi e uşor să dai, mai greu e să le aplici.

    ingrideas, sincer?! habar nu am. Nu mi-am tăiat niciodată un deget. Nici două. Dar precis, la al doilea aş fi deja mai pregătită pentru “durere”. Că ştiu cam la ce să mă aştept 😉

    0
  11. deci, it’s all in your mind! :))
    @tamias – ai perfecta dreptate!

    0
  12. Blondutzo sa stii ca ai dreptate, dar daca parintii fac acest lucru si trateaza diferit cei 2 copii, se vor simti vinovati ca nu i-au tratat la fel. Ei nu stiu care pe care sa-l trateze altfel.

    0
  13. @ Copila Blonda

    Apropos..la??..ca nu ma “prinz”

    0
  14. se numeste energie de relatie si explica de ce nurorile si soacrele nu se inteleg;
    fiecare om are o anumita cantitate de energie de relatie pe care o imparte (cum o sti el) la cei din jurul lui. functie de cum primeste si el inapoi de la ceilalti, sunt relatii in care unul e mai prieten cu celalalt decat invers. energia asta e constanta, nu creste, nu scade. daca ai prea multi oameni in jur, ajungi sa mai si iei de la unul sau altul.
    la fel, sunt 2, sot si sotie, fiecare pune cantitatea X din energia de relatie (caz ideal). restul pana la cat are fiecare, este impartit la cei din jurul fiecaruia.
    apare copilul, care cere atentie, cere energie de relatie. omul ii da (luand de la altii daca e nevoie)si atunci unii incep sa simta lipsa.
    de aici conflictele in familie.

    0
  15. Marion

    da..interesant subiect!dar totusi pe cand un articol gandit 100% de tine:P ca de “copy paste”din carti eu una is satula sa zic asa!!abordezi teme interesante uneori, dar pacat ca nu sunt originale!

    0
  16. sorin, apăi tu nu ştii multe.. :p

    Nicule, să dezvolt titlul în sensul intuit de tine.. prost intuit, de altfel. 😉

    zaqk, foarte tare treaba asta. Nu ştiam. Merci pentru info.

    Gică-Contra, când o să ajung să te cuceresc pe tine, o să înregistrez o mare victorie. Până atunci, mă bucur că eşti prin zonă… 😉

    0
  17. @Copila Blonda

    Ok, pe scurt nu a fost un apropo 🙂 😛

    0
  18. Marion

    Sa sti ca vrei imposibilu.Trebuie sa inveti ca in viata orice ai face, niciodata nu vei putea sa ii faci pe toti sa te placa, sa te admire, si etc.Nu spun cu rautate ce spun.Iar faza cu Gica contra deja iti adauga o bila neagra la statutul de blonduta desteapta. Oricum nu contest anumite calitati ale tale, se vede ca esti o tipa ok, doar ca trebuie sa inveti sa mai accepti si pareri nu tocmai pe placul tau.:)

    0
  19. eu si ....

    un copil nu-l faci ca sa repari ceva, sa sudezi ceva ce s-a rupt.Poate o perioada sa tina dar in cele din urma cedeaza,iar de suferit va avea, cel mai mult “lipitura”
    In ceea ce priveste egalitatea iubirii copiilor,ea depinde de foarte multe coordonate.Este adevarat ca parintii nu ar trebui sa faca nici o diferenta intre copii,dar…unii nu pot.De ce? Nici ei nu stiu precis… Unul are ceva in plus sau in minus, fata de celalalt.

    0
  20. Nicule, deci nu? 🙁

    Marion, deja mă enervezi şi mai tare. Că pe alocuri ai dreptate…

    eu şi… cam aşa.. :S

    0
  21. @ Copila Blonda

    Nu mai inteleg nimic !

    0
  22. Deci DA! Adica iar ai dreptate. Ceea ce nu sti tu, e ca al doilea poate spulbera ceea ce nu a reusit primul, adica sa-i faca praf definitiv, daca mama se gandeste sa-l faca tot din dragoste, deci… cu altu! Hai pup!

    0
  23. Valentina, mi-era dor de tine 🙂

    0
  24. viorel pusa

    Zice unu ca nu ai avea dreptate…
    http://krizatu.blogspot.com

    0
  25. şi ce zice? că eu nu am reuşit să trec de primele trei fraze. Cratimele aşternute sub formă de uite-o-nu-i şi “i”-urile adăugate random mă solicită exagerat.
    Iar tu ai grijă, cică se ia 😉

    0
  26. badmad

    Blondo-care-nu-acceptă-păreri-contra-propriilor-credințe, ai auzit de iubire maternă și de iubire erotică sau conjugală? Niciodata iubirea pentru cel cu care ai ales să faci un copil(indiferent de motiv) nu poate fi comparată sau confundată cu cea pentru cei cărora le dai viață. E altă mâncare de pește. Indiferent de motivul pentru care cel mic a fost adus pe lume, iubirea nu se confundă sau nu se împarte cu iubirea pentru cea sau cel de alături. Și niciodată un părinte nu își va împărți procentele din iubire între copii. Iar ordinea în care copiii au norocul (sau ghinionul – în opinia ta) să apară în familie nu influențează cantitatea de iubire, ci mai degrabă, așa cum a zis și Tamias, influențează cantitatea de atenție de care au nevoie și care li se acordă în funcție de nevoile fiecăruia.

    Mi se pare ca ești de două ori neavizată pentru a emite asemenea judcăți de valoare având în vedere ca nici nu ai crescut lângă un frate sau o soră și nici nu ai copii.

    Ceea ce spui tu e ca și cum ai spune că dacă îl iubesc pe Dumnezeu, îl iubesc mai puțin pe cea/cel de lângă mine. Sau pe copiii mei. Ca și cum am 100 de procente pe care trebuie să le distribui între soție, copilul 1..n, părinți, prieteni sau Dumnezeu…și cu cât sunt mai mulți, cu atât are fiecare mai puțin.

    Naiv și superficial.

    0
  27. badmad, în momentul în care mi-ai da dreptate ar însemna să conştientizezi anumite ierarhii din prorpia-ţi viaţă, cum ar fi: părinţii sunt mai apropiaţi de mine sau de soră-mea, care din prunci mă iubeşte mai mult, dar eu pe care mi l-aş ţine cu mine toată viaţa etc.

    Iar noi, oamenii, avem un talent deosebit de a ne salva de adevăruri durereoase. Şi atunci alegem cealaltă variantă: îl contrazicem pe ăla care ne deranjează.

    Merci de comentariu, sper că nu te-am pus prea mult pe gânduri.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 179 queries in 0.389 s