La concert merg Nina cu citez soţul din dotare :), Artistu şi Nicu.
Distracţie faină!
Am început să mi-i doresc în jur. Pe oamenii care n-au nici o treabă cu on-line-ul. Care nu sunt fascinaţi nici de blonde, nici de felul în care pretind ele că gândesc, în fiecare zi câte puţin aici pe blog.
Mă bucur să cunosc oameni care mă văd pe mine înaintea textelor mele. Eu sunt mai mult decât cuvintele astea înşirate nimerit. Fac caca şi pişu şi mă curăţ în urechi. Nu e nimic fascinant, promit.
Încercaţi să citiţi şi oamenii, nu blogurile lor!
————————————————————————–
Nu am uitat de concurs, vă dau un update imediat ce punem la punct detaliile. Puţintică răbdare, stimabililor!
Domnule Ministru Bazaconii,
blondele vă urează în cel mai călduros mod “Bună dimineaţa” şi o trezire cât mai uşoară la noua realitate de care aţi dat cu capul în zorii proaspătului mandat al prea-luminatului nostru guvern. (Dacă nu înţelegeţi ceva din alambicatele fraze curgătoare ca apa pe Cibin, ridicaţi mâna. Aveţi înţelegere, emoţiile mă năpădesc, iar sângele-mi pulsează-n tâmple. Fără legătură cu emoţiile.)
Înţelegem că somnambecilismul este o formă patologică manifestă în cele mai înalte straturi ale societăţii, ce nu înţelegem este de ce suferinzii nu primesc regim special. Pentru că merită, nu de alta! Adică, o cafea tare, o limonadă fără zahăr rezolvă multe dileme existenţiale. Şi măcar nu le creează pe ale altora. Dar am mai citit noi pe net (ştiţi, ăştia fără şcoală mai de pe acolo se informează..) că orice problemă când se complică cu sindromul autosuficienţei şi maladia narcisismului cronicizat devine problemă naţională. Printr-un mecanism lesne de priceput chiar şi pentru noi, ăştia care mergem cu metroul sau conducem maşini luate în leasing.
Nu aş îndrăzni vreo clipă a presupune că nu cunoaşteţi cele ce urmează, însă îmi iau libertatea de a vă împrospăta memoria îmbibată în aburii bucuriei de a vă fi văzut atâta pe la tv.
Vi s-a căşunat dv pe medicii de familie, că v-aţi zis, acuma dacă tot demolăm un sistem, de ce să nu începem de la baza lui. De aptitudinile dv inginereşti nu ne-am îndoit niciodată. Şi v-aţi trezit vorbind (elegant îmbrăcat şi cu cărarea pieptănată şcolăreşte într-o parte ) cum că ăştia, mititeii, doar completează chestionare.
Hah! tâmplele pulsează-n continuare (ţineam să amintesc) din nou, nu de emoţii. Nici de râs, contrar aparenţelor.
Deci, chestionarele. Informaţia asta de unde aţi adunat-o? De la vreun portar de clinică, bag seama, prieten de nădejde, că nici nu aş îndrăzni să presupun altceva. Sau fost coleg de facultate? Respectele mele, domnule Ministru.
Deci, chestionare? da, au completat oamenii. În vreo 4 exemplare aceleaşi bazaconii, doar că nu vă aparţineau, deci n-are rost să vă lăudăm pentru ele. Doar vă povestim cum a fost. Pentru că ştim, pentru că am stat nopţi la rând cu calculatorul în braţe să tastez cenepeuri şi să bifez număr de parteneri sexuali pentru toate babele din Cocârlaţii de Sus. Pentru că nu vă ajungea raportul bifat de doamna babă în persoană, cu pixul pe hârtie. Pentru că nu vă ajungea formatul scris, ba îl mai voiaţi şi în punct Excel şi punct programul de sănătate. Care, apropo, era atât de prost făcut, că nici nu ştia să salveze datele într-un mod intelgibil. Pentru formatul lui, evident, că mie mi se fâlfâie. Şi ca să vă mai spun ceva ce prietenul portar a omis (din motive independente de dânsul, bineînţeles) banii pentru minunatele chestionare au fost aşa: 15 ron pentru medici (unde intră toate cheltuielile cabinetului şi personalului auxiliar, plus impozit) şi 50 ron pentru laboratoare, pe pacient. Deci, unde e afacerea?! Omul freca de 4 ori uşa medicului pentru un rahat de analiză. La partea cu rahatul nu mă aştept să fim pe aceeaşi lungime de undă, din nou, din motive independente de domnia voastră 😀
În continuare vreau să vă reamintesc cu profundă stimă şi respect (ce mă pricep la cuvinte, ai?) de ce avem totuşi nevoie de mititeii ăştia, buni de frecat cu întrebări stupide, puse de toţi nespălaţii care ştiu să deschidă gura, nu neapărat să şi facă ceva constructiv cu ea.
Medicina de familie ar trebui să fie un brand. Este o specialitate uitată în fundul sacului cu lauri, chiar dacă le integrează pe toate celelalte. Iar pentru brandurile de calitate, omul ar trebui să fie întotdeauna dispus plătească. Dar pentru asta, trebuie să înţeleagă.
Doar bugetele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi Domnii în gradină –
Dormi în pace!
Acuma, eu ştiu că Vama e o trupă care abia după ce s-a născut, s-a şi ridicat în fundic, ulterior luându-o la goană prin muzica mioritică şi părul de pe mâinile noastre. Dada, ăla care încă se zbârleşte de fiecare dată când îmi cântă în maşină secunda aia din melodia mea preferată de pe ultimul album.
Ştiu că iniţial era Vama Veche, care s-a împărţit matematic în Vama şi Trupa Veche. Dar mai ştiu că la un nivel de deducţie logică, o continuare simbolică a trupei se găseşte în hainele actualei trupe Vama. De ce? Nici n-am chef să mă gândesc, probabil datorită lui Tudor Chirilă, care e sufletul şi vocea proiectului.
Bun, vă ziceam ieri de concertul de joia asta din Becker Brau, hai să dăm şi biletele! Povestiţi prima amintire a voastră legată de Vama/Vama Veche; autorul celei mai mişto relatări merge la concert. Juriul? Eu, în principiu. Iar prealeşinatele pubere topite după Tudor şi genele lui sucite :p nu au prioritate. Ştiu-ştiu, nu am inimă. Şi staţi liniştite, mi s-a mai spus 😀
Prima mea amintire? E legată de Pasărea Colibri, deci nu prea are farmec să povestesc. Vă las pe voi 😉 Dacă nu aveţi chef în comentariu, scrieţi la voi pe blog, just let me know.
Concursul ţine 48 de ceasuri. Iu du ză met.
Nu luaţi ad-literam titlul, că iese cu strigăte 😉
Carina îmi propunea vineri să aştern pe frumosul blog un banner la un concert Vama. Ciuciu banner, mai bine facem altfel… s-au gândit fetele, una blondă, alta nu... Deci, avem 4 bilete la concertul Vama de joi, 19 februarie din Becker Brau (de fapt, se reprogramează concertul de joi. Absenţa e însă cu acte-n regulă şi scutire medicală, nu că ar fi vreun motiv de laudă…, dar sunt unele lucruri care scapă de sub control. Mucii din nas, de exemplu. Şi va fi recuperată negreşit la data şi locul indicate) Cum ziceţi să le împărţim? Câte două pe cap de fan, mă gândeam eu, că parcă nu e prea fain să mergi acolo singur-cuc… (da’ dacă aveţi deja prieteni care merg, nu-i bai, redistribuim aicişea) Da’ facem concurs, facem cadou? Habar nu am , că e prima dată când fac chestia asta. Dar poate pleacă cineva fericit la culcare 😀
Sugestii?
Aseară au dat năvală peste noi nişte dudui care ne-au umplut masa de prezervative. Erau mai multe chestii din alea mici şi roşii ( 😉 )decât sucuri şi limonade. După, a venit o tipă care ne-a întrebat dacă lucrăm la ceva asociaţie… Habar nu am ce am făcut să merităm asemenea cantităţi, că faţa nu ne prea ajută, dar zic… motiv de bucurie. Culmea e că atâta ne-am minunat, de în final noi am plecat şi ele nu; le-am uitat acolo pe masă.
Mă bucur de fiecare dată când dau peste o campanie de genul sau, mai ales, când dă ea peste mine. Apreciez broşurile alea făcute ca pentru proşti, însă tare mă-ndoiesc că proştii îşi pierd vremea cu ele… Ce vreau eu să spun în câteva cuvinte e extrem de simplu. Sexul neprotejat nu e o idee bună decât dacă partenerul a trecut proba timpului şi dacă eventualitatea unui copil în viaţa voastră ar fi o bucurie legală.
Eu zic să ne iubim legal. Aşa e fun şi în timp ce, dar nu numai 😉
Pagina 3 din 6