Către Domnul Ministru Bazac-onii

Domnule Ministru Bazaconii,

blondele vă urează în cel mai călduros mod “Bună dimineaţa” şi o trezire cât mai uşoară la noua realitate de care aţi dat cu capul în zorii proaspătului mandat al prea-luminatului nostru guvern. (Dacă nu înţelegeţi ceva din alambicatele fraze curgătoare ca apa pe Cibin, ridicaţi mâna. Aveţi înţelegere, emoţiile mă năpădesc, iar sângele-mi pulsează-n tâmple. Fără legătură cu emoţiile.)

Înţelegem  că somnambecilismul este o formă patologică manifestă în cele mai înalte straturi ale societăţii, ce nu înţelegem este de ce suferinzii nu primesc regim special. Pentru că merită, nu de alta! Adică, o cafea tare, o limonadă fără zahăr rezolvă multe dileme existenţiale. Şi măcar nu le creează pe ale altora. Dar am mai citit noi pe net (ştiţi, ăştia fără şcoală mai de pe acolo se informează..) că orice problemă când se complică cu sindromul autosuficienţei şi maladia narcisismului cronicizat devine problemă naţională. Printr-un mecanism lesne de priceput chiar şi pentru noi, ăştia care mergem cu metroul sau conducem maşini luate în leasing.

Nu aş îndrăzni vreo clipă a presupune că nu cunoaşteţi cele ce urmează, însă îmi iau libertatea de a vă împrospăta memoria îmbibată în aburii bucuriei de a vă fi văzut atâta pe la tv.

Vi s-a căşunat dv pe medicii de familie, că v-aţi zis, acuma dacă tot demolăm un sistem, de ce să nu începem de la baza lui. De aptitudinile dv inginereşti nu ne-am îndoit niciodată. Şi v-aţi trezit vorbind (elegant îmbrăcat şi cu cărarea pieptănată şcolăreşte într-o parte ) cum că ăştia, mititeii, doar completează chestionare.

Hah! tâmplele pulsează-n continuare (ţineam să amintesc) din nou, nu de emoţii. Nici de râs, contrar aparenţelor.

Deci, chestionarele. Informaţia asta de unde aţi adunat-o? De la vreun portar de clinică, bag seama, prieten de nădejde, că nici nu aş îndrăzni să presupun altceva. Sau fost coleg de facultate? Respectele mele, domnule Ministru.

Deci, chestionare? da, au completat oamenii. În vreo 4 exemplare aceleaşi bazaconii, doar că nu vă aparţineau, deci n-are rost să vă lăudăm pentru ele. Doar vă povestim cum a fost. Pentru că ştim, pentru că am stat nopţi la rând cu calculatorul în braţe să tastez cenepeuri şi să bifez număr  de parteneri sexuali pentru toate babele din Cocârlaţii de Sus. Pentru că nu vă ajungea raportul bifat de doamna babă în persoană, cu pixul pe hârtie. Pentru că nu vă ajungea formatul scris, ba îl mai voiaţi şi în punct Excel şi punct programul de sănătate. Care, apropo, era atât de prost făcut, că nici nu ştia să salveze datele într-un mod intelgibil. Pentru formatul lui, evident, că mie mi se fâlfâie. Şi ca să vă mai spun ceva ce prietenul portar a omis (din motive independente de dânsul, bineînţeles) banii pentru minunatele chestionare au fost aşa: 15 ron pentru medici (unde intră toate cheltuielile cabinetului şi personalului auxiliar, plus impozit) şi 50 ron pentru laboratoare, pe pacient. Deci, unde e afacerea?! Omul freca de 4 ori uşa medicului pentru un rahat de analiză. La partea cu rahatul nu mă aştept să fim pe aceeaşi lungime de undă, din nou, din motive independente de domnia voastră 😀

În continuare vreau să vă reamintesc cu profundă stimă şi respect (ce mă pricep la cuvinte, ai?) de ce avem totuşi nevoie de mititeii ăştia, buni de frecat cu întrebări stupide, puse de toţi nespălaţii care ştiu să deschidă gura, nu neapărat să şi facă ceva constructiv cu ea.

1. pentru că altfel nu mai face nimeni profilaxia bolilor grave prin vaccinarea pruncilor. Numa’ ce fac ăia ochi pe lumea asta, că îi şi trimitem pe cealaltă. Mişto treabă, ai?
2. nu mai urmăreşte nimeni recuperarea postoperatorie a pacientului; medicul specialist îl cheamă la un control după vreo 6 săptămâni de la operaţie, că ăla are de tăiat, nu de povestit poveşti. Între timp, Dumnezeu cu mila, că asta e pe gratis. În atâta vreme, ai tot timpul din lume să dai ortu’ popii în repetate rânduri, de ar fi posibil. Dacă nu, şi să-ţi borăşti maţele pe-afară e aproape la fel de rău. Rugăciuni, nene, că pe doctor l-a falimentat bugetul.
3. nu mai face nimeni ancheta epidemiologică a hepatitelor, adică încearcă să găsească sursa şi posibilele infecţii purtate mai departe. În contextul suprapopulării planetei, nici nu e aşa mare baiul. Doar că sclavii cu ficaţii-n pioneze nu prea sunt folositori la ridicarea imperiului. Think ’bout it, ‘nea ăsta cu bazaconiile-n program.
4. când ne doare burta şi facem caca gros ca apa, chiar dacă nu e prima dată când ni se întâmplă :p luăm nurofen răceală şi gripă, că doar ăla-ţi ia durerea cu mâna. Îţi ia şi minţile, că doar timpul, şi numai ăla -nicidecum hapul- le rezolvă pe toate, inclusiv patologia. Proastă gluma asta, dar cu sâmbure de adevăr mare cât silicoanele Pamelei.
5. şi multe alte lucruri, dar să ne concentrăm pe cele brute, pentru început…

Medicina de familie ar trebui să fie un brand. Este o specialitate uitată în fundul sacului cu lauri, chiar dacă le integrează pe toate celelalte. Iar pentru brandurile de calitate, omul ar trebui să fie întotdeauna dispus plătească. Dar pentru asta, trebuie să înţeleagă.

Doar bugetele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi Domnii în gradină –
Dormi în pace!