Suntem informaţie

Noi suntem 99,99% informaţie şi doar 0,01% masă.

Acesta este un adevăr general. La sfârşitul acestui post, sper să fie un adevăr înţeles.

Citatul aparţine unui profesor audiat la un congres de la Mamaia mai demult, însă adesea prezente în conversaţii, la cafea. Şi în seara asta s-a întâmplat din nou, am ajuns la vorbele omului. Erau apropo de terapia naturistă vs cea alopată, apropo de resursele naturii folosite inteligent pe post de leac vs sintezele artificialo-chimice.

Orice element, orice masă are o încărcătură. Negativă sau pozitivă. Asta e fizică de a şasea, fără teoria băţului de chibrit. Pe baza acestei încărcături, înainte de a se atinge, masele se atrag sau se resping. Deja de la acest nivel se naşte o interacţiune, un soi de contact, însă nu unul de natură fizică, ci unul la nivel informaţional. Câmpul fiecărei mase e parte din încărcătura ei şi pe baza acestuia se determină fenomenul de atracţie sau respingere.

Acuma, organismul nostru care e un deştept din naştere recunoaşte elementele din natură ca fiind proprii. Şi atrage cu fiecare moleculă a sa atât informaţia, cât şi masa substanţei respective, integrându-o în sistem. Asta apropo de terapia naturistă. În schimb, atunci când organsimul detectează o substanţă rezultată în urma artificiilor din eprubetă, informaţia pe care o decodează determină fenomenul de respingere, asimilarea având nevoie de vreme îndelungată şi mecanisme complicate.

De aceea administrarea mai multor hapuri în paralel e de evitat. Fiindcă ele interacţionează. Iar organismul uman are nevoie de un fel de traducător cu normă-ntreagă ca să priceapă ce vrem noi să-i spunem. Dar el nu e vreun retardat, chiar dacă noi îl tratăm ca pe unul. E suficient să-i vorbim pe limba lui şi el singur va şti ce-i de făcut ca să vină de hac duşmanului.

1. Nu condamn terapia alopată, ar fi o erezie din partea mea, că doar pe ea îmi clădesc o carieră. Însă datele concrete adunate până acum, acelea pe care le găsim în manuale de literatură medicală şi studii efectuate, statisticile prezentate şi eşecurile înregistrate mă plasează în mijlocul unei ceţi medicale de densitate mare spre foarte mare. Şi atunci, nu pot decât să îmbrăţişez orice lucru care face bine. Fără a pune condiţii şi seta reguli care nu fac decât să ne piardă timpul. TIMPUL pe care poate unii nu îl mai au.
2. Dacă un fir de iarbă a făcut bine o dată unui om, păi atâta aş studia firul ăla de iarbă, l-aş despica în cincizeci, l-aş suci şi pe faţă şi pe spate… până mi-aş explica minunea. Dar între timp, nu aş sta să mă scarpin în cap că dacă şi cu parcă, ci aş striga în gura mare întregii lumi, uitaţi minunea. Dacă s-a putut o dată, la un om, se va putea şi a doua oară. Cu siguranţă.
3. Păcat că oamenii sunt sceptici, păcat că e atât de comod să dai banul şi să-nghiţi pastila. Păcat că suntem atât de ignoranţi şi ce trist, că suntem atât de mulţi. Că nu primim o informaţie, ci o respingem din start, ca organismul nostru – medicamentele, cele de toate zilele.

Multă Sănătate şi puţină Chibzuinţă vă doresc!