În loc de concluzii

E vremea urărilor şi gândurilor bune împrăştiate aleatoriu. E vremea semeseurilor ipocrite şi jurămintelor de ocazie. Însă, înainte de a ne propune încă o dată să ne lăsăm de fumat, să nu ne mai minţim iubita şi să reducem ciocolata după 6 p.m. sau alte grozăvenii, ar trebui văzut cu ce-am rămas după anu’ ăsta, în afară de criză şi rate la bancă.

Personal, am avut un an plin, în care-am crescut cât în alţi zece. Am crescut o imaginie pozitivă despre capitala ţărişoarei şi o copilă blondă. Am definit nişte parametri interni, pe care-i căutam demult. Nu i-am găsit printre biţi, nici printre mitici, dar simplul fapt că am ştiut la un moment dat unde să mă uit a fost îndeajuns pentru a înţelege.

Am crescut un cerc de cunoştinţe şi am câştigat potenţiali prieteni. Chiar de nu ne vom înfrăţi pe vecie, mi-ar plăcea să cred că ştiu să profit, în cel mai non-material sens, de pe urma fiecăruia. Că eu am doar de învăţat.

Am crescut responsabilitatea de a nu-mi lăsa vasele murdare-n chiuvetă peste noapte şi am dobândit liniştea în care mă refugiez când mi-e prea zgomot afară. Am învăţat să apuc o şurubelniţă şi să mânuiesc iscusinţa blondă. Dar până să construiesc mecanisme complexe, mai e cale lungă.

Am învăţat că diferenţa dintre ambalaj şi conţinut e obositoare. Şi că teatrul e acceptat ca cea mai comodă variantă de către cei proşti. Însă arta e atât de dezvoltată, că te trezeşti talentat fără să vrei. Îmi place expresia “prostituţie socială”. Psihologii o numesc toleranţă. Ţăranii , ipocrizie. De asta, ţăranii sunt veşnicii inadaptaţi. Pietricica din pantof. Aia care nu-ţi pune pistolul la tâmplă, dar te aduce în pragul nebuniei.

De câte ori se schimbă perspectiva în paragraful anterior, de tot atâtea ori s-au schimbat şi taberele. Pentru că omul, în esenţa lui plurivalentă, e mereu dinamic. Nimic nu îl ţine pe loc. Nici semnături în catastife oficiale, nici jurăminte urmate de cruci. Nici destine scrise în stele.

Şi de aceea, îndrăznesc să îmi doresc, pentru la anul, curaj. Curajul de a-mi refuza să irosesc vreo clipă. Pentru că nu suntem atât de bogaţi, încât să ne permitem luxuri.

Articolul anterior

Bucuroşi de colindători, oare?

Articolul următor

“Când să-mi încep viaţa sexuală?”

13 Comentarii

  1. daca tot nu ai mai scris nimic de vreo 2 zile, ai putea sa-ti pui backupul de la baza de date, ca vad ca s-a cam busit treaba pe aici. Daca nu stii cum, vorbeste cu Razvan Tutu, de la best-hosting. Daca nici asta nu poti, zi-mi mie si vorbesc eu cu el.

    Cat despre articol, daca ar fi avut incheierea: “suntem atat de bogati, incat nu ne permitem luxuri”, ar fi fost si mai bine. Numai bine.

    0
  2. Andrei Bugeac

    Stii ce il tine pe om in loc?Nu semnaturi,nu juraminte,ci el insusi,firea lui si limitele pe care in mare parte si le impune;curajul e bun dar nu e suficient ca sa depasesti limitele suto-create si cele pe care ti le impun ceilalti.”Taranii” sunt inadaptati doar raportandu-i la cei care le sunt superiori,din cauza asta comparatiile adaptat-inadaptat, reusit-nereusit nu sunt imuabile.Diferenta marcanta intre adaptare si inadaptare o face acel dinamism de care aminteai si tu mai sus,dinamism inregistrat doar din punct de vedere al constientei si constiintei.

    0
  3. Plus ca suntem intr-un an de criza si trebuie sa profitam de fiecare secunda din viata noastra.

    0
  4. mihai

    c’mon guys, you have big issues! FORGET ABOUT CRIZA! :))

    0
  5. siii……laaaaaaa muuuuulti aaaniiii!

    0
  6. Tre’ sa te apuci de cartea aia, ca scrii prea misto. 🙂

    0
  7. Geo, eu zic sa te faci si ti blond si poate ne asociem, ca nu zici rau cu incheierea aia! :p

    Andrei Bugeac, “taranii” la care ma refeream eu sunt cei incomozi pentru societate, cei care refuza sa joace teatru si spun sincer ce gandesc. Si deranjeaza, de cele mai multe ori. Iar pentru faptul ca nu se minuneaza cat e de frumos taiorul, cand el e tot o cuta, sunt numiti “tarani”

    Sorin, tu ai interzis la citit intreg postul! :p

    mihai, friends with sorin? 😉

    JD, hic!

    Catalin, mda, misto nu-i destul. Ca sa scrii o carte tre’ sa ai ce pune/ntre coperti 😉

    0
  8. Prima pagina e cea mai grea 🙂

    0
  9. Andrei Bugeac

    Sa stii ceva…a spune exact ce gandesti nu te face taran,totul depinde cum,unde si de ce o spui;acestia nu apreciaza frumosul pentru ca nu il cunosc,dar a deranja si a fi incomod nu inseamna in nici un caz a fi taran…poate insemna ca ai personalitate,ca stii ce vrei,ca ai curaj…de asemenea poate insemna ca nu e nimic de capul tau.A categoriza astfel unii oameni nu e realist,e o diferenta uriasa intre a sustine o idee concisa si bine formulata si sa dai dureri de cap altora si sa vorbesti numai de dragul de a te auzi…efectul si impactul social al acestor doua fatete poate fi identic pentru multi dintre noi…

    0
  10. Andrei, stiu ce zici, dar oricum ai pune in cuvinte, daca ideea exprimata e contra asteptarrilor generale, deranjezi. si nu zic eu ca esti taran, ci cei pe care i-ai contrazis. asa te percep. ca nu stii sa te porti cum “ar trebui”

    0
  11. Andrei Bugeac

    Da,dar acel “ar trebui” e vazut de doua parti,a taranilor si a celor educati,in cazul asta…de unde stim cine are si cine nu dreptate?Tu si eu putem face parte din oricare tabara in orice moment fara sa fim constienti de asa ceva…

    0
  12. in tineretea mea, efemera de altfel, am fost blond. Si mai ceva ca tine. Am zis.

    0
  13. Urasc sarbatorile tigania care ne inconjura si ipocrizia …

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 167 queries in 0.180 s