Ruşinea de a învăţa

Acest articol a fost scris cu ocazia conferintei anuale Training 08, evenimentul de training general, de HR, vanzari si e-learning cel mai complex al anului.

În zilele noastre, să pleci de la şcoală cu un 3 în carnet poate fi de tot atâtea ori mai “cool” decât un 10, crescând şi cota de popularitate a puştiului de-a şaptea. Un zece echivalează cu elementul tocilar, cu iz de supunere şi lipsă de personalitate. Şi, uite ce simplu, am ajuns exact în punctul de unde se naşte o greşeală colosală a societăţii noastre. Degetele-mi tindeau să tasteze “a societăţii româneşti”, dintr-o inerţie negativistă, dar le-am oprit la timp, căci problema se manifestă şi la prea-fericiţii noştri vecini de planetă.

Pentru a înţelege complexitatea noţiunii de a învăţa, trebuie ţinut cont de faptul că un copil face treaba asta din secunda zero în care dă cu nasul la aer. În momentul în care se taie cordonul ombilical, el învaţă să respire singur. Trage sperietura vieţii lui, dar “merge mai departe” învăţând. Acum că suntem conştienţi de faptul că nici să respirăm nu am ştiut dintotdeauna, de ce ne ferim şi blamăm acest minunat proces, cel de învăţare?

Fiindcă în toţi anii noştri de şcoală -mai mult sau mai puţin comunistă- ne-au spălat creierele, hrănind o confuzie periculoasă pentru mintea noastră cu potenţial, cum n-o să mai întâlnim vreodată. Confundăm învăţatul cu memoratul. Confundăm creşterea interioară cu o notă din catalog. Şi, culmea, ajunşi oameni cu pretenţii în societate, ne chinuim pruncii să aducă acasă exclusiv calificative senzaţionale, uitând esenţialul. Şi modificându-le lor iremediabil scara valorica. Ştiti că psihologii blamează educarea copilului după mecanismul recompensă/pedeapsă. Înţelegeţi de ce? Fiindcă se interschimbă priorităţi în capul micuţului şi nu mai ştie dacă învaţă pentru doamna, pentru zece, pentru maşinuţa teleghidată, pentru vecina sau căţelu’ din curte. (Şi da, intenţionat nu am pus valorile autentice pe listă, întrucât ele se află la “coada cozii”, că nici nu am un font atât de mic pentru a le trece). Iar, între copii se aude des: N-am învăţat nimic. Nici n-am pus mâna pe carte. De zici că ar avea cel puţin râie şi alte trei boli incurabile, pe lângă. Dar ei o spun, fiindcă “dă” bine. Ştiu că eram în prag de BAC şi aveam colegi care nu recunoşteau, nici să-i pici cu ceară, că repetă materia a cincia oară. Le explicam că nu e ABSOLUT nici o ruşine, ba, dimpotrivă, e firescul de la acea oră, dar ei continuau să se uite ciudat când le spuneam că învăţasem trei ceasuri în weekend.

Localizez cu precizie momentul în care am înţeles că învăţ pentru mine: intrarea la facultate. Atunci am adus procesul de învăţare dintr-un plan distinct de al meu, în interior, încercând să-l asimilez total. Mi-am deschis ochii, dar am văzut altceva. Alte motivaţii, alte scopuri şi am început să-mi doresc să-l conjug corect pe “eu sunt” şi “eu am”. Mi-am amintit de prima secundă în care mi-am dorit să fiu băiat, în clasa a noua, fiindcă profa de mate a dat o problemă, a cărei demonstraţie o ştiam, dar pe care -din cauza gălăgiei din clasă şi a vocii mele pisicoase- nu am avut forţă s-o urlu din plămâni. Şi a terminat scriind ea rezolvarea, iar eu simţindu-mă cea mai mare proastă. Ulterior, am înţeles că nu e nevoie să şi arăţi lumii că ştii, faptul în sine ajunge.

După liceu, când am scăpat de lista lecturilor suplimentare şi a temelor de casă, a început să-mi placă să citesc. Paradoxal, aţi spune. Însă a fost primul moment, în care eu am simţit că investesc în mine şi nu în media de la sfârşitul anului. Iar aici vorbeşte un copil care nu a fost certat NICI măcar O DATĂ pentru o notă, nici presat, nici recompensat pentru una. Eu primeam ciocolată şi păpuşi indiferent dacă aduceam 10 sau 8 acasă. Şi niciodată notele mele nu au fost direct proporţionale cu dragostea (afşată) părinţilor mei. Şi studiez Medicina, mulţumesc frumos.

Crescând într-o lume care se arată într-un fel, dar îţi pregăteşte în altul, m-am trezit într-un moment în care învăţatul e împins dincolo de limita învăţatului. În care nu-ţi mai îmbunătăţeşte existenţa sau înalţă spiritul, ci îţi îngrădeşte libertatea. Avem cărţi despre limbajul non-verbal şi despre forma căciuliţei pe care o pui la “ă”-ul scris de mână. Altele, despre cum să învăţăm accelerat şi să citim în diagonală. Sunt oameni care se întâlnesc cu oameni şi se controlează la cele mai mari nivele şi în cele mai mici detalii. Există persoane care-şi studiază caligrafia pentru a nu fi “citiţi” sau alţii, poziţia degetelor în buzunar şi a limbii în gură. Pentru impactul vizat. Şi garantat de toate cărţile alea, cu toate studiile lor. Eu înţeleg, mereu sunt sacrificii care se cer şi preţuri ce trebuie plătite, dar degeaba mai punem ţara la cale, dacă nu mai ştim cine sunt locuitorii ei. Cu siguranţă, există unele preţuri prea mari şi alte sacrificii care nu merită făcute. Iar nimic pe lumea asta nu merită plata supremă. Decât să te pierzi pe tine, preferă să pierzi orice.

Articolul acesta începe într-o extremă şi se termină în alta. Nu e specialitatea mea, deci nu emit păreri, nici nu dau sfaturi. Doar acţionez. Iar eu pe puiul meu o să mi-l cresc -când va fi vremea- departe de orice încorsetare a oricărui sistem şcolar. O să-l cresc într-un sistem, în care singura constantă va fi iubirea mea faţă de el. Şi îl voi învăţa că a fi autentic este, dincolo de orice studiu şi tratate ştiinţifice, mai cuceritor şi mai înălţător decât toate regulile scrise. Fiindcă fericirea pe care o doresc copilului meu nu se poate clădi pe gesturi studiate şi căciuliţe-ncovoiate.

Articolul anterior

Se cauta Talentul Anului la Premiile Ioan Chirila

Articolul următor

Se poate, domne!

29 Comentarii

  1. Postul tau mi-a ajuns direct la suflet…
    Citesc blog ul de o groaza de timp, dar nu am comentat niciodata.
    Tocmai mi-ai facut seara mai frumoasa, multumesc!

  2. pfuaaa… lung blog, sa-mi vina cheful sa-l citesc acuma :))

  3. blog, ametzeala mea, articol, se vede ca sunt obosit, dar promit sa-l citesc curand… 🙂 dupa ce imi scriu si eu articolul pt HTC :X

  4. Aşa Miruna! Frumos articol, frumos blog, o relaxare pt. minte şi suflet. Le-aş recomanda colegilor mei măcar blogul tău să îl citească, dacă o carte/un caiet nu deschid nici măcar să citească 3 rânduri, dar parcă văd că ar zice: “Încă una din aia, scrie prea mult, prea frumos, parcă seamănă cu părinţii/fraţii/surorile mai mari”.

  5. in primul rand felicitari pentru post 🙂
    e foarte greu sa faci oamenii sa inteleaga ca invata pentru ei.

    eu am avut norocul sa fiu in generala intr-o clasa de olimpici (mandria sectorului).
    ajuns la un liceu ‘de fitze’ m-am adaptat si am reusit sa pastrez un echilibru intre scoala si fun.
    Invatam la cateva materii mai importante si in rest ma descurcam(ce-i drept, la filo e foarte simplu)
    Am nimerit intr-o gasca ‘de golani’ care erau printre primii din liceu la invatatura (exceptand oamenii care invatau 24/7). Astfel ca desi faceam tot felu de tampenii in liceu, nu prea aveam probleme, fiind cunoscuti drept ‘copii buni’ :))
    Tin minte ca intr-o perioada asteptam o domnisoara la liceul german. 3 baieti ‘suspecti’ care se plimbau zilnic prin fata liceului. Conducerea liceului a aflat repede despre ce fata e vorba si a sunat parintii: “doamna.. fata dumneavoastra… umbla cu niste golani..”. Mama fetei stia despre cine e vorba si cand a aflat directoarea liceului german ca suntem olimpici si printre cei mai buni elevi ai liceului nostru a ramas masca :)) De la urmatoarea intalnire a inceput sa ne salute respectuos. Atunci am ramas si noi masca :))

  6. DEci repet

    Da in RO e o rusine sa inveti pt ca daca inveti ca prostu in scoala la liceu si in facultate ai cam 0 garantii ca o sa ai o viata linistita

    Eu unu is mai practic am renuntat la pierdut vremea cu scoala de princls a 9 a si m-am concentrat pe IT si sa ma invat singur dar ce am reusit eu nu prea se aplica la multi ca nu toata lumea tre sa ajunga guru in IT sau sa castige existenta online

    In ROMANIA SYSTEMU FACE CA A INVATA E O RUSINE

    Dar la noi sunt si ideiile alea idioate ca daca nu ai diploma vai care creaza premize de genu vai da ala euite de ex eu care nam diploma de ce se plimba in masina aia de atatia bani eu am invatat da nu am asa ceva eu ala se plimba pt ca a muncit excludem aici toti copii de bani gata si smecherasii care au dat tunuri si si-au luat bmw de 5 k si is smecheri

    deci concluzie eu consider ca cei care mor cu burta pe carte in tara asta in FRAIERI am respect pt persoanele inteligente (de ar fi mai multe da parca se imputineaza in loc sa se inmulteasca) ar fi bine da nu pe “fraierii” care invata ca robotii fara sa realizeze ca in scoala/fac li se spala creieri si viitoru e sumbru nu stralucit …

  7. Avand in vedere ca societatea evolueaza spre situatia in care cei ce nu invata sunt majoritari, iar cei constiinciosi minoritari… eu as pune o intrebare: Cine-i cool? Cel ce urmeaza gloata sau cel ce indrazneste sa fie altfel. Poate doar trebuie sa ne invatam odraslele sa priveasca altfel lucrurile. Eu una, mereu m-am simtit cool ca stiu mai multe decat colegii mei, ca ei depindeau de mine pentru extemporale, teme de casa samd. In timp ce eu nu aveam deloc nevoie de ei. So, cine era cool? 😀

  8. Iulia, bine ai venit. Si te rog sa indraznesti sa iti faci simtita prezenta. Te mai astept, cu toate ca nu garantez buna dispozitie de fiecare data. Eventual te poate umfla rasul :p

    David, da’ nu e obligatoriu sa citesti. HTC?

    Anemari, “Ieri am fost destept. Am incercat sa schimb lumea. Azi sunt intelept. Incerc sa ma schimb pe mine”

    mim, de acord

    hoinarul, ai fost olimpic, bre? :p eu niciodata nu am stiut imbina scoala cu distractia si baietii cu sesiunea.

    funny, eu raman la parerea mea. O scoala face diferenta. Nu o diploma, cu toate ca uneori si aia conteaza. Dar scoala deschide minti. Pana nu vezi, nu crezi, eu inteleg asta perfect. Si iti doresc mult succes, esti un tip f curajos sa nu iti pierzi timpul cu o facultate de amoru’ artei. serios.

    Adeline, in liceu, ma uitam cu prietena mea la toti baietii din categoria “geek”, care erau ca fratii nostri mai mici la vremea aia, si ne imaginam ce tipi misto se vor face. Si, crede-ma, nu ne-am inselat deloc. Pacat insa de perioada aia critica. Precis i-a marcat cumva.
    Nu stiu ce legatura are cu ce ai zis tu, dar atata timp cat tu erai ok, f bine. you ruled 😉

  9. mda.. din pacate genul ala de olimpic pe care il detestau toti profesorii: ala care in fazele superioare ba uita sa se trezeasca, ba se plictisea sa stea in sala. in clasele 9-11 am luat niste premii pe la istorie. aia de a 12a :)) (intram pe pile datorita pasiunii pentru istoria romanilor).

    si cu toate astea, cel mai ‘de soi’ premiu e un argint la.. fizica :))) in generala ca in liceu eram praf.

    imbinatul distractiei cu scoala e o arta :)) ajungi sa te urasca toti colegii :)) noi eram mari ‘artisti’ ;))

    ps: spam protectionu tau a trecut la numere din 2 cifre. daca mai avanseaza o sa comentez din ce in ce mai rar :))))

  10. ascanioro

    Niciodata nu am pus accent pe note si ma credeam presus de ele(din pacate) si am crezut ca eram cool, daca treceam in ultima clipa si asta si in liceu cat si la facultate, si asta pana in momentul cand am aplicat la niste job-uri la companii respectabile la cand mi se cereau notele, asa ca…aparentele conteaza.

    Imi cer scuze pentru formulare, cuvinele nu au fost niciodata modul meu corect de exprimare.

  11. Cristian

    Nici pe mine nu ma bateau la cap parintii cu notele. Mereu imi spuneau sa invat pentru mine, ca sa stiu eu. Si bine au facut. De bine de rau am terminat o facultate (una buna cica) plus un masterat (deh, trebuia sa scap de armata). Iar sa-mi rusine ca am invatat nu mi-a fost niciodata. Ba din contra mi-era jena de lenea care am avut-o si din cauza careia n-am invatat cat ar fi trebuit.

    @hoinarul: ce liceu ai facut?

    @funny videos: iti urez succes la studiul individual, dar sa stii ca e riscant. Poti sa-i numeri pe degete pe cei care au reusit fara studii universitare: Bill Gates, Larry Ellison, Steve Jobs, Jwz si cam atat. Bill Gates nu era deloc sarac, iar pe langa faptul ca ii mergea mintea, l-a avut coleg pe Paul Allen (om cu facultate :-D), Larry Ellison a avut 2 colegi cu facultate, Steve Jobs era mort fara Steve Wozniak, iar Jwz era un mic geniu.
    Americanii, cat ii vezi tu de capitalisti si de pragamatici, sa stii ca se uita la diploma, la hartiile astea atat de inutile. Cateva exemple de firme: Microsoft, Google, Oracle, Intel si IBM. Cum spunea si copila blonda, o scoala face diferenta, chiar daca scoala e neterminata (precum in cazul lui Bill). Bineinteles ca o sa inveti o tona de rahaturi acolo, dar in urma interactiunii cu ceilalti studenti si cu profesorii ajungi sa te formezi cat de cat.
    Am facut liceu de info si am avut si eu o parere similara cu a ta. Pe unde am lucrat n-am avut nevoie de cine stie ce cunostiinte, adica liceul ar fi fost aproape suficient, dar cand vine vorba de performanta si calitate, invatatul dupa ureche nu prea mai face fata.
    Daca tot te-ai legat de “fraierii” care invata ca robotii, poate incepi sa scrii si tu mai ingrijit ca sa ne arati ca ai ramas cu ceva din orele de romana. Scrie cu majuscula la inceput de fraza, cu semne de punctuatie samd. Daca nu din respect de sine, macar din respect pentru ceilalti.

  12. Eu sunt la o facultate da nu o fac pt diploma pur si simplu am inceput-o acu o si termin cand ? nu stiu ca nu ma intereseaza 🙂

    Da face diferenta afara TOTAL de acord da pe aici prin rromanica nu prea …

    Si autocultivarea deschide minti mai mult decat kktu de scoala care le cam inchide …

    Sunt multi care au reusit fara scoala multi si stai tu linistit ca ma descult nu ca bill gates da nici rau nu o duc 🙂

    Zici ca , atunci cand vine vorba de performanta si calitate autoinvatarea e depasita ? serios da ce zici de zecile de programatori care au ajuns la microsof google (maj sunt selfteach stiu si eu cateva cazuri si alrii … aia ce sunt au fost depasit) daca esti din it ai stii ca e domeniu unde inveti cam cel mai mult singur …

    PS : Da si eu m fost olimpic la 2 materii chiar 2 materii Info si Istorie da stati linistiti ma duceam la olimpiade nu pt “glorie” asta e pt fraieri iar ci sa scap de scoala cu lunile vb lu ahilosu la fazele superioare nici nu ma duceam sau faceam mijto de ex la ist nu am luat locu 1 pe judet pt ca ultimu subiect a fost despre Istoria partidului Liberal sau bulangii de la PNL de azi ? si nu am scris nimik cand ma intrebat profa de ce ? eu iam zis ca nu scriu de politica 🙂

    PS 2 : sta e stilu meu de scris dezordonat si aiurea ca nu prea ma duceam la orele de romana cu lunile 🙂

  13. @Cristian: Scoala Centrala, fosta Zoia 🙂

  14. Funny – pai te-ai lasat sau ba? In orice caz, o diploma face diferenta, dar nu toata lumea intelege in ce fel. Multi cred ca daca ai o diploma, angajatorul are o garantie ca stii ceva. Nu, diploma aia ii garanteaza angajatorului ca esti capabil sa inveti, sa pricepi anumite lucruri. Fara o diploma, atat in Romania, cat si in alte tari vei avea tot timpul muncile de jos, cand va veni vorba de promovare vei fi sarit, pentru ca sunt altii cu diploma. Jobs, Gates si altii au reusit si datorita norocului, pur si simplu au prins perioada de inceput din IT, acum e mult mai greu (daca nu imposibil) sa reusesti de unul singur in acest domeniu, totul e acaparat de marile corporatii.

    Si gandeste-te la chestia asta: fara sa ai studii superioare nu vei avea niciodata o pozitie de conducerere. Vei ramane toata viata ala care trage la saiba, indiferent daca ai invatat ceva sau nu in facultate. Iar un stil dezordonat in exprimare nu inspira incredere, crezi ca Bill Gates scria dezordonat cand a batut palma cu IBM, ca nu se prea ducea la orele de engleza?

    Din nefericire, populatia e indobitocita – ca sa reusesti in viata nu trebuie sa inveti sau sa muncesti, ci sa faci niste “combinatii” sau sa dai niste “tunuri”, asa ca munca sau invatatul sunt privite ca niste activitati nedemne de un roman in secolul nostru. As putea sa zic ca anumite cercuri de interese doresc o populatie indobitocita pentru ca e mai usor de manipulat, da’ nu vreau sa deviez, asa ca nu spun.

  15. Ai avut dreptate cand ai spus ca la noi se memoreaza, nu se invata. Si mai presus de a invata este sa stii cum sa inveti adica sa manifesti inteligenta. Iar mai presus decat toate astea este sa iti dezvolti creativitatea. Scoala de la noi se rezuma doar la memorare…

  16. Cristian

    @funny videos: bineinteles c-o sa te descurci, doar n-o sa mori de foame. Dar la fel cum a zis si Sabotor, ascensiunea ta va fi mai dificila. Stiu cazul tatalui unui coleg de facultate, care a trebuit sa mai studieze nitel, deoarece altfel nu primea promovarea. Si eu am avut la masterat colegi trecuti de 30 – 35 de ani. Crezi ca oamenii aia venisera acolo de kiki? Au fost cel mai probabil obligati de circumstante sa faca acele studii.

    Bineinteles ca pe langa ceea ce faci la scoala e nevoie de studiu individual. Pana la urma scoala doar te invata cum sa inveti (cum spunea si blonda de cateva ori) si iti ofera un cadru. Dar fara asta, doar cu studiul individual e mult mai greu. Cunosc oameni pasionati, dar care fara studiile astea isi arata uneori limitele. Scoala nu te transforma automat in geniu, dar iti creste sansele. Bine, acum daca te simti norocos precum Gigi Becali, nici de liceu (cu bac) nu ai nevoie 🙂 Oricum te rog sa ne zici si noua cati din acele zeci de programatori ajunsi la MS si Google au facultatea terminata.

    Referitor la exprimare, daca Sabotor ti l-a dat pe Bill Gates drept exemplu, eu o sa ti-l dau pe Linus Torvalds. Tu crezi ca mai reusea sa convinga lumea sa-l ajute cu amaratul ala de kernel, daca nu stia sa se exprime? Iar daca exemplul asta nu e suficient, arunca o privire pe listele de discutii sau bug report-urile unor proiecte open source.

  17. Miruna interesant articol. Keep on going girl!

  18. mugur .Fluier

    La mine a fost o situatie putin diferita.Avem un tata sever si luam bataie crunta daca veneam cu note sub 8 acasa.Buna barte din ciclul 1 si 2 am invatat de frica , de frica de a nu lua bataie (pumni,palme…).
    Avem un frate care invata mai bine ca mine si era cel mai rasfat de tata, eu fiind oaia neagra.
    acest lucu ma ambitionat si am reusit sa-l depasesc dar nici odata nu am reusit sa il multumesc.eram pregatit sa afc si a 3 facultate numai sa-i demonstrez ca sunt mai bun .Din Pacate nu a mai fost nevoie sa fac acest lucru…

  19. Mai tarziu dupa luni bune petrecute pe un pat de spital mi-am schimbat viziunea despre viata.Si am renuntat la cariera la Bucuresti pentru a fi aproape de familie si prieteni.am ajuns la concluzia ca daca am ajuns odata in varf pot ajunge din nou oricand si oriunde .

  20. Iti multumesc pentru franchetea cu care ne impartasesti gandurile tale. Imi place stilul tau de-a scrie, as putea chiar sa-l compar, daca-mi permiti, cu o imbratisare larga care cuprinde atat de multe sentimente, incat in secunda 1 dupa ce s-a terminat te pune pe ganduri si te face sa vrei mai mult (respectiv sa tot citesti, ca nu te saturi).
    Multumesc

    ps: Si eu de-abia dupa ce am terminat cu liceul si lecturile obligatorii am inceput sa citesc cu adevarat. O fac pentru mine, pentru ca prefer sa-mi “pierd” vremea citind decat uitandu-ma la televizor

  21. Procesul invatare-recompensa e pe toate planurile si la toate varstele. Recompensa se schimba tot timpul si cateodata nu o mai primim ci ne-o dam.

  22. mugur.Fluier, din aceste considerente am ales eu Bucuresti si nu Viena, Romania si orice alta tara. Fiindca mi-am ales mama. Familia.

    adrian, eu ziceam de efectul acestuia in educatia copilului. E bine sa negociezi cu el, dar limita intre “ok” si “not ok” e foarte fina. Cand e vorba de copii, repet.

  23. Apreciez ideile si principiile exprimate, dar tare as vrea sa vad clar niste idei de actiune in loc de foarte general. De exemplu, ” Iar eu pe puiul meu o să mi-l cresc -când va fi vremea- departe de orice încorsetare a oricărui sistem şcolar”. Din cate stiu, cel putin in Romania asa ceva este imposibil de vreme ce scoala este obligatorie. Am si eu ganduri asemanatoare, dar caut solutiile concrete.

  24. Iridia, general? eah, vezi, de aceea nici nu vei reusi. Pentru ca ai inteles textul asta doar “general”.
    De exemplu, n-o sa-l oblig sa mearga la scoala zilnic (suna cel putin ciudat, mie mi s-a intamplat si n-am ajuns asa de rau). N-o sa ii daruiesc niciodata nimic pentru o nota buna luata la scoala. O sa-i daruiesc neconditionat. Insa voi avea grija sa ii modelez dorintele prin dialogul deschis cu copilul meu.
    Sper ca am fost foarte concreta si deloc generala. Acu’ sa nu ma intrebi despre ce sa fie dialogul.

  25. Ok, acum am inteles. Pentru tine “departe de orice incorsetare a oricarui sistem scolar” inseamna pentru tine doar sa fii sigura ca nu considera scoala drept ceva foarte important. Eu tind sa inteleg cuvintele mai direct. Si caut o solutie pentru ca timpul petrecut de copil in scoala sa ii fie totusi folositor mai mult decat mi-a fost mie. Ai mei s-au purtat cu mine exact cum spui tu ca vrei sa te porti cu copilul tau, si poate de aceea eu cautam deja o rezolvare mai buna de atat.

    Nu stiu ce anume crezi tu ca nu voi reusi, poate imi explici.

  26. ik

    E interesant cat de mult imi regasesc gandurile si ideile despre viata, oameni
    si viitor in ceea ce ai scris aici. Chiar si etape din viata mea cum ar fi placerea de a citi descoperita abia atunci cand nu mai era “obligatoriu” 🙂
    Problema mea e doar ca nu am talentu de a-mi asterne gandurile si imi pare rau…dar fiecare cu ale lui 🙂
    Si vom avea copii suberbi si speciali (la modul cel mai pur si frumos, nu d’aia “cu motz” ) 😉
    Big hug!

  27. Cand te citesc parca imi aud mintea si sufletul vorbind! Aceleasi idei, aceleasi simtiri. Si eu studiez medicina (in TM) si eu am blog si eu sunt revoltat…

  28. invatatura nu strica, te ridica, chiar daca medicii, avocatii, inginerii, psihologii invata foarte mult dar nu sunt bine rasplatiti de tara asta, sa stii e ceva superb, sa stii, te ridica in fata celui ce nu stie, si sa stii e o satisfactie,… e frumos “sa stii”, desi e amar sa nu fii rasplatit pe masura!

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 74 queries in 0.278 s