Cu somonul în sălbăticie

Trăim într-o ţară de sălbatici.

La TV, ştiri: summitul NATO. Orgii culinare. Milioane de euro. Somon şi caviar pentru jurnalişti. Ştiri.

În tot timpul ăsta, în ţara asta nenorocită unii mor de foame, alţii n-au apă sau curent. În căminele 9 şi 10 se ia în mod regulat lumina. Că din motive de nostalgie, că or vrea să vedem şi noi “cum era pe vremea aia”, că sunt prea zgârciţi, că sunt prost organizaţi… întotdeauna motivele sunt “obiective”, iar studenţii “prea mulţi”.

Unele sate n-au străzi asfaltate şi nici săpun în dotare. Media consumului de pastă de dinţi PE AN e de 1 tub pe cap de locuitor . PE AN!!!
Unii săteni n-au văzut deodorantul decât în reclamele de la TV. Că doar cablu avem toţi. Dar consumăm “Surprize-surprize”.

Alte gâşte din vârf de deal ori înfundătură de ţară românească, înainte de a învăţa să-şi igienizeze “subraţul” şi alte zone populate de fire de păr negru, au pretenţii de emancipare. Şi-şi cumpără perle de bronzat de la oraş. Cu bani mulţi. Că doar oile sunt o mare afacere în zilele noastre. Nu ştiaţi?!
Numa că în loc să le dea-perlele- cu un burete pe obraji, le dau pe gât în jos, cu apă. Şi te mai miri că e nemulţumit poporul. Şi nostalgic.

Astea sunt realităţi, nu le-am inventat eu.

M-am oprit la OMV-ul din Alba -unde beam de obicei cafeluţa cu mama în vremurile tinereţii – la un pişulică. Îmi bate cineva la uşă şi în secunda doi apasă pe clanţă. În dulcele stil românesc…
Eram încuiată, dar m-am gândit… dacă tot a vrut doamna să-mi vizioneze fundicul -mă scuzaţi- de ce mama naibii s-a mai obosit cu ciocănitul ăla? Că oricum n-a avut răbdare să screm eu vreun răspuns. Nu o să mai îmi cer scuze, era o figură de stil :=)
M-am uitat urât la ea, mi-am frecat harnic mâinile cu spumă şi m-am grăbit spre cea mai frumoasă maşină din lume. Proaspăt împodobită. Cu altă ţigănie după care am stat aproape un ceas azi în Sarah Blue. Pentru că nu mă puteam hotărî…ce îmi place mai mult.

Drumul spre Sibiu s-a înseninat ca într-o binecuvântare a soarelui. Îmi place să conduc pe soare. Cu ochelarii pe nas. Cu muzica tare şi gândurile încurcate.

Acum acasă. Ce bine e acasă! Aştept ora la care o să se întâmple o foarte dorită întâlnire. Ghici unde mergem? În Piaţa Mică.
Şi ghici ce parfum o să port…
…mica bucurie olfactivo-lichidă a zilei. Şi fără autori anonimi de data asta 😉

Articolul anterior

Replici de viaţă

Articolul următor

Cea mai frumoasă rochie din lume

4 Comentarii

  1. Eu

    deci ai primit parfumul dorit sau baiatul? ca m-ai zapacit de tot.
    bine ca nu a venit anonim, oricare ar fi. nici nu ar avea prea buna stabilitate pe parbriz.

  2. Chris

    Pe drumul spre Sibiu este intotdeauna soare, chiar si noaptea.

    Pe drumul spre Cluj este intotdeauna ceata si ploua, chiar si cand e senin si nu sunt precipitatii.

  3. o blonda cazuta... pe ganduri

    acuma , sa nu exageram, gizaz craist! [sa nu uiti expresia, nu de alta…]

  4. DeA

    Tu da poza aia cu picioarele alea nespalate este senzationala…Ce sa-ti mai spunSe concretizeaza toate vorbele tale in acea imagine.
    Soooper! Te pup

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 132 queries in 0.372 s