Luna: April 2008 (Pagina 1 din 6)

Până când minciuna ne va despărţi

Cât de naiv e prea naiv? Şi unde apare prostia?
Da, da, da! Naivitatea şi prostia fac casă bună împreună…

Mi-am auzit într-o singură zi din două surse de încredere că sunt atât de naivă! De parcă ăsta ar fi un handicap mai grav ca lenea, nesimţirea, idioţenia. Şi de parcă ar fi intenţionat.

În ziua de azi ne punem atributele “sinceritate” şi “încredere în oameni” la capitolul defecte al CV-ului. Şi ne educăm copiii să creadă că, respectând liniile bunului simţ, au numai de pierdut. Că e important să-ţi ascuţi coatele şi să dai din ele, ca să ajungi unde vrei. De obicei, în vârf. Să ai muşchi bine-rezistenţi şi să-i foloseşti indiferent de contracurenţi. Fie ei oameni sau principii.

Suntem obişnuiţi să-i admirăm pe cei din vârf, să ne închinăm lor şi să le urmăm exemplul. Dar uităm să îi trecem prin filtrul “aşa da/aşa nu”. Şi cădem în plasa de a crede că ceea ce ne dorim e ceea ce ne face fericiţi.

Îmi ascultam azi cea mai bună prietenă întrebând retoric, într-o nonşalanţă sfidătoare:
unde cred eu că o să-l găsesc pe ăla sincer şi fidel? , să fim serioşi, să fii inşelat e ceva normal, pentru că se întâmplă. Şi că , ce cred, eu n-o să-l primesc înapoi…
Şi a încheiat discursul cu exclamaţia: eşti aşa naivă, tu… şi mi-a zis pe numele de alint, din tot sufletul ei, cu toată durerea cu care care m-ar fi informat că Moş Crăciun nu există, chiar dacă ar fi vrut ea să mă mai lase să cred…

Da, şi oamenii se omoară între ei. Mamele îşi abandonează pruncii. Şi feciorii îsi violează mamele. Se întâmplă. Dar e kilometric îndepărtat de normalitate. Şi am mai spus eu ceva de asta … Şi eu cred în Moş Crăciun!

Dar… da, ştiu, când doi îţi spun că eşti beat, te duci la culcare.
Însă, dacă a crede în raţiunea unui om, ajutată de ceva simţire, se înscrie în normele naivităţii, mi-o asum!

Pentru că un om isteţ, o face “cu cap”. (expresia -devenită clişeu- conţinea cacofonia şi îmi era prea sugestivă ca s-0 cosmetizez). Pentru că ştie că şi o aventură de-o noapte se poate complica. Şi nu doar cu BTSuri. Că pentru alea există leac la doctori. Sau dacă nu, la popa. De poţi scăpa chiar mai ieftin.

Dar ce te faci, când complicaţiile se extind şi la alte organe, mai interne de data asta, gen inimioara…

Şi tocmai de aceea, omul meu va fi cel care va înţelege riscurile jocului şi nu va paria niciodată. Pentru că doar proştii pariază pe iubire.

Greşeli de strategie interumană

Una bucată din astea -numite mai sus- te poate costa totul.

Funcţionăm într-o societate, care nu iartă. Şi lumea nu uită. Eventual te uită acasă, şi îsi aminteşte la spartul chefului, da’ ăla unde-i?

Chiar dacă prietenii dragi ne iartă şi atunci când nu înţeleg, şi atunci când îi doare direct, o fac pentru că iubirea lor pentru noi e autentică. Şi pentru că povara dezamăgirii nu suportă adaosul pierderii unui apropiat.
Care în timp, va deveni din ce în ce mai puţinapropiat.

Dar, lumea taxează la minut şi judecă retroactiv.

Iar unele greşeli costă. Mult.
Şi altele nu vin cu butonul “okay”.

“Căcăcios” la superlativ -există! Caut nume..

Cred că am un al şaselea simţ. O spun cu toată modestia. Şi tristeţea pe care v-o puteţi imagina.
Prevăd cursul tulburat al unor întâmplări. Şi citesc viitoruri apropiate din relatări subiective.
Din păcate nu îmi pot exprima deschis intuiţiile. Pentru că de multe ori ar strica dispoziţia celor implicaţi. Aşa că prefer să oftez în sinea mea şi …atât.

Nu înseamnă că şi înţeleg ceea ce se întâmplă. Doar mă supăr şi aştept să treacă. (Un fost prieten mi-a replicat odată, cu iz de repros, da’ ce te superi, dragă, că doar ştiai că nu o să ne vedem?) Între timp, mi-a trecut bâzdâcul, ba chiar înclin să-i dau omului dreptate. Doar că, pe vremea aia, mai întâi simţeam si doar apoi gândeam. Un “apoi” cu delay idiot exagerat. Şi nici măcar nu eram blondă pe atunci. :p

Încă nu mi-am pierdut darul minunat. Aseară, aflându-mă într-o cumpănă, în ghilimele, întorceam pe faţă şi pe dos situaţia căcăcioasă. Împreună cu mama. Până când am mărturisit teama cea mai mare. Pentru că o situaţie căcăcioasă nu are niciodată doar două feţe. Parcă i-aş fi povestit ce urma să se întâmple!

Şi culmea, vă puteţi imagina superlativul de la căcăcios?! eu l-am visat azi-noapte…

P.S. Cred că trebuie să îi spui celuilalt doar atât cât îl bănuieşti că capabil să priceapă.

Adio, dar rămân cu tine, dulce Agonie!

Ochii care nu se văd, se uită.

Adevărat. Aplicabil într-un singur caz: apariţia unei noi perechi de ochi în ecuaţie.
Altfel, mintea umană ţese scenarii pudrate cu zahăr tos şi îmbibate în amarul unei realităţi diferite.

Cu toate, că şi să îţi plângi de milă e o activitate intensă. Vin de la o cafea, unde a trebuit să simulez compasiune faţă de domnişoara care “nu găseşte forţa interioară de a face click pe DELETEul din dreptul pozei cu ticălosul, pe hi5”. Şi nici pe cel din interiorul creierului ei. Pentru că vreau să cred că în sufletul ei, valabilitatea a fost de maxim 30 zile. Ca la picăturile de ochi, ce devin toxice la acelaşi termen după dezvirginare.

Plângere frumoasă, veşnicie scurtă îţi doresc!

Paşti fericite!

Să mergeţi să luaţi Lumină. Dar nu cu fitilul de la lumânare, ci cu uşa deschisă în suflet.

Bucuraţi-vă de măinile împreunate şi de capetele plecate cu credinţă. Rostiţi o rugăciune şi minunaţi-vă de armonia momentului. Ce încărcătură energetică. Ascultaţi Evanghelia şi înţelegeţi pilda. Exemplul şi lecţia.

Mergeţi acasă, luaţi Paşti şi spuneţi “Hristos a înviat!” . Îmbrăţişaţi-vă părinţii şi bunicii. Şi mai mulţumiţi o dată divinităţii că îi aveţi la masa de Sărbătoare. Uraţi-le din suflet. Chiar şi frazele banale se transformă prin gura voastră pentru ei. Prin adaos de iubire.

Ciocniţi ouă şi mergeţi la culcare împăcaţi, nu în discoteci gălăgioase.
Să visaţi iubire şi pescăruşi, soare şi verdeaţă, şi să vă treziţi într-o primăvară colorată.
Numai bine.

La multi ani, mami!

Azi e ziua mamei mele.
Vreau să vă arăt doar felicitarea pe care i-o voi dărui. Mâine dimineaţă.
Se deschide treptat, deci imaginaţi-v-o desfăşurat. Enjoy:

p.s. îmi cer scuze pentru “calitatea” imaginilor

Pagina 1 din 6

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 139 queries in 0.505 s