Luna: February 2008 (Pagina 2 din 3)

Chic in Budapest

Un weekend prelungit. Indefinit prelungit. Pentru ca raman amintirile care doboara granite temporale. Si pozele care anuleaza limite in memoria de scurta durata.

Nu credeam ca Budapesta e atat de frumoasa. Parca mirosea a aristocratie. Si e si curata, pe deasupra. Nu are rost sa aduc vorba de comparatii cu al nostru mandru Bucuresti, care nu e inca in Europa din punctul meu de vedere. Si nu numai al meu. Da asta e politica si nu discut. Punct.
Parca ascunde ceva. Un ceva idilic ce te invita sa-l descoperi. M-a impresionat mult in putinul timp respirat acolo. Si vorba aceea, frumos loc, pacat ca e locuit. :((
Prejudecati nu posed. Sau asa imi place sa cred. Imi duc existenta linistita, chiar fericita din cand in cand 😉 tolerand homosexuali, martori ai lui Iehova &Co. Atata vreme cat nu se intersecteaza cu raza mea de miscare, nu ma deranjeaza. [Dar n-au de ce sa mi se arate copiilor la TV , prin piete si afise, ca o reclama la inghetata cu topping in miez de iulie. Am si eu limitele mele. Asta, insa, e alt film]
Revenind, ma zgaria pe timpane limba lor, din care nu am reusit sa culeg nici macar un buna ziua sau multumesc, cum se obisnuieste din politete fata de tara gazda pe care o vizitezi. Si m-au disperat toti cei necunoscatori de limba engleza!!! Unde credeam ca engleza nu mai figureaza pe lista limbilor straine, in preafrumoasa Ungarie e un lux sa dai de un cunoscator fie si la Mc Donalds’!!! La noi, probabil 3 din 4 oameni de pe strada iti pot raspunde la o intrebare pusa in engleza. Fie pe limba gimnastica, fie pe o englezo-romano-germano-franceza, pana la urma te fac sa pricepi ce vor sa spuna. Si al 4lea din astia de pe strada e probabil un mosuc, trecut de febra “The young and the restless”. Ca astia atata de fain vorbesc in serial, ca imi place si numai sa-i ascult, ca sa-i si urmaresc ar fi prea multe lucruri deodata 😉
Receptionerii hotelului mai rupeau cate un hello si goodbye, ba chiar au inteles cand le-am spus four, three, eight, numarul camerei. Iar intr-o benzinarie, noroc cu un arab tare binevoitor si respectabil vorbitor de lb engleza, ca altfel si la matinala ora de acum ma aflam in acelasi loc incercand sa dezleg misterele frumoasei limbi.
M-au enervat limitele lor de viteza si faptul ca toata lumea le respecta. Mi-a placut autostrada si trecerile la nivel de cale ferata, care erau cu adevarat la UN SINGUR nivel si nu ca pe la vecini, la nivele diferite, de diferite adancimi si altitudini. Numai bune sa lasi masina in service si sa gasesti motiv de intarziat la serviciu. Ca romanul tot cu pauza de tigara si prelungirile ei ei mai prieten decat cu munca si punctualitatea matinala.
Mi-a placut curatenia orasului si laleaua din vaza. Vederea spre Dunare si verdele perdelelor. Cafenelele cochete si magazinele aranjate. Cladirile renovate si florile plantate.

Impresionant a fost Domul si barbatul care ne-a aratat subsolul cu morminte. Imi amintesc un miros apasat de marmora rece. Si dismorfismul figurii sale in contrast cu amabilitatea lui dezinteresata. Recunosc ca mi-a fost putin teama, cand individul ne-a propus sa ne arate incaperea de la subsolul cladirii, unde este inmormantat fotbalistul puskas ferencz. Nu va imaginati ca eram singurii turisti in cautarea senzationalului. Dar intr-un mormant senzationalul nu isi mai gaseste locul.
Recunosc ca am uitat sa ma incred in oameni, si uite, unii pot fi lipsiti de intentii ascunse. Recunosc ca am uitat sa citesc in irisul celuilalt, dar poate e periculos sa ne citim unii altora sufletele oglindite. Recunosc ca aveam grija fiu eu cea care trage usile in urma noastra, asigurandu-ma astfel ca nu va suci brusc cheia ca in filmele de groaza. Recunosc ca in capul meu a fost un fel de aventura toata interactiunea asta, recunosc ca m-am bucurat sa-i trezesc un zambet omului pe chip, recunosc ca i-am multumit in repetate randuri.

Shopping? Cat incape intr-o dupa-amiaza de vineri. Cat incape in patru maini insetate. Cat incape in programul unui turist de weekend. Ca la Sfanta Vineri din poveste, nici prea mult, nici prea putin, numai cat trebuie. Acuma, …cat imi trebuie mie nu se poate defini cu precizie. Si nu e peste tot in mod egal valabil. Si unde mai pui ca suntem 2 😉
Asta ca un fel de scuza jalnica pentru buzunarele dezbracate de continut si mama golita la buzunare … Mereu zice ca ii pare rau ca nu a mai facut un copil!
Mi-a placut pentru ca am stat in stanga in masina, pentru ca am baut cafelutze, pentru ca a ars soarele de primavara. Si am ras cu lacrimi. Si mi-am impartit patul, mi-am facut poze si mi-am deschis ochii. Detalii nu spun, unde am stat, cum m-am petrecut, cu cine m-am adunat ori cum m-am schimbat. Pe astea le gasiti pe blogul ala “private”.
Numai bine.

p.s. detaliu din catedrala Sf. Stefan, ti se facea pielea de gaina! trebuia sa va arat si voua

Iti doresc…

Culoare multa in zilele NEGRE shi tot atatea Vise in noptile ALBE… Caldura unui Ghiocel cand in sufletul tau Ninge shi o Umbrela Stricata k sa poti ADORA Mangaierea Ploii… Cateva Greseli si ptr fiecare REGRETUL cuvenit k sa nu uiti k Omul e prin natura lui doar Perfectibil , nu shi PERFECT… Prieteni Adevarati cand te simti SINGUR shi SPERANTA atunci cand crezi k nu ti-a mai ramas Nimic… Certitudinea ca fiecare Apus este urmat de un Nou Rasarit , Capul in Nori k la Prima Iubire shi Picioarele adanc infipte in Pamant , k dupa ultima dezamagire… Momente de Ratacire k sa intelegi cat sunt de Minunate cele de Regasire , Clipe de Magie shi Lacrimi de FERICIRE… Un Suflet Pereche , o Stea Norocoasa , o poveste de Dragoste shi multe-multe Amintiri..

Daca ai vointa

Daca ai vointa, poti sa muti si muntii din loc. Daca ai creier, ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza.

Daca ai putere, poti asupri popoare. Daca ai minte, le faci doar sa se teme de tine. Si iti vor fi vesnic supuse.
Daca ai bani, poti cumpara imperii. Daca ai stiinta, le poti si construi.
Daca ai noroc, poti castiga la 6/49. Daca esti istet, nu mai astepti extragerea.Daca ai timp, te poti plictisi. Daca ai clipe, le poti trai. La cel mai inalt rang.
Daca ai tupeu, te poti impune. Daca ai atitudine, te poti face remarcat. Si de acolo, vei fi admirat.

Daca ai sentimente, poti suferi crunt. Daca ai suferinta, ai… stiut cum e sa fi iubit.
Daca ai incredere, poti iubi la nesfarsit. Daca ai…inselat, ai inselat asteptari.
Daca nu te uiti pe unde calci, poti calca inimi si sfarama vise.
Daca nu ai grija cui vorbesti, s-ar putea sa pierzi trenul. Cateodata e cu adevarat prea tarziu. Daca nu ai grija sa spui clar, s-ar putea sa nu fii inteles.
Daca nu ai grija sa asculti, s-ar putea sa nu ai ce auzi.

Daca nu crezi ca se poate, nu indrazni sa incerci. Vei suferi dezamagirea vietii tale.
Daca nu o vezi virgina, nu-I pune intrebarea. S-ar putea sa fi fost mai multi de trei. Sau s-ar putea sa te minta.
Daca nu simti un Dumnezeu, nu iti face cruce sau spune rugaciuni. E mai “autentic” un ateu cinstit decat un crestin simulat.

Daca nu iti place ce ai primit, nu e cazul sa ai un acces de sinceritate. Las-o pe mai tarziu.
Daca nu iti sta bine gelul in par, nu trebuie sa atragi si celorlalti atentia asupra suvitelor rebele. Probabil nici nu vor observa. Oamenii se uita unii la altii, dar putini se chiar vad reciproc. Iar pe si mai putini ii intereseaza suvitele rebele.
Daca nu s-a asortat corespunzator colegul, nu-l critica. Te va tine minte, iar data viitoare la fel de prost va combina sacoul si cureaua. Cui ii trebuie dusmani in plus, sa-si faca!

Daca fosta iubita a uitat sa-ti transmita urarile de ziua ta, nu o lua in nume de rau. Chiar exista cazuri in care corzile vocale cedeaza, mobilul se blocheaza sau serverul de net pica. Dar sunt foarte rare. Altfel, nu-ti dori sa afli despre ce urari era vorba.

Daca tata nu intelege de ce iti mai trebuie o pereche de cizme, nu te complica sa-I explici. Oricum nu va intelege. Asta nu inseamna ca nu il poti convinge sa te sprijine in achizitionarea lor.

Daca vei vrea sa inveti bine, invata ce iti foloseste..
Daca vei vrea sa dai exemple, lasa pe altii sa traga concluziile.
Daca vei vrea sa iti tii parintii aproape, tine-I aproape de inima ta. Unii simt ca e o datorie cronologica sa se retraga, altii sunt prea timizi sa intre vreodata. Deschide-le usa si invita-I inauntru. Si nu te supara pe ei daca nu vor intelege. Iubeste-I si va fi de ajuns.
Daca vei vrea sa iti pastrezi prietenii, ajuta-i. Si nu spune nimanui. Nici macar lor. Sunt unele lucruri care nu se rostesc. Se stiu pur si simplu.
Daca vei vrea sa iti vezi copiii mari, sadeste-le radacini in curtea ta si da-le aripi sa zboare.
Daca vei vrea sa celebrati nunta de aur,da-I libertatea de a alege sa ramana cu tine. Indiferent cate case si masini, copii si amintiri ati avea de impartit.Obligand iau nastere sclavi. Nu povesti de dragoste. Iar insumand timpi impreuna ne amplificam spiritul.
Si daca vei vrea vreodata sa iti ridici cotele moralului scufundat in borcanul cu proteza, deruleaza inapoi la vremea studentiei, cand nu-ti mai ajungeau borcanele cu zacusca, weekendurile si orele de somn.

Libertate

 

Dacă te laşi de fumat, de băut şi de femei nu trăieşti mai mult… doar că ţi se pare că timpul trece mai încet. (Clement Freud)
Suntem oamenii mileniului trei, trăim în secolul vitezei, ne mândrim cu însuşiri demiurgice prin progresul tehnologiei, avem cărţi despre societăţi secrete, vorbim la TV despre sex, ne publicăm intimităţile pe net şi ne iubim fără perdea. Cu pasiune şi scântei, cu devotament şi inerţie, respect şi perseverentă, cu miracole şi celebrări.
Ne miscăm într-un sistem democratic, în care libertatea persoanei e proslăvită, uneori greşit înteleasă, alteori prost aplicată. Ne învată că avem drepturi, dar noi ne concentrăm pe revendicări. Ne învaţă cum e corect, dar nu vedem exemple. Căutăm să nu ieşim din rând şi preferăm calea de mijloc. Ne strecurăm printre legi şi ne sustragem obligaţiilor. Inventăm artificii de calcul şi ne înmulţim averile. Ne temem să ne exprimăm părerile şi fugim de ridicol. Pentru că ‘ce zice lumea’ e grija prioritară.
Dar câţi oare nu râdeau de Galilei? Şi totuşi: cine râde la urmă râde mai bine.
Însă libertatea îmi place doar intrapersonal. E singura ei formă pe care nu ne-o pot vinde.
Libertate e atunci când contează mai mult ceea ce vezi, şi nu la ce te uiţi, când contează mai mult prilejul, şi nu cadoul, mai mult esenţa şi nu ambalajul.
Libertate e să-i spui primul că o iubeşti şi să te bucure uimirea ei. Sau roşaţa din obraji.
Libertate e să nu ieşi sâmbătă seara in club când toată lumea merge. Pentru că ai hotărât că nu vrei s-arăţi la 30 de ani ca de 40.Libertate e să păstrezi bluza preferată, chiar dacă e de ceva vreme ‘out’.
Libertate e să le mărturiseşti băieţilor, că vineri seara între o bere [sau mai multe] şi iubita ta, o alegi pe a doua. Vor râde că eşti sub papuc. Dar ei sunt cei care se trezesc sâmbătă de sâmbătă…cu perna in braţe.
Libertate e să înveţi la şcoala vieţii şi să nu iroseşti neuroni. Să întelegi diferenţa dintre bine si rău. Dintre ce e important şi restul.
Libertate e să iţi alegi Dumnezeul după simţire şi să nu-ţi judeci părinţii pentru credinţa lor.
Libertate e să-ţi accepţi sentimentele şi kilogramele in plus. Să nu fugi de ele, să nu le înfunzi glasul; o ciocolată nu strică nimănui. Doar o ciocolată in fiecare zi strică!
Să te bucuri de ele, să le arăţi în cea mai autentică manifestare a lor. Şi să-i vezi doar pe cei care înseamnă ceva. Ceilalţi contează doar cât gălăgia gâştelor pe lac.
Trăieşte-ţi libertatea la cel mai înalt rang, fără pretenţii de aprobare a celor din jur. Atâta timp cât nu deranjezi, eşti liber. În spaţiul tău propriu, vei fi veşnic aşa.
Se schimbă dictatori şi regimuri, vremuri şi oameni. Şi nimeni nu dă inimi cu garanţie. Iar nici pastila-minune 90-60-90 nu s-a inventat încă.
Şi atunci de ce să nu ne strigăm iubirea şi durerile, de ce să ne temem de cântare, de bărbaţi puternici sau femei mai blonde.. De ce să ne ascundem dezgustul şi revolta.. de ce să confecţionăm măşti şi să le vindem copiilor..
Sau de ce să nu citim o poveste în loc de email, de ce să nu facem o vizită in loc de telefon, de ce să nu cumpărăm cel mai scump ceas în loc de cea mai strălucitoare chinezărie, de ce să nu ne privim părinţii la micul dejun, şi nu televizorul, de ce să nu ieşim la cină in loc de cinema,de ce să nu spunem te iubesc … Şi acum mă opresc, inainte de a lăsa impresia că am ajuns la o concluzie. Nici vorbă, doar am obosit să gândesc.

We drive far too fast to worry about cholesterol

Trăim într-o eră în care pizza ajunge la noi acasă mai repede decât poliţia.
Trăim într-o eră în care e mai simplu de mers cu autobuzul decât cu maşina personală.
Trăim într-o eră în care nu mai aşteptăm restul de la pâine,în care ne luăm celulare tocmai pentru luxul de a nu răspunde la telefon,în care ne facem cumpărăturile în hipermarketuri,în care ne spargem creierii şi rupem spatele să ridicam imperii.Din păcate nu imperii intelectuale,cu toate că şi astea presupun dureri de spate.Aşa am auzit…
Trăim într-o eră în care e mai important să ai decât să simţi,în care e mai important să te arăţi decât să chiar fii,să ştii cui să dai un telefon,decât să rezolvi singur problema.
E o eră în care conteaza prea mult ce îmbrăcăm,şi nu cum ne purtăm,prea mult cu cine ne adunăm,şi nu pe unde umblăm,la ce stilist ne tundem freza şi nu ce ascundem sub ea. Asta in fericitul caz în care mai ascundem ceva…
Trăim în secolul vitezei,în secolul PC-ului,netului si ipodului,când ‘I am online,deci exist!’
Trăim în secolul în care ne preocupăm excesiv cu metode de a renunţa la fumat şi dulciuri,dar în care continuăm să frecventăm baruri si să cumpărăm cola copiilor.
Până acum drumul meu de 160 km spre Cluj dura 3 ore –incluzând o cafeluţă cu mama şi !atenţie o blondă la volan.Toamna asta,in 3 drumuri –cu aceeaşi cafea şi acelaşi talent feminin la volan- vreo 4h!!!Toţi se grăbesc,iar toţi sunt prea mulţi.Posibilităţile tehnologiei şi ştiinţei ne-au anulat limitele,ne-au dat aripi să zburăm.Avem maşini puternice,dar şosele dezastruoase.
Avem orgolii flămânde,dar păcate capitale.Ne jucăm cu sorţii într-o impresie că le ştim pe toate.Că orice ni se cuvine.Sau că nouă nu ni se poate intampla nimic.
Am ajuns să sfidăm natura,să ne reproducem după programări,să ne copiem oile şi –cine ştie-semenii, doar pentru a dovedi că se poate.E fantastic!E extraordinar!Dar e la un pas de prăpastie.
În ziua de azi ne schimbăm de la culoarea părului la cea a ochilor,implanturile sunt de la dinţi şi silicoane la fire de păr; bărbaţii au început să se epileze(uneori cu succes,alteori fără),copiii îşi încep viaţa sexuală scârbiţi de modele ale unei moralităţi expirate.
Nu ne mai căsătorim la primărie, nici nu ne mai jurăm iubire în faţa preotului.Zilele astea dă bine să-ţi juri iubire în faţa reporterului.Aşa sigur o să te ştie toată lumea.
Ne botezăm copiii cu cele mai stupide dintre sunete,pe care o să ajungă vreo tuşă Mărie să le pocească în cea mai sinceră ieşire de drăgălăşenie.Avem trenduri la nume de copii,la număr de kilograme şi la mărimi de sutien.
Şi ne mirăm că obosim tot timpul,că ne enervăm prea des şi pe cei mai puţin vinovaţi.Că totul ne “pute si miroase” încă de la cele mai fragede ore ale dimineţii. Mi-aş dori să urc o dată Babeş-ul întâmpinată de feţe zâmbitoare,să văd oameni în cafenele fără celulare la urechi,părinţi cu copii în parcuri şi o licărire de bunăvoinţă la tanti de la chioşcul de ziare din faţa Casei Studenţilor.Ceea ce va doresc si voua.

pe tine, eu

Te-as iubi cu pasiune ca in ecranizarile clasicelor povesti de amor,te-as asculta cu atentie de copil nestiutor,ti-as urma pasii cu fidelitatea cu care se muleaza nisipul in forma clepsidrei,te-as veghea noaptea cum vegheaza luna pamantul,te-as cauta prin asternut cum isi cauta izvorul suprafata,ti-as asterne trandafiri sub pantofi,as spune rugaciunile pentru tine,te-as primi in sufletul si carnea mea.As fi aerul ce-ti intra in plamani si sangele care iti inunda inima,as fi cea dintai raza a diminetii tale si cea din urma lumina a noptii,as fi susurul bland al lui zamfir ce-ti rasfata urecheasi as fi fulgii usori ce ti se aseaza pe gene.
Te-as acoperi cu trupul meu de copila in fiecare noapte, rugand cerul si sortii sa aduca vant si ploaie. Furtuna si traznet. Ca sa te aduni la pieptul meu, ca puiul in bratele mamei; ca sa te mangai pe crestet si sa-ti aud glasul puternic de barbat speriat.
Pentru ca vreau sa ma simt prima femeie din viata ta si ultima ta iubita, pentru ca vreau sa ma faci mama pruncilor tai si doamna casei tale.Pentru ca vreau sa ma cuprinzi cu simplitatea gandirii tale masculine. Caci nu voi avea indrazneala sa sper ca ma vei intelege vreodata.
Pentru ca vreau sa crosetez nepotilor tai in fotoliu, pentru ca vreau sa ma trezesc noaptea in fosnetul ziarelor tale.Pentru ca vreau sa ma intrebi pe mine unde iti sunt ochelarii. Si sosetele. Si cravata, si maioul. Si pentru ca vreau sa –ti arat unde-am pus visele, sperantele si dorintele tale.
Si pentru ca vreau sa ma joci la nunta fiului tau, pentru ca vreau sa iti vad numele pe semnatura mea, pentru ca vreau sa iti gasesc chilotii intre sutienele mele si trupul sub plapuma mea.
Pentru ca vreau sa adorm in bratele tale si sa ma trezesc in visele tale.Pentru ca vreau sa semanam copaci si sa culegem caise. Pentru ca vreau sa ma gadile degetele tale si sa ma dezmierde limba ta. Pentru ca esti singurul barbat de care nu mi-e pudoare. Pentru ca esti singurul pe care il vreau.
Pentru ca ai fi al meu, cu totul, pentru ca te-as sti pe de rost, pentru ca mi-ar fi drag sa iti privesc capul pe perna si pleoapa pe pleoapa.Pentru ca ti-as incredinta sufletul meu virgin si m-as jura tie. As lua martori luna si stelele, tarana si buruienile, focul si ploaia. Si ar dansa ingerii cu noi hora desavarsirii. Si as ruga Universul sa ne binecuvanteze. Sa ne ninga iubire peste camin,sa ne sadeasca flori in inimi si viata in pantece.Si pentru ca as imparti sfarsitul cu tine, as primi cu bucurie greutatea cosciugului tau peste al meu, as savura mirosul amestecat al trupurilor noastre descompuse si vibratia inimilor noastre putrezinde. Iar buzele mele le-ar cauta pe ale tale, launtrul meu ti-ar striga barbatia, iar sufletul meu femeiesc s-ar asimila cu sufletul tau barbatesc. Si la fiecare lacrima a copiilor nostri, am tresari de emotie, la fiecare suspin al lor am cutremura groapa ce ne-a ferecat unirea catre vesnicie.Asa as cuteza sa te iubesc, cu naivitatea unei copile flamande de tine si cu dorul unei femei mutilate de constienta ca nu existi…
asa te-as iubi…Si-atunci iti scriu in fiecare seara, te sarut cu fiecare gura ce-o gust, te mangai cu fiecare atingere ce-o daruiesc, si te simt cu fiecare clipa ce se scurge…tot mai departe.
Tu nu stii poate, dar imi vei fi tata si sot, amant si confident; iar geloziile cotidiene sunt fiziologice si trecatoare. Fidelitatea mea nu sta intr-o atingere, nici intr-o mangaiere, nici intr-o soapta dulce, nici nu se masoara in timpi daruiti sau spatii cucerite.
Stiu ca nu-ti voi naste pruncii, dar iti voi creste copiii; stiu ca nu-ti voi ingriji bolile, dar iti voi plange mormantul.…
…asa te iubesc.

“Pe toţi la fel, nu poţi să-i mulţumeşti,
Rămâne doar să rabzi şi să-l iubeşti
Numai pe unul singur întru toţi,
Aşa cum încă nici nu ştii că poţi,
Aşa cum încă nici nu poţi să ştii,
Împodobindu-ţi nopţile pustii
Cu numai dorul tău de carnea sa,
Fără prea mult, pe-atunci, a-ţi mai păsa
Dacă de-atâtea gânduri, pâna-n zori,
Se va-ntâmpla, iubindu-l, să şi mori.” (G. Tarnea)

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 64 queries in 0.169 s