Anul: 2008 (Pagina 1 din 83)

No limit

[ un fel de p.s. , dati-mi voie]

Nu vor diacriticele, isi dau cu firma-n cap, ca tiganu’ la mal :p

Sa nu credeti ca intru datoare :p in Noul An, onorez leapsa de aici: 3 lucruri de facut sau evitat in 2009.

Am scris un mail. L-am programat sa-mi fie trimis la anu’, pe vremea asta. (cu asta, ca yahoo-ul nu stie) Pare departe momentul, aproape de niciodata. Dar se va transforma in realitate imediata si trecatoare. Cu ingaduinta lu’ Doamne-Doamne, bineinteles. Poate incercati si voi. Iar in decembrie 2009, schimbam concluzii 😉

La multi ani!

*Acesta este un post programat.

LE: leapsa preluata de Ioana (la cat mai putina urecheala!)

Ultimul mesaj în 2008

Azi mă pornesc şi eu spre locuri mai înfrigurate (dacă există aşa ceva) unde urmează cheful de Revelion. O să fie cu prieteni buni, foc de lemne şi Pasărea Colibri. Cred că las laptopul acasă, chiar dacă mi l-aş lega de gât, nu din obligaţie, ci de dor. Dada, sunt o ciudată, ştiu, am prins drag de blonde şi de toată povestea construită în jurul lor. Mă strădiuesc continuu să fiu la înălţimea aşteptărilor şi nu pot decât să mulţumesc pentru blândeţea cu care aţi tratat fiecare abatere răsărită. Nici nu am fost atât de înjurată pe cât meritam!

Iar pentru noul an, vă doresc să vă conturaţi cât mai fidel dorinţele. Sănătatea şi norocul sunt bunuri mult prea generale şi prezente în rugăciunile oricărui muritor. Minţile strălucite formulează cerinţele punctual. Şi fac planuri de ordinul concretului. Vă doresc curaj să le daţi glas, chiar şi doar în sinea voastră. Fără teama riscului asumat, fără contracte semnate, ci doar cu atuul vizualizării în mână. Eu am păţit lucruri la care visam nopţile, căci conştientă, mă umfla râsul. Şi sper să mai rămână de păţit 😉

Cel mai mult, vă mulţumesc pentru că, până a încerca să mă-nţelegeţi, aveţi răbdarea de a mă asculta. S-aveţi petrecere frumoasă!

p.s. şi dacă mergeţi la cabană, gagici, lăsaţi tocurile acasă! Pe cuvânt de blondă! 😀

“Când să-mi încep viaţa sexuală?”

Se pare că motoarele de căutare sunt cel mai bun confident zilele astea. Zile memorabile în felurite şi puţin creştineşti sensuri.

Este prea devreme să-mi încep viaţa sexuală la 16 ani?

Ce răspuns dăm, fraţilor?

Probabil ăsta e cel mai editat text din toată istoria blondelor, fiind primul care se adresează în mod direct unui om. E prima oară când îmi dau seama că ce scriem noi aici poate fi luat de bun de careva.

Să nu răspundem din cărţi, e complicat, căci ele par a deţine adevăruri absolute. Să nu răspundem din experienţă e şi mai greu, căci adesea tindem să judecăm din monoperspectiva personală. Cu care am învăţat să ne mulţumim, fiind singura pe care o cunoaştem. Eu aş întreba altfel: E corect să-ţi programezi viaţa sexuală? Răspuns: depinde de ce-ţi doreşti.

Şi ca să traducem pentru minorii consumatori de blonde: din moment ce îţi pui întrebarea asta, da, e categoric prea devreme. Când vine momentul, n-o să începi cu search pe google.

În loc de concluzii

E vremea urărilor şi gândurilor bune împrăştiate aleatoriu. E vremea semeseurilor ipocrite şi jurămintelor de ocazie. Însă, înainte de a ne propune încă o dată să ne lăsăm de fumat, să nu ne mai minţim iubita şi să reducem ciocolata după 6 p.m. sau alte grozăvenii, ar trebui văzut cu ce-am rămas după anu’ ăsta, în afară de criză şi rate la bancă.

Personal, am avut un an plin, în care-am crescut cât în alţi zece. Am crescut o imaginie pozitivă despre capitala ţărişoarei şi o copilă blondă. Am definit nişte parametri interni, pe care-i căutam demult. Nu i-am găsit printre biţi, nici printre mitici, dar simplul fapt că am ştiut la un moment dat unde să mă uit a fost îndeajuns pentru a înţelege.

Am crescut un cerc de cunoştinţe şi am câştigat potenţiali prieteni. Chiar de nu ne vom înfrăţi pe vecie, mi-ar plăcea să cred că ştiu să profit, în cel mai non-material sens, de pe urma fiecăruia. Că eu am doar de învăţat.

Am crescut responsabilitatea de a nu-mi lăsa vasele murdare-n chiuvetă peste noapte şi am dobândit liniştea în care mă refugiez când mi-e prea zgomot afară. Am învăţat să apuc o şurubelniţă şi să mânuiesc iscusinţa blondă. Dar până să construiesc mecanisme complexe, mai e cale lungă.

Am învăţat că diferenţa dintre ambalaj şi conţinut e obositoare. Şi că teatrul e acceptat ca cea mai comodă variantă de către cei proşti. Însă arta e atât de dezvoltată, că te trezeşti talentat fără să vrei. Îmi place expresia “prostituţie socială”. Psihologii o numesc toleranţă. Ţăranii , ipocrizie. De asta, ţăranii sunt veşnicii inadaptaţi. Pietricica din pantof. Aia care nu-ţi pune pistolul la tâmplă, dar te aduce în pragul nebuniei.

De câte ori se schimbă perspectiva în paragraful anterior, de tot atâtea ori s-au schimbat şi taberele. Pentru că omul, în esenţa lui plurivalentă, e mereu dinamic. Nimic nu îl ţine pe loc. Nici semnături în catastife oficiale, nici jurăminte urmate de cruci. Nici destine scrise în stele.

Şi de aceea, îndrăznesc să îmi doresc, pentru la anul, curaj. Curajul de a-mi refuza să irosesc vreo clipă. Pentru că nu suntem atât de bogaţi, încât să ne permitem luxuri.

Bucuroşi de colindători, oare?

Dar eu tocmai m-am trezit şi încă am ochii umflaţi. Asta face o noapte pierdută şi zadarnic compensată cu un somn până la amiaz. Ai mei îs leşinaţi de foame, dar m-au aşteptat, să dăm iama împreună 🙂 O să halesc două prăjituri în loc de aperitiv şi mama o să mă certe, asta ştiu deja :p dar niciodată nu am înţeles de ce trebuie să aşteptăm preţ de un prânz copios şi prelungit, până să ajungem la partea cea mai importantă: prăjiturile. Aşa că, eu mă sacrific, încep prin arderea etapelor, îmi cer iertare (mama se supără de fiecare dată şi toate femeile din casă se pun cu gura pe mine. Cred că numa’ tata mă înţelege :p), după care mă sacrific în continuare cu friptane şi alte cele. Blondele ştiu ce vor, domne.

Primiţi cu colinda?

Sau doar aţi fost să colindaţi pe alţii, şmeeeecherilor! Ştiu, se face mizerie în casă şi rişti să rămâi fără prăjituri. De aceea, rar i-am înjurat pe profii ăia care nu ne primeau de colindat. Pentru că după ce ieşeam de la ei, cârcoteam mai rău ca la Prima. Adică, rar îi înjuram din motivul ăsta. De obicei, găseam altele. :p Şi, binînţeles, întotdeauna pe la spate.

Colindătorii vin, sunt gălăgioşi şi mulţi. Ştiu că precis se găseşte unu’ să se descalţe, acţiune transmisibilă ca ciuma în turmă. Asta nu e bine deloc. Că pute. Da’ nici alternativa nu e plăcută. Pentru aspiratorul tău şi nervii mamei.  Apoi mai vor să facă şi pişu, invadează baia. Iar mereu se găseşte câte unul care să bea doar lapte cu miere, că aşa l-a învăţat pe el mă-sa. Sau unu’ care să vrea şerveţele cu 2 straturi, că ălea cu trei îi provoacă alergie.  Şi dacă ai norocul să posezi atâtea scaune în casă, cât să-i cazezi pe toţi, precis n-ai atâta cuier, cât să le agăţi toate hainele. Şi apoi vine partea cu hrănitul. Prăjituri şi să curgă vinul. Indiferent pe la câte case au mai fost, condiţia de colindător e echivalentă cu setea acută. Tu ca gazdă eşti mult prea ocupat să întrebi pe fiecare ce culoare să-i torni în pahar şi ce prăjitură să-i bagi pe sub nas, ca să mai prinzi vreo glumă din repertoriul de sezon. Şi dacă ai norocul să nu se spargă nimic, să nu se răstoarne – accidental, evident – nici un recipient plin cu lichid (căci numai alea se răstoarnă, este o lege!) te hotărăşti să te alipeşti la gaşca gălăgioşilor flămânzi şi să-ţi vezi răzbunarea cu ochii la următoarea gazdă! Mai deschide uşa, creştine…

LE: Şi tata m-a certat. Sunt singură pe lume… :p

Aici ne facem urări

De bineţe, de sănătate, de belşug, de linişte, de pace pe pământ, de bulan la examene, de fripturi cât mai fragede, prăjituri însiropate, bere cât mai ieftină, chefuri prea înghesuite, tocuri cui cu dresuri asortate. Okay, să redevenim serioşi. Prunci dolofani şi şefi muribunzi, frigidere pline şi maţe săturate. Cadouri multe. Sau cadouri scumpe. Sau amândouă. Diete respectate, calorii răzbunate. Blesteme împlinite şi păcate judecate.

Vise împlinite. (Mai vreţi, că mai pot.)

Voi ştiţi că vă doresc toate cele şi încă multe pe deasupra, hai să fim altfel Crăciunul ăsta, fără mesajele seci reproduse roboţeşte sau în ritm de copy/paste. Tastez din tren, în mai puţin de o oră ajung acasă. La mine, la Sibiu. Să ne deconectăm de prostituţia socială.

Crăciun fericit!

Miruna

(vorbim după, să vedem cu ce ne lăudăm. Pe indice de cuminţenie!)

Pagina 1 din 83

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 137 queries in 0.215 s