Despre Durere

Durerea scoate la iveala tot ce e mai bun din noi. Si atunci cum ramane cu placerea? Sau care o fi opusul durerii… cand durerea e suferinta, suferinta poate deveni arta. Daca o stii ridica la un astfel de rang.
Si pentru ca iti apartine in intregime,pentru ca e a ta mai mult decat a oricarui alt vietuitor de pe lumea asta, ai drepturi depline asupra-i. Dar nu doar drepturi, ci si datorii. E un fel de responsabilitate tacuta, ciudata careia trebuie sa-i faci fata. Sa n-o respingi, sa n-o injuri, sa nu o alungi. Sa o constientizezi clipa de clipa. Pentru ca durerea, in culmile afectiunilor provocate, poate inalta la ceruri, poate purifica si da nastere unor genii.
Trebuie doar s-o lasi sa se manifeste in toata splendoarea ei.
Sa nu-ti spui ca e doar o etapa, pe care o va urma alta, doar un episod dintr-o poveste…neterminata. Cateodata e important sa-ti si termini povestile. Ca sa poti incepe altele noi. Pentru ca e imoral sa le combini, sa le intrepatrunzi. Pentru ca minciuna nu-si are loc in ecuatia vietii tale. Pentru ca soarele straluceste mult prea frumos pentru tine in fiecare zi ca sa-l palesti cu astfel de josnicii. Lasa-le celor slabi, lasa-le celorlalti. Nu merita sa-ti intinezi constiinta.

Durerea e ceva atat de abstract cand esti sanatos, si brusc atat de concret cand incepi sa-ti percepi detalii anatomice de care nici nu erai constient. Sau nu doar anatomice.
Pentru ca unele dureri se duc din planul fizicului, il transcend, isi lasa urma, iar cand il depasesc.. ai impresia aceea de <>. Pentru ca nu mai poti. Pentru ca ceva te trage inapoi. Sa nu-ti doresti sa dispari de pe fata pamantului. Sa nu le doresti tot asa dusmanilor. Sa nu te intrebi de ce ti se intampla asta tocmai tie, sa nu adresezi cuvinte dure divinitatii,mamei sau prietenei cele mai bune. Ei n-au nici o vina. Si mai exista o posibilitate… sa nu fie soarta asa nedreapta cum pare. S-arunce primul piatra… 😉
Si sa-ti mai spun ceva… absolut toate perceptiile pe lumea asta sunt relative. Si inca cva: totul e trecator. Nu crezi? Numara pana la 5.

Si da, stiu, de multe ori stai si te intrebi, daca pe el oare la fel de mult sau de putin sau de deloc il doare. In ce tarie isi ineaca oare amarul…sau daca macar face asta.
De fapt, intreaga schema logica se traduce prin cat de mult te afecteaza ca individ. Egal daca esti disperata care sta acasa pe canapea si devoreaza tubul de frisca sau consumatorul de tarii. Cat de mult ajunge la tine. Cata importanta dai unor evenimente, unor intamplari, unor senzatii. Unor trairi. Pentru ca in final, totul este traire.
Si de aceea ziceam… ca totul depinde de tine ce culoare ii dai. Cum o imbraci si pe unde o porti.
Cu adevarat alegerea ne apartine. Dar cu adevarat e greu sa ne amintim asta in punctele culminante ale drumului nostrum. Pentru ca fix cand tre sa fiu mai desteapta parca uit toate cate le-am invatat. Si cad din nou. In din nou aceeasi plasa. Si culmea, de fiecare data o vad prea tarziu! Si tot de fiecare data imi dau seama cat de evidenta era si pana atunci…