Cum am fumat iarbă prima dată

Fiindcă în Amsterdam e legal să faci aşa ceva. Cum am fumat, am mâncat şi iar am fumat iarbă. Deci n-o să fiu arestată pentru acest post, eventual doar tata mă poate dezmoşteni. Ceea ce însă nu se va întâmpla şi-o să vedeţi de ce.

Cred că am o defecţiune tehnică la capitole din astea mai delicate. Sau poate pe mine m-au comandat aşa din fabricaţie, nici eu nu mai ştiu. Impresia mea că aş avea mai mulţi receptori pentru dureri şi suferinţe era pe cale de a fi combătută chimic, deci ştiinţific de data asta: urma să intru în contact cu fericirea aia, care vine din magazin, în pliculeţe sau jointuri gata rulate. Sau în brioşe transparent ambalate.

Ce simplă ar fi viaţa, să îţi poţi cumpăra fericirea din magazine specializate. Ce simplu ar fi să existe o ţară care să vândă aşa ceva..

Ştii, mi-e foarte greu să cred că poate exista ceva care să mă scoată din minţi, din minţile alea ale mele, care mă chinuie, mă obosesc, mă bucură şi mă îmbogăţesc zilnic de mai multe ori. Mi-e greu să cred că pot fi eu şi fără ele în trupul ăsta mic şi blond.

Acestea au fost gândurile care mă bântuiau pe străzile oraşului. Joi şi vineri nu am mâncat aproape nimic (joi ştiu precis de 2 mere, iar vineri am luat două linguri dintr-o supă de legume), anume să fiu pregătită. Ca o virgină în noaptea nunţii aranjate de părinţi. Unde aici, părinţii erau eu, adică mintea mea conştientă. Eram ca un copil care primeşte jucăria AIA, cu cea mai multă reclamă.

Mai întâi am fumat dintr-un joint făcut cu iarbă şi tutun. Şi-am aşteptat cu mâinile la tâmple.

Până mi s-a făcut rău de la atâta tras şi-atâta aer cald la mine în stomac. Să zicem că fiind un fumător neprofesionist, dar cu dorinţă, nu-mi controlam epiglota de fiecare dată corect. Şi-am aşteptat. Vreo 20 de minute. Încercarea numărul 1.

A doua zi, pe vânt, frig şi legalitate, dorinţa rezistă. Mi-am cumpărat o brioşă, vestita brioşă. Pe nemâncate. În afară de culoarea dubioasă şi nisipul din care era făcută, nu am nimic să-i reproşez. Ba mi-a şi astâmpărat foamea, singurul lucru ce mi l-a făcut, se pare. Încercarea numărul 2.

Între timp, îmi pierdeam răbdarea şi speranţele mureau. Am ajuns să mă împrietenesc cu vânzătorii de la magazine, să pun diverse întrebări din categorii ciudate, să-mi îmbogăţesc vocabularul şi cercul de cunoştinţe.

Ultima încercare. Un joint pur, fără tabac, că nu-s eu făcută pentru jumătăţi de măsură. Am studiat situaţia: coffeeshop-ul era valabil, mi-am dat seama după grămezile de leguminoşi ce zăceau holbaţi pe-acolo. Plus, ne duseseră nişte prieteni, tocmai ca să nu ne fraierim singuri. Deci eram în locul potrivit, să ardem iarba! Ce să vă zic, că am rămas lucidă ca ziua, dar ziua în toi de amiaz, că eu dimineaţa mi-s tare confuză. De fel. Orele matinale nu-s cele mai prietenii mei.

Dezamăgirea-mi a fost când,

din nou, am ascultat senzaţii descrise de alţii, nu simţite de mine. Era mai rău decât în liceu. Cred că, pe vremea aia, atâta mi-am repetat că-i o prostie şi atâta nu mi-am dorit deloc, că şi acum asta mă bântuie. Diferenţa e însă că astăzi am mult mai mare încredere în mine şi considerabil mai bun control. Din astea, mi-am construit curajul… de-a merge-n Olanda. Credeam că sunt pregătită.

Cineva mi-a spus că, probabil, n-am receptori. Ceea ce-ar însemna că, pentru mine, fericirea e accesibilă doar sufleteşte. Şi până vom descoperi căile ştiinţifice de a o vinde şi pe asta, va trebui să mă consolez cu poveştile altora. Şi să-mi consum fericirea mea gratis, în orice ţară de pe lume.

Dar dacă aveţi receptori de vânzare, vă rog, cumpăr şi eu o pereche. C-apoi să înmulţesc singuri. Între timp, mă simt vinovată pentru a fi vrut vreo clipă să-mi pierd minţile. Mi-e şi teamă să mă gândesc de câte ori n-or fi vrut ele să facă acelaşi lucru cu mine. Ce mai, suntem legate pe viaţă! Şi fiindcă altele nu mai capăt, voi avea mai mare grijă de ele. Iar despre Amsterdam vă povestesc mâine.

 

Articolul anterior

Jurnalul Annei Frank şi păcatele holocaustului

Articolul următor

Amsterdam, ce nu scrie în ghiduri

33 Comentarii

  1. Tu, Miruno, dar tu eşti cea mai receptivă! Cum, cum să te priveze cineva de receptori?

  2. Ştiu! Nu-i corect, aşa-i?!

  3. mo

    chiar nu stiu cum si de ce. dar prima data multa lume povesteste acelasi lucru. numai sa nu faci greseala da a crede ca asta e regula .. “aaa, pe mine nu ma afecteaza deloooc”. asteapta al 2lea si al n-lea joint. la briose nu ma pricep. stiu doar ca dupa ce ramasesem si eu prima data convinsa ca multe alte domnisoare ca sunt imuna la THC, ca am tras un puf si am baut un caipirinha si m-am duuss. in fine, nu ma prea dau in vant dupa d-astea pentru ca eu de obicei adorm instantaneu, si de dormit pot si singura si pe gratis 🙂 dar are doua mari avantaje fata de alti intoxicanti: somnul e superb si nu te trezesti mahmura 😀

  4. Eu am “dat pe-acolo”, prin Amsterdam, de vreo 3 ori, dar niciodata nu m-a tentat experienta halucinantelor placeri. Nu de alta, dar eu sunt cu gura pana la urechi zilnic fara si ma tem de ce ar putea iesi cu :))))

  5. Cred ca viciile se invata si dureaza ani. Eu de abia dupa aproximativ 5 ani de fumat (ma refer la tigari normale) am simtit ca sunt dependent si implicit placerea de a fuma. Cu toate acestea inca vreau sa ma las

  6. If at first you don’t succeed, try and try again… :p

  7. Now those are wasted drugs :(.

  8. Virtual

    Si eu am incercat de foarte multe ori avand in vedere ca toti prietenii mei sunt foarte entuziasmati de asta insa niciodata nu am simtit nimic insa am stat si m-am uitat cum toti ziceau ca e foarte tare si foarte misto si eu nimic.

  9. clar! nu ai fumat/mancat ce trebuie

  10. Virtual

    Sti vreun site unde pot citi mai multe despre fenomenu asta?

  11. mo, cannabisul nu e toxic, că de asta nu te trezeşti mahmur. Bine, asta nu înseamnă că ne facem un obicei din asta.Chiar vorbeam cu H şi îmi spunea că se vede imediat un creier de consumator chiar şi de droguri uşoare, că e foarte atrofiat.

    plus, eu am încercat de 3 ori. Dar nu mă las. Next time!

    Marius Matache, :)) ok, deci ştim unde să mergem în România,dacă ne apucă cheful de un râs legal!

    Iulian, eu nu cred că are legătură una cu alta. Dar na, nu sunt fumătoare, deci vorbesc din cărţi.

  12. Bogdan, I will do. Doar că ACUM eram în Amsterdam..

  13. marie jeanne, tell me about it?!

    Virtual, exact aşa şi eu. Se pare că multă lume acuză aceeaşi chestie la început. O fi treabă de perseverenţă.

    Dane, să ştii că ultima dată, mi-am împărţit jointul cu cineva. Să zicem că era ce trebuie.

  14. mo

    acum tre sa mai spun ca nu trebuie sa uitam un lucru – mai ales pentru consumatorii din tarile in care nu e decriminalizata iarba: chit ca nu ne ucide pe noi, si drogurile usoare sunt criminale! mafia traficantilor de ‘stupefiante’ este puternica si abuziva. mai ales cand vorbim de chestii (chiar si seminte) de provenienta afghana sau din america latina. si cannabisul trebuie sa fie fair trade! ca sa ne rupem pe proprie raspundere, nu pe cea a copiilor impuscati in ecuador. problema cu legalizarea e alta mancare de peste.. cheers :*

  15. „..ți-ai dreq de receptori„, zic, pt. că eu o pățesc (pe dos) de fiecare dată. și-mi zice uomu, ”vezi că-i tărișoară”, că mă știe ca pe un cal breaz. ”măcar ies ieftin”, zic, când luam mai demult, fumam într-o lună cât alții în cinci zile. ce-i drept, am încercat și eu odată aprope trei zile fără pauză, numai să văd ce se întâmplă. bineînțeles că nimic grav. printre numeroasele avantaje pot aminti: m-am lăsat complet de țigări, alcool consum mult mai rar și în cantități mai mici (genul de beție corporatistă de vineri seara a dispărut complet din program), am luat în greutate (carne, nu grăsime), dorm mai liniștit, visez mai interesant. deocamdată sunt clean din noiembrie, mai mult din cauză că mie îmi place afară, așa că aștept până vine primăvara.
    ca și idee de încheiere, culmea, tocmai oamenii care m-ar putea blama pentru dreptul meu la o viață mai sănătoasă (fizic și mental) sunt de obicei mari consumatori de cafea, țigări, alcool, gaming etc.

  16. Ce să zic, fiecare se informează apoi alege ce şi cum e mai bine pentru el. Mie întotdeauna mi-a plăcut vorba asta a lui Oscar Wilde: ‘Everything in moderation, including moderation.’

  17. Valeriu

    Eh, asta este… cine n-are receptori să-și cumpere. Dacă nu, atunci să stea lucid dar pe întuneric. 😀
    Eu cred că a fost totul ok dar nu îți mai aduci tu aminte discuțiile de genul: ”Hi hi hi, am găsit un buletin în gentă… nu știu al cui e dar îl păstrez că-mi place poza! Seamănă așa de mult cu mine” :)) Sau, ”Miruna, nu te mai holba la trecători și scoate melcii ăia ostatici din buzunar. Promit că nu fug nicăieri.” =))

  18. Si eu am un prieten nefumator, mentionez… nefumator, care a tras ca disperatu` din iarba si nu a simtit nimic si noi, fumatorii, radeam de o reclama la Pepsi. Nu ca ar fi fost funny, dar pentru noi era. Asa ca, zic eu, probabil n-ai tras cum trebuie 😀

  19. Valeriu, crede-mă că-mi amintesc tot 😛

    Ana, da, se poate. Nu exclud asta. Ai putea scrie un articol-tutorial: cum să tragi în piept :)))

  20. Cristiana

    ayyyayyy….sa stii tu ca si copila asta mica a patit la fel….credeam ca doar eu sunt defecta si nu am nicio treaba cu prajiturelele lor spatiale 🙂

    Si am luat mai multe coffee shopuri la rand ca deh poate unele-s prea turistice, altele prea intunecate si nu pe gustul copilei rasfatate…

    si nu e frustrant ca restul sunt in lumea lor si tu tot cu picioarele pe pamant ?! huuuug

  21. I feel ya, sista!
    Nici nu îţi imaginezi ce supărată m-am întors! Dar cică e normal ca primele dăţi să nu aibă efect. Adică, na, normal… 🙁

  22. Incearca sa fumezi de cateva ori.

  23. Ione

    Poate ti s-a mai spus, dar daca nu ai nimic in cap ce anume sa se ameteasca, vidul?

  24. Uite ca la asta nu m-am gandit. Noroc cu tine.

  25. tonys

    pai daca nu ai receptori pt astea usoare ia vezi cum e cu alea tari. Asa incepe totul!

  26. vorba lui Teo, “nu beti bere pentru ca spirtul filtrat prin paine ucide!”
    amice tonys. unu, ca fiecare e liber sa incerce ce vrea, ca doar o viata are omul. doi, poate ne explici care tot incepe si de unde. trei, nu poti pune cannabisul pe acelasi plan cu drogurile tari, care dau dependente fizice si psihice si pe deasupra omoara (precum alcoolul, cafeaua si tigarile). mai pune mana pe-o carte si vezi, spre exemplu, care e rolul endocanabinoizilor in corpul uman si la ce te poate ajuta marihuana daca Doamne-fereste patesti un cancer.

  27. morbo

    nu stiu cum e cu joint-urile, da’poate n-ai inhalat, vorba aia.stii tu, clinton folosea ca scuza in campania electorala faptul ca n-a inhalat… ca si la tigari, ca la alea ma pricep, e mare diferenta intre pufait si tras in plamani.

  28. theo

    Cred ca explicatia in cazul tau e foarte simpla: ai luat o overdoză de fericire, d’aia sufleteasca! De ce sa mai incerci senzatiile produse de alte “fumuri”, ca oricum nu se compara.

  29. da, aşa e… dar tot vreau şi eu într-o zi!

  30. Arta perseverentei! :))
    Intr-o buna zi voi incerca si eu!

  31. c noris

    pacat ca nu simti nimic pt ca e o senzatie foarte placuta 🙂
    incearca hash sigur te ia

  32. Paul Tmy

    Fratilor ce fumati de nu simtiti nimic ? Juma de gram in 3 oameni si esti unde vrei tu :))) Si nu strica creieru… Astia care zic asa il aveau deja stricat !

  33. Cum de am dat eu peste articolul asta? :))) Cand am fost in Amsterdam, am incercat chestiunea si concluzia mea este ca o dau grav de tot in paranoia. Ma face atat de stresata si agitata, incat nu mai vreau evaaaaaah! Cea mai faina senzatie a fost cand simteam ca incep sa imi recuperez simturile si sa imi linistesc gandurile.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 189 queries in 0.516 s