Adi Hădean luat la întrebări de către o amatoare

Eu: Nici nu îţi dai seama cât de mult mi-ar fi plăcut să facem povestea asta cu interviul live, pe bune, poate chiar la tine în bucătărie.

Adi Hădean: Poate repetăm povestea când o să devin celebru și o să am o bucătărie la îndemână.

  1. Fii atent, de la o vreme m-am apucat de gătit. De atunci, ţi-am învăţat blogul pe de rost, să zicem. Nici revistele nu le citesc aşa atent 😛 Şi vreau să te întreb nişte lucruri de bun simţ general, poate râzi, dar lucruri care nu am întrebat-o pe mama la momentul potrivit, iar ea -mă tem- că le-a uitat între timp. Iar asta nu din cauza vârstei (am o mamă tânără, obraznicilor!), ci a lipsei de exerciţiu. Deşi ea spune că gătitul e ca mersul pe bicicletă. Aşa să fie?

Sper că e așa, dar pentru performață ai nevoie de exercițiu. Poți să ai sau nu în tine pasiunea pentru gătit dar nu-i destul, trebuie să știi și nu poți ști dacă nu exersezi, dacă nu greșești, dacă nu descoperi. Și, dacă poți, trebuie să o suni pe mama când ai îndoieli. Eu așa fac.

      2.  Ce crezi despre femeia-modernă a mileniului 3, care se “laudă” că ştie găti doar sandwich-uri şi ochiuri?

Nu am o problemă cu “femeia modernă” ci cu omul “modern” în general. Asta pentru că modernul dintre ghilimele presupune renunțarea la niște valori sănătoase în favoarea altor valori, care poate-s normale dar care mie nu-mi plac. De genul “gătitul e pentru chivuțe, eu sunt domn/doamnă, să fii bucuros dacă prinzi un sandwich făcut de mine”. Sigur, schimbările astea care nu-mi plac se petrec în multe domenii dar încerc să fac față. Până la urmă, tot ce pot face e să schimb cât pot în jurul meu, prin puterea exemplului. Cât ține, e bine. Cât nu, trebuie să accept că nu suntem toți la fel. Adevăru-i că n-am pretenția ca în fiecare om să zacă un mic maestru culinar dar m-aș bucura să nu desconsiderăm gătitul acasă.

      3.  Ce ce fac bărbaţii asemenea ravagii în bucătărie (unii, aşa ca tine, fiindcă sunt maeştrii, iar alţii fiindcă murdăresc toate vasele cu care-a fost dotată bucătăria. Dacă şi dulapurile ar putea fi manevrate, cred că şi pe alea le-ar scoate din ţâţâni) ?

Ești drăguță dar trebuie să te corectez, nu sunt un maestru,  sunt doar un băiat care face mâncare cu mult drag. Cred că sunt foarte bun la asta dar măiestria e a altora și nu cred că s-a lipit de mine. Cât despre dezastre, ele pot fi evitate doar cu multă disciplină și cu multă practică. Am văzut femei și bărbați dezordonați în egală măsură, și aici mă refer inclusiv la profesioniști, nu doar la cei care gătesc doar acasă. Repet, ține de disciplină. Eu pot să termnin o masă pentru 300 de persoane cu vestonul curat, sunt bărbați care fac o omletă și trebuie să redecoreze bucătăria (și femei, o, chiar multe). Asta se întâmplă când nu ai încredere în tine și în loc să zbori, te prăbușești.

      4.  E adevărat că dragostea trece prin stomac? (Eu zic că depinde de cantitate, că altfel trece stomacul direct la somn, iar dragostea rămâne pe mâine seară, dar spune tu…) )

Toate trec prin stomac. Dar ai dreptate, cantitatea e la fel de importantă ca și calitatea. Și cred că echilibrarea situației dintre ele vine odată cu vârsta. Îmi place și acum să mă joc cu povești de genul “hai să facem 1300 de kilograme de fasole cu cârnați, să vedem cum ne iese” dar parcă am început să apreciez mai mult gusturile concentrate în porții mici.

      5.  Adi Hădean, te-ai plictisit vreodată de bucătărie? Da’ ţi se întâmplă să primeşti întrebări ce ţin de secretele gătitului, cum mie îmi cască unii gura în mijlocul străzii să-mi arate ce-au mâncat de dimineaţă? În momente nepotrivite, voiam să spun.

Nu m-am plicitisit niciodată și nici n-am obosit atât de mult încât să-mi doresc vacanță. Întrebări și cereri primesc des. Răspund la cel puțin 100 (nu exagerez) de mailuri și comentarii zilnic. Dacă am cum să ajut, o fac. Se întâmplă des să nu răspund pentru că se întâmplă des să primesc cereri de genul “ biscuiți cu coniac și stafide – dă-mi o rețetă și pașii de urmat, vreau să folosesc unt President”. La cereri de felul ăsta nu răspund, nu m-a câștigat nimeni la loz în plic și trebuie să fim măcar priteni ca să-ți dau rețete de orice atunci când vrei. Sau măcar să fii civilizat și să folosești “te rog” și “mulțumesc”.

      6.  Deci, m-am apucat de gătit. Primele cele mai simple 3 reţete de la tine de pe blog. (Simple pentru mine! Deci cu şansă mare de succes)

Ia trei rețete la întîmplare. (Mulţumesc, ce drăguţ!)

      7.  Ultimele 3 cele mai complicate reţete pe care voi ajunge (dacă) să le fac vreodată.

Ia trei rețete la întâmplare. (Poftiiiiim??? Încep să cred că mă subestimezi.) Nu fac pe nebunul, încerc să pun pe blog rețete pe care să le poată face oricine, oricât de multă, oricât de puțină experiență ar avea. Simplitatea m-a uimit mereu, acolo am găsit cele mai mari și mai faine surprize. Asta încerc să ofer și cred că-mi iese, altfel nu m-ar mai vizita nimeni.

      8.  Pentru cine găteşti? E adevărat că starea de spirit a celui care amestecă în oală se transmite cumva mâncării? Eu aveam dureri de stomac întotdeauna de la o anumită sursa de gătit, pe care apoi am legat-o de asta… Făcea mâncare cu scârbă.

Gătesc pentru multă lume.  Pentru familie și prieteni, pentru clienți, pentru evenimente la care participă 30 sau 300 de oameni. Gătesc mereu cu bucurie pentru că, vrei-nu vrei, starea ta ajunge în farfurie. Nu-i magie nici alchimie, ține de bun simț.

      9.  Cele mai frecvente 3 capcane/greşeli/clişee de care să mă feresc în bucătărie.

Nu sta în curent, nu sta trei ore nemișcat lângă cuptor să vezi ce mai face friptura (mulți se sperie de durata mare de coacere, au senzația că fără ei lângă ușa cuptorului, dezastru, va lovi necruțător), nu sta jos când tai legume.

      10.  Unt sau ulei?

De la caz la caz.

      11.  Inox sau Jena?

Tot așa.

      12.  Teflon?

Uneori

      13.  Sare şi piper sau alte condimente?

Nu se exclud. Îmi plac aromele și-mi place să mă joc cu ele. Totuși, în unele cazuri, sarea și piperul sunt suficiente.

      14.  Prăjit sau la grătar?

Mai rar prăjit, foarte mult la grătar. Sunt fan al grătăritului.

      15.  Salata: lămâie sau oţet?

Lămie. Oțet mai rar.

      16.  Cum faci peştele, încât să nu-ţi miroasă o săptămână după aia în casă?

Nu fac. Glumesc. La cuptor, în papiotă din hârtie de copt, în aburii proprii. Oricum, ar fi bine ca în fiecare bucătărie să existe o hotă.

      17.  Şi încă ceva… care au fost cele mai mare satisfacţii pe care ţi le-a adus gătitul?

Fiecare zâmbet de lângă o farfurie la care am contribuit e cea mai mare satisfacție din viața mea de bucătar.

—————–

Profund dezamăgită de neîncrederea pe care o arată pentru blondele puse în faţa unor complicăciuni culinare, cu focul perfecţionării în arta gătitului stins şi cu speranţa moartă şi incinerată modern, mărturisesc că situaţia poate fi remediată într-un singur fel: cu primele cele mai simple 3 linkuri. Apoi, continuăm. Ce ziceţi?

 

Articolul anterior

Mai ştiţi când…

Articolul următor

O lume fără litere şi sunete la fel

11 Comentarii

  1. Valeriu

    Copila, recomandat ar fi să schimbi culoarea fontului pentru întrebări. În culoarea asta abia se distinge și sunt vre-o cateva întrebări de citit…
    Pune și tu o culoare ce are contrast bun pe alb (albastru) și bagă boldu’ cu încredere. 🙂

    0
  2. Eu am încredere-n tine, tu nu ai destulă:).

    0
  3. Valeriu, uite cum te ascult eu pe tine.
    Culoarea de dinainte scotea în evidenţă răspunsurile, nu întrebările. Despre asta este un interviu. Mie îmi plăcea mai mult aşa, albastrul ăsta e cam ţipător şi prea se asortează cu albastruş titlului. Tu nu vezi cât de alandala e totul pe bloaga asta mică? Şi acum ne asortăm! 😛

    Adi, nu eşti de nici un ajutor. Noroc că ţi-ai făcut blog fain 😛

    0
  4. Valeriu

    Acum e bine, textul este lizibil și chiar dacă este un pic strident, nu deranjează. Iar pe blog nu e nimc alandala, este doar o dezordine creativă. 😉

    0
  5. cor

    “lucruri care nu am întrebat-o pe mama”- fail. major turn off. nu mă mai interesează să citesc interviul mai departe.

    0
  6. Multumesc, ai atins niste subiecte care ma interesau si pe mine si pe care n-am avut curaj sa le intreb atunci cand ma aflam fata in fata cu el 🙂
    ps: ultima intrebare e inca neagra 😀 nu ma bate, te rog :*

    0
  7. ioana, nu mai mănânc oameni de cel puțin 100 de ani, poți să mă întrebi ce vrei:)

    0
  8. Dan

    uneori imi mai trece prin cap intrebarea “am luat-o razna, sigur nu vreau prea mult de la mine?” povestea nu sunt pregatit s-o impartasec, inca, dar voiam sa subliniez ca raspunul ultimei intrebari mi l-am dat si eu, mie, si “auzindu-l” din gural altuia imi confimra ca nu, nu am luat-o razna :)) va multumesc amandurora 🙂

    0
  9. cor, e clar, tu ai dovedit cratiţa demult. Felicitări, asta îmi doresc şi eu!

    Dane, aşteptăm să termini “pregătirea”. Îţi dai seama că nu mai pot de curioasă, nu?! Să aibă legătură cu întrebarea nr 4? 😉

    0
  10. Prea multe intrebari. 😛

    0
  11. Depinde din ce unghi priveşti. Din al meu, sunt prea puţine.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 173 queries in 0.299 s