În weekend m-am jucat

Vă zic, sunt impresionată. Credeam că în Sibiu nu se mai pot întâmpla lucruri. Însă Tudor, Monica şi Rareş au dovedit fix contrariul. Au organizat sâmbătă (cer scuze că nu am scris mai repede, dar mergea ÎNGROZITOR de prost netul acasă, apoi mi-a arătat mama că routerul era scos din prinză 😀 ) un eveniment-concurs în genul “Amazing Race”. L-au botezat “Tag the flag” şi au strâns nişte oameni de prin online. (Astfel, m-am bucurat mult de tot să o cunosc pe Denisuca! E mult mai frumoasă şi mai dulce decât în poze. Mă tot uitam la ea -pare o copilă- şi nu puteam nicicum s-o asociez cu vreo “nevastă”, apăi cu una “de coşmar”! Chiar dacă Visurât era şi el prin preajmă…)

Eu am făcut echipă-blind cu Mugur. Sau cum s-o fi chemând aia, când îţi cunoşti jumătatea de echipă cu 10 minute înainte de concurs. N-am fost eu cel mai exemplar coechipier, fiindcă se pare că uitasem să citesc regulamentul înainte, mai era să şi leşin pe bicicletă (şi-am mâncat de dimineaţă, am martori!) şi, cu toate astea, nu mi-a tăcut gura. Nu ştiu pe Mugur, dar pe cameramanul care ne însoţea cu siguranţă l-am înnebunit, că omul era, în final, mai obosit decât noi. Şi, Florine, să ştii că n-am primit bonusul ăla de puncte…

În final, am câştigat experienţă şi ceva condiţie fizică. Vreme de vreo 2 ceasuri n-am stat locului. Am alergat, am căutat, am pedalat, ne-am dat cu maşina de raliu, am tras cu arcul (mă rog, eu m-am străduit… sper să se fi recuperat săgeţile de prin iarbă), am înotat, am obosit. Foarte faină mi s-a părut proba în care trebuia să găsim o cutie poştală, ca să expediem o vedere către adresa noastră de acasă. Asta e o superidee, fiindcă retrăieşti bucuria zilei respective, când îţi ajunge vederea. Bravo, copii! Nu ştiu la alţii cum a fost, dar noi nu avem ce vină băga. Ba da, ar fi faptul că n-am câştigat noi (premiul cel mare a fost câte un GPS pentru fiecare: Marius şi George). Până data viitoare, ne antrenăm şi mai întinerim!

Mugur m-a întrebat câţi ani am, de mereu îi povesteam de câte un loc pe lângă care treceam.. “pe vremea mea…”. Şi au fost multe, fiindcă ne-am învârtit prin centru şi oraşul vechi, ba chiar şi în curtea liceului meu. Nu, vremea mea sibiană nu e departe ca timp, ci ca formă. Şi fiindcă locurile de acum nu mai seamănă cu cele de atunci (realmente Sibiul e de nerecunoscut după 2007, iar eu în 2005 m-am dus la facultate), singurul reper e cel temporal. Sibiul meu de dinainte nu era nici aşa frumos şi nici aşa iubit. Fiindcă a trebuit să plec că să-mi doresc a mă întoarce. Din când în când, preţ de-o cafea şi-o noapte-n patul meu de-acasă. De fapt, acolo e Sibiul meu, acela pe care dintotdeauna l-am iubit.

————

Later edit: Parteneri: punctedeinteres.rowww.TiparesteAcasa.roMusic Pub Sibiu, Sibiu Media Center, Lucas Super Sandwich. Proiect susţinut de Primăria Municipiului Sibiu. Premii oferite de punctedeinteres.ro şi WayteQ.

Articolul anterior

Am (re)văzut Kassandra la TV!!!

Articolul următor

M-au rugat să “testez” cafeaua :)

12 Comentarii

  1. Cristina

    Foarte frumoasa ideea!
    Si ca sa fiu troll: (more) pics or it didn’t happen! 😛

    0

  2. stiu cum retraiam eu excursiile primind cartile postale pe care mi le trimiteam de fiecare data cand plecam intr-o excursie. sper sa fie la fel de fericit momentul cand o vei vedea in posta, dupa multe zile de asteptare 🙂

    0

  3. Cristina, link! 🙂

    Tudor, da….exact!!! :)) Pe a mea acum am scris-o cu creionul, că îl aveam în geantă… şi, până s-a dus Mugur după pix… acum, sper să nu se fi şters 🙂

    0

  4. ahhh eu imi trimit mereu de unde sunt…si ii pun pe toti sa se semneze si sa scrie prostii sa am de ce rade cand ma intorc acasa :))

    0

  5. Asta e stilul caiet-de-amintiri :)) eu si acum mai am unele din fiecare excursie in care am mers.

    0

  6. Valeriu

    Felicitări pentru participare, că asta e cel mai important la genul asta de jocuri, să participi. Dacă participi ești câștigat din start. 😀 Devii copil pentru o clipă. Până și cel mai încruntat director general se joacă, pe ascuns, numai el știe cu ce, dar se joacă. :))

    0

  7. Valeriu, nu creeeeed!!! Da’ tu de unde ştii atâtea? :)) Hai că m-ai distrat :))

    0

  8. Valeriu

    Poți să mă crezi pe cuvânt. 🙂
    Pai drept exemplu, după ce ai facut primul milion, nu mai faci bani, doar te joci cu ei.
    Când te joci și îți place, nu ai chef să te oprești, ai văzut tu vre-un milionar plictisit să facă bani? :))

    0

  9. INTJ

    aaa … asa din pura curiozitate: cum poate sa mearga net-ul “ingrozitor de prost” daca router-ul e scos din priza? wireless, pe furate, de la vecini cu router nesecurizat?

    0

  10. Nu ştiu, sincer. Că uneori mergea, de cele mai multe ori , nu. Însă era scos din priză, asta e clar. De fapt, era băgat într-un prelungitor din ăla cu buton, iar butonul oprea curentul să treacă..

    0

  11. Nici nu mai contează ce ai scris în primele trei paragrafe din acest articol, ultimul paragraf face totul. Dă farmec! Aproape că mi-ai stors o lacrimă de emoţie la cât de frumos ai scris despre Sibiul tău şi Sibiul de după 2007. Superb.

    Despre Tag the Flag ştim cu toţii că a fost grozav. 🙂

    0

  12. Chiar aşa e. O diferenţă foarte mare.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 173 queries in 0.350 s