Săptămâna asta s-a viralizat postarea unui fotograf de nuntă, care a publicat un cadru stricat de una dintre invitate. Se vede clar cum femeia intră în față ca să apuce să facă ea poza perfectă. Postarea se duce rapid ca un bulgăre de zăpadă. Unii o acuză că poza ar fi falsă, alții că nu e tatăl miresei, însă ideea de bază rămâne. Nu vă băgați în față, e un respect față de mire și mireasă.
Înainte s-o cunosc pe viitoarea soacră a mea, m-am gândit mult de tot la ea. Cum o suna glasul ei, cel care lui îi cânta. Cum or arăta mâinile ei, cele care pe el îl țineau când plângea. Cum o face salata de boef, asta spune multe despre cineva :p M-am gândit cu drag și multă recunoștință la ea, femeia care a făcut un băiat așa cum nu credeam că poate exista.
Iar a venit de la birou și a luat în brațe telecomanda. Unde se crede, la hotel?
N-a mai schimbat un scutec de acum două numere, nici nu ești sigură că mai știe cum se face.
Dragă mamă care ai fost astăzi în Carrefour,
De fapt, dragă mamă care ai fi intrat astăzi în pământ în Carrefour.
Nu numai că nu avem drumuri normale la cap, nu numai că nu avem siguranță în trafic și autostrăzi și o să vă scutesc de pomelnicul lucrurilor care lipsesc (sunt sigură că îl știți pe de rost), dar suntem ca într-un banc prost. Nici drumurile pe care le avem nu mai sunt practicabile.
Bunicii sunt o comoară. Bunicii sunt ancore de copilărie. Bunicii aproape sunt un drept pe care îl au copiii, cât îi ține încă Dumnezeu în viață. Bunicii sunt acești părinți cu mintea mai înțeleaptă, cu răbdarea mai antrenată, cu prioritățile mai așezate. Bunicii sunt tot niște părinți, doar că la a doua șansă.
