-Ți-am spus că am fost la doctor? îmi zice prietena mea.
-Mi-ai zis că vrei să te duci.
-E totul ok.
-Știam eu 🙂
Am mai mult de trei ani de la cezariană și încă mă taie în carne vie, deși jumătate de cicatrice nu se mai vede deloc. Cealaltă jumătate e ca o zgârietură veche, despre care creierul meu de medic știe că se va duce cu timpul la fel ca sora ei contralaterală. Însă creierul meu de mamă știe că unele cicatrici nu se vindecă niciodată, poate doar dacă bei destulă vodcă să le uiți. Habar n-am, nu intenționez să încerc vreodată.
În vacanța de 1 mai, noi am fost la Grădina zoologică din Sibiu. În cele două zile – sau, mai bine zis, în cele 3 ore din cele 2 zile cu soare, am ales să ne petrecem timpul aici. Vă povestesc cum a fost, că e musai să faceți o vizită când sunteți în zonă.
Sarcina asta m-a prins la început aproape de greutatea mea ideală, așa că am început cu un optimism considerabil referitor la hainele de gravidă. Păstrasem tot de la prima sarcină, fără să iau în calcul că în ce intra burta de 10 luni, intră burta de 3 luni cam de 3 ori și-un pic. Nu numai în socotelile matematice, ba și în cele realistice. Deh, greșeală de începător.
Nici nu i-au căzut genele de la ochi, nici măcar o unghie falsă nu i s-a dezlipit. Și nu vă păcălesc deloc. Un articol după mai multe povești adevărate.
Dacă m-ați urmărit pe facebook în ultima vreme, ați văzut noua pasiune a lui Tudor pentru Gașca Zurli. Avem un cd pe care-l ascultă la combină, și-l pune singur, dă mai tare, mai încept. Melodia lui preferată e guli-guli, adică aram sam sam. Are costumație de guli-guli, patul nostru e scena lui, ce mai, un fan adevărat.
