Aveam senzația că nu mă mai înțeleg cu el decât dacă țip. Eram într-un cerc vicios. Îi spuneam o dată, de două- de zece ori și nimic. Până nu începeam să țip, nu mișca un fir.
La noi în bucătărie cântau ceva Dr. Dre și Ace of Base dintr-un telefon lăsat la încărcat pe microunde. Mestecam toți patru la masă, inclusiv Victor, care zici că e contra cronometru în scaunul de bebeluș.
Sunt puține feluri în care poți să strici copilul, dar iată ce pericole se pot ascunde într-un simplu premergător.
În fiecare an, sunt atâtea accidente legate de premergător, încât Canada a decis să-l interzică prin lege. (Din aprilie 2007, importul și comerțul de premergătoare la ei este ilegal, inclusiv vânzarea în sistem second hand sau yard sale. Practic, dacă ai premergător în Canada, mai ai voie doar să-l arunci la gunoi).
Se spune ca al doilea copil e un cadou pentru primul. Mi-am dat seama deja din povestile altora ca n-are cum sa fie asa. Al doilea copil vine sa schimbe (a se citi “strice”) tot ceea ce stia primul despre el si parintii lor. Nici vorba de cadou, cel putin nu la inceput.
Cea mai neînțeleasă m-am simțit când eram gravidă și vomam. Îmi era un rău teribil, vărsam de 4-5 ori pe zi, în fiecare zi. Slăbisem mult, mai și lucram (în perioada aceea m-a apucat zelul de a salva toți dinții din lume), și aveam nevoie să mă plâng.
Eu n-am avut crize de pietre la rinichi, colici biliare și nici dureri prea mari de dinți. Am avut însă hemoroizi (please, don’t laugh) și travaliu de două ori. Ultima dată a fost magic ce mi s-a întâmplat, dar, după primul copil, de fiecare dată când mă rog, îl pomenesc și pe cel care a inventat anestezia epidurală, dacă înțelegeți ce vreau să zic.
Cam așa e și durerea asta de mami-mai-vii.
