Poate credeați că doar mamă-sa are un bebeluș în burtă. Nici vorbă. Și Tudor are unul. Îl simte cum mișcă, îl aude cum vorbește, uneori cere de mâncare, alteori e sătul de mâncare și are poftă de-un orez cu lapte.
Medicul ginecolog mi-a spus astăzi să am grijă, că e epidemie de sindromul obrajilor pălmuiți, cauzat de parvovirus (B19), pe care-l aduc frații mai mari din colectivitate. Nu mai auzisem de asta, așa că m-am pus pe citit.
De fapt, i-am propus să facem un interviu pentru blog, doar că, fiind o persoană foarte ocupată, îmi zice că, până una- alta, neapărat să scriu că e epidemie de parvovirus printre copii și că poate fi destul de periculos pentru gravide. Că, de curând a făcut o transfuzie de sânge la un bebeluș in utero, prin vena ombilicală. Wow, ce cool, a zis medicul din mine. Doamne ferește, a zis imediat mama speriată, din același cap al meu.
*un articol pe care ar trebui să-l citească toate deținătoarele unui perineu, nu numai cele însărcinate
”Beneficiile vor fi simțite de ambii parteneri”
”Nu e normal să scapi un strop de pipi când strănuți”
”În România, nu există educație perineală”
”În România, nu există recuperare perineală după naștere sau menopauză, deși în unele țări se face gratuit”
Vă rog să apreciați faptul că nu încap în această poză din simplul motiv că am picioarele prea lungi :)))))))
În clasa a 6-a, am fost într-un schimb de experiență în Germania. Clasa cu care ne-am înfrățit avea două vedete printre băieți: pe Christian și pe Florian. Florian era neamțul ăla tipic, blond, cu freza dată cu gel, rârâit corespunzător și pistruiat bine de tot. Christian era mult mai înalt, un pic bronzat, un pic adus pe spate și ceva vedetă sportivă pe la ei. Dacă erai fată, sigur îți plăcea de unul dintre ei. Să știe ăștia doi cum te cheamă era, pe vremea aia, egal cu să te fi cerut de nevastă. Florian știa să se pupe, a învățat-o chiar și pe o prietenă a mea. Christian le-a învățat pe mai multe, doar că ele nu știau.
Când am absolvit facultatea care ținuse o veșnicie, era un moment dificil în familia noastră din punct de vedere financiar. Criza, creditele, se adunaseră multe. Deși alții primeau bijuterii, mașină sau măcar o tabără pe undeva, eu nu mă așteptam la altceva în afară de un buchet de flori colorate. Când colo, surpriză, iată ce am primit de la părinții mei:
