Pe patul de moarte, un tată i-a spus fiului său:
Tot timpul cât am lucrat în garsonieră, am tremurat și-am înghețat. O vreme nu mergeau prizele, așa că nu puteam porni caloriferul electric. În altă vreme nu curgea apă caldă, așa că făceam duș cu apă rece. Toată vara am stat fără aer condiționat, fiindcă era arsă priza.
Testul Bezelei este cel mai celebru studiu pediatric din psihologie. Probabil ați auzit de ”Marshmallow test”. Unor copii cu vârste între 3 și 6 ani li s-a oferit o bezea. Li s-a spus așa: dacă nu se ating de ea până se întoarce în cameră cercetătorul, vor primi încă o bezea. Urmărind acești copii în timp, studiul a concluzionat că cei care au așteptat a doua bezea, deci capabili să amâne gratificarea și cu suficient autocontrol au avut mai mult succes în viață.
Vreau să las poza asta aici. Fiindcă doar pe blog sunt la mine acasă. Unde ce se întâmplă cu gândurile mele nu decide un algoritm.
Sigur că îmi doream și mă așteptam la asta. Nu sunt genul de părinte care le știe pe toate și are mereu dreptate. Nici genul de părinte care să piardă intenționat la ”Nu te supăra, frate”. Sunt genul de părinte care e om, poate avea dreptate și greși în propoziții consecutive. Genul de părinte care își cere scuze sau cere să mai facem o dată, când nu îi place tonul care i-a ieșit pe gură.
Ce mult te-ai schimbat și tu, mi-a zis ultima dată când ne-am văzut. Sigur că eu am mai văuzt-o și pe urmă, ea pe mine, nu. Sigur că nici prin cap nu mi-a trecut că e ultima dată. Fiindcă îmi mai luasem rămas-bun în ziua aia în care am chemat salvarea. Când a plecat cu targa și am crezut că nu se mai întoarce. N-ai voie să plângi, mi-a șoptit o voce dintr-o bărbie tremurândă.
