Am multe concluzii după această pandemie petrecută la Sibiu. Una dintre cele mai importante e legată de cât de prost mâncăm la București. Ca să vă explic. Dacă avem garnitură la friptură, socotim două feluri la prânz. În pandemie, la bunici, masa a fost servită zilnic de zicea-i că-i de Paști.
Permiteți-mi să fac un rezumat, ca să vă enervați rapid și la obiect. Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii, din Brașov a avut o postare pe facebook, prin care cerea înțelegerea publică pentru faptul că nu permite mamelor să se interneze alături de copii și a întors-o din condei, auzi, că preferă să interneze copii bolnavi în locul mamelor însoțitoare. De parcă mamele ar fi mers la spital ca la spa.
Văd și acum scris unu-trei-unu de mână, cu un pix negru pe-o foaie alb-murdară, că-n Anglia nu aveai voie să scrii cu albastru pe documente oficiale. Tocmai venisem de la cabinet, era o frumoasă zi de vară englezească. Poate, încă lumină afară sau o fi fost sâmbătă, nu-mi amintesc deloc aceste detalii neimportante, dar pe unu-trei-unu îl văd în fața ochilor și acum. Știu sigur că Horațiu era de gardă.
În fața ușii, mă aștepta o fițuică. O jumătate de A4 ca trasă la xerox și tăiată strâmb de cineva grăbit. Nu era nici măcar în plic. Deși, cu siguranță era, dar în mintea mea nu mai încape și plicul de care să își amintească.
”Mrs. Ioani, încercăm de 3 zile să vă contactăm, trebuie să vă comunicăm ceva urgent.”
Povestea bluzei a intrigat mai multe persoane care mi-au sugerat în moduri simpatice: Mai schimbă, dragă, bluza aia! Dungi albastre și câteva inimioare roșii. Există o explicație la care poate v-ați gândit.
Una dintre dilemele cele mai mari ale mele când eram mică: oamenii răi știu că sunt răi? De exemplu: mama vitregă și surorile din Cenușăreasa, regina din Albă-ca-Zăpada, dar mai ales hoții. Mincinoșii. Ion Iliescu! Tata zicea că-i mai rău decât Ceaușescu.
