Ați observat că trăim fiecare zi ca și când abia așteptăm să se termine? Ca și când abia așteptăm să culcăm copilul, să punem vasele la spălat, să terminăm serialul, să ajungem la ultima pagină din roman. Parcă abia așteptăm să vină seara, weekend-ul, de parcă viața ar fi despre final.
Copilul tău se trezește noaptea? Al meu doarme blană de la 2 luni.
Soțul tău nu se implică? Al meu dă cu aspiratorul și face de mâncare în același timp!
Ce cură de slăbire ții? Am și eu nevoie, dar de una să mă îngraș.
Dorm întrerupt de aproape 4 ani de zile, cu o pauză scurtă anul trecut, după ce fiul meu cel mare a încetat să se mai trezească noaptea și până cel mic din burtă a început să-mi apese pe vezica urinară.
Caut foarte mult să înțeleg. Trecem printr-o grămadă de schimbări, uneori e minunat, alteori e foarte greu. Dacă eu aș fi avut un frate mai mic, mi s-ar fi rupt inima-n două, precis. Și după ce mi-aș fi dat seama că inimile nu se pot rupe de-adevăratelea atunci când dor, probabil aș fi început să țip. Mai tare și mai des. Să spun NU mai obraznic și mai îndrăzneț. Să dau din picioare și din mâini. Să mă trezesc plângând din orice. Să mă port de parcă-i urăsc pe toți. Să mă urc pe pereți. Să lovesc.
Sună S.F. asta ”cum am tratat hernia ombilicală la bebeluș, cu o monedă de 50 de bani”, știu. Menționez de la bun început, pentru cei care ajung aici pentru prima oară, că suntem o familie de medici și că nu folosim uleiuri esențiale, nu că ar fi ceva greșit în asta, doar nu am încercat.
-Uite, mami, ce i-a crescut buricul! zice fiul meu cel mare cam la 2-3 săptămâni după nașterea fratelui mai mic.
Sunt trei tipuri de ”gură”:
